ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 628/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 628/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 628/2017
Deliberând,
constată următoarele:
Circumstanțele
cauzei;
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal,
reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. și C. Gorj,
obligarea pârâtei D. să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015,
prin emiterea in temeiul art. 8
2
din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte
de asimilare, cu începere de la 01 decembrie 2015, a funcțiilor și
salariilor funcționarilor din cadrul C. Gorj, cu funcțiile si nivelul
de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului
agriculturii si dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (8
1
),
în cadrul E., în sensul de a se include în salariul de baza și sumele
compensatorii cu caracter tranzitoriu; obligarea paratei C. Gorj, ca pentru
perioada cuprinsa intre 01 decembrie 2015 și data punerii in aplicare a
noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, sa plătească
diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 8
2
din
O.U.G. nr. 83/2014, și drepturile efectiv plătite, cu acordarea
dobânzii legale penalizatoare.
2.
Hotărârea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și
fiscal;
Prin
sentința nr. 1444 din data de 21 octombrie 2016, Tribunalul
Gorj, secția
contencios administrativ și fiscal, a admis excepția
necompetenței sale materiale, invocată de pârâte prin întâmpinare,
și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe
reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. și C. Gorj în favoarea
Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și
fiscal, reținând,
în esență, că
reclamanta solicită completarea unui ordin emis de o autoritate
publică centrală.
Hotărârea
Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și
fiscal;
Prin
sentința nr. 552/2016 pronunțată în data de 14 decembrie 2016,
Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a
a
dmis
excepția necompetenței sale materiale, invocată de această
instanță din oficiu și, în consecință, a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Gorj, secția
contencios administrativ și fiscal.
A constatat
ivit conflictul negativ de competență între cele două
instanțe și a înaintat cauza, în vederea soluționării
conflictului, la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
contencios administrativ și fiscal.
Pentru a
hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut incidența art. 109
din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin art. 4 din Legea nr. 2/2013
și a arătat că, indiferent de rangul autorității sau
instituției publice emitente a actului contestat, în materia
funcționarilor publici, competența de soluționare a litigiilor
aparține tribunalului.
Decizia
Înaltei Curți de Casație și Justiție;
Înalta Curte,
sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență,
judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și
analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și
dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios
administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în
continuare:
Analizând
actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că
prin acțiunea promovată și înregistrată pe rolul
Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal,
reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. și C. Gorj,
obligarea pârâtei D. să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015,
prin emiterea în temeiul art. 8
2
din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte
de asimilare, cu începere de la 01 decembrie 2015, a funcțiilor și
salariilor funcționarilor din cadrul C. Gorj, cu funcțiile si nivelul
de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului
agriculturii si dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (8
1
),
în cadrul E., în sensul de a se include în salariul de baza și sumele
compensatorii cu caracter tranzitoriu; obligarea pârâtei C. Gorj, ca pentru
perioada cuprinsa între 01 decembrie 2015 și data punerii in aplicare a
noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să
plătească diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite
potrivit art. 8
2
din O.U.G. nr. 83/2014, și drepturile efectiv
plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.
Obiectul
prezentului demers judiciar este structurat pe două capete de cerere,
aflate în raport de interdependență și care reflectă
etapele ce trebuie parcurse pentru obținerea drepturilor salariale
asimilate reglementate de art. 8² din O.U.G. nr. 83/2014.
Așa cum
rezultă din înscrisurile cauzei, reclamanta A. are calitatea de
funcționar public în cadrul C. Gorj, fiind încadrată în funcția
de consilier, grad profesional principal, în cadrul Serviciului
Antifraudă.
Se
reține, astfel, că litigiul dedus judecății are ca obiect
raportul de serviciu al funcționarului public, sub aspectul stabilirii
și plății drepturilor salariale.
Prin urmare, competența materială de
soluționare a cauzei se stabilește în raport cu dispozițiile
legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul
funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013,
și nu în raport cu dispozițiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.
În conformitate
cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor
judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare
a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: „Cauzele care au ca obiect raportul
de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției
de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția
situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege
competența altor instanțe”.
În
consecință, având în vedere considerentele arătate și în
conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ.,
Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în
favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și
fiscal.
Potrivit art. 399 alin. (1) C.
proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și
împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de
către cei interesați sau vătămați prin executare, iar
dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că
nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită
înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage
sancțiunea anulării actului nelegal.
În materia contestației la
executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ.,
contestația la executare se introduce la instanța de executare,
aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin.
(2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția
căreia se va face executarea.
Din dispozițiile art. 452
și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza
executării silite prin poprire, instanța de executare este
judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau
domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de
înființare a popririi conținând interdicția de a plăti
debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se
datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura
necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din
același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de
executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la
domiciliul sau sediul terțului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A.,în
contradictoriu cu pârâtele C. Gorj și B., în favoarea Tribunalului Gorj, secția
contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 21 februarie 2017.