ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 517/2017

HOTĂRÂRE

15.02.2017

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 517/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 517/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate;

Prin acțiunea înregistrată la 30 mai 2016, pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, sub numărul de Dosar nr. x/95/2016, reclamantul A. Gorj în calitate de lider sindical în numele și pentru membrul de sindicat B. a chemat în judecată pârâtele C. și D. Gorj, pentru ca în contradictoriu cu acestea, în baza probelor ce se vor administra, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- obligarea pârâtei C. să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea în temeiul art. 8

din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01 decembrie 2015, a funcțiilor și salariilor funcționarilor din cadrul D. Gorj, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivii dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (8

, în cadrul E., în sensul de a se include în salariul de bază și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu;

- obligarea pârâtei D. Gorj, ca pentru perioada cuprinsă între 01 decembrie 2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 8

din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârile care au generat conflictul de competență;

Prin sentința nr. 1461 din data de 25 octombrie 2016, Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. x/95/2016, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, și, în consecință, a declinat competența în favoarea secției contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Craiova în vederea soluționării cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. Gorj în calitate de lider sindical în numele și pentru membrul de sindicat B., în contradictoriu cu pârâtele C. și D. Gorj.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin cererea adresată instanței, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei C. să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea în temeiul art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01 decembrie 2015, a funcțiilor și salariilor funcționarilor din cadrul D. Gorj, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (8)

, în cadrul F., în sensul de a se include în salariul de bază și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, precum si obligarea pârâtei D. Gorj, ca pentru perioada cuprinsă între 01 decembrie 2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 549 din 13 decembrie 2016, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a acțiunii promovată de reclamanta G., în contradictoriu cu pârâtele C., și D., în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Argumentând soluția, instanța a reținut că potrivit art. 4 din Legea nr. 2/2013, art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici se modifică în sensul următor „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.”

Reține instanța că, indiferent de rangul autorității sau instituție publice emitente a actului contestat, în materia funcționarilor publici, competența de soluționare a litigiilor aparține tribunalului.

Totodată, art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, în cauză reclamantul optând pentru instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul său.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, în esență, reiese că, în cauză se contestă Ordinul președintelui C. nr. 1016 din 23 decembrie 2015 privind salarizarea personalului din cadrul direcțiilor sanitar veterinare județene, respective a municipiului București și a instituțiilor veterinare, ordin transmis în vederea punerii în aplicare de către direcțiilor sanitare-veterinare județene.

Constatând că obiectul litigiului privește raportul de serviciu al funcționarului public, Înalta Curte reține că în această situație devin aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 în stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei.

Astfel, dispozițiile arătate prevăd faptul că sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Înalta Curte reține că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile, în stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei, dispozițiile din Legea privind statutul funcționarilor publici, având în vedere obiectul cauzei ce privește drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcționarului public cu statut special.

Întrucât litigiul privește drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcționarului public, competența materială se stabilește exclusiv în temeiul dispozițiilor din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost completată și modificată, fără a avea în vedere criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat, conform Legii contenciosului administrativ.

Mai mult decât atât, văzând și prevederile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care prevede că reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ ș fiscal.