ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 390/2017

Decizia nr. 390/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 19 iulie 2016, reclamantul A., în calitate de personal contractual în cadrul B. Gorj, a solicitat, în contradictoriu cu C. și B. Gorj, obligarea pârâtei C. să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea, în temeiul art. 8

2

din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01 decembrie 2015, a funcțiilor și salariilor funcționarilor din cadrul B. Gorj, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor D. de aplicare a alin. (8) și (8

1

), în cadrul E., în sensul de a se include în salariul de bază și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu; obligarea B. Gorj, ca pentru perioada cuprinsă între 01 decembrie 2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 8

2

din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.

2.1. Hotărârea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale;

Prin sentința civilă nr. 1781 din 20 octombrie 2016 a Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt incidente, pentru stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei, dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 96 pct. 1 C. proc. civ., republicat. S-a arătat că pârâta C. este organ de specialitate al administrației publice centrale, iar președintele acesteia are abilitatea de a emite acte administrative în regim de putere publică, precum Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, a cărui completare se solicită în prezenta cauză.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal;

Prin sentința civilă nr. 547 din 13 decembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost declinată competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că natura juridică a raportului de drept dedus judecății este civilă, deoarece în cauză nu se atacă un act administrativ tipic sau atipic, iar pârâta nu este o autoritate publică sau o entitate care acționează în regim de putere publică.

A reținut instanța că reclamantul are funcție contractuală și, în consecință, modificările aduse raportului de muncă urmează a fi soluționate de către tribunalul de litigii de muncă și asigurări sociale de la domiciliul reclamantului.

II. Decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă, în esență, stabilirea drepturilor salariale ale reclamantului și plata diferenței dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 8

2

din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.

În vederea determinării instanței competente material să soluționeze în primă instanță litigiul este necesar a fi determinată natura juridică a raportului juridic dedus judecății.

Este necontestat că reclamantul își desfășoară activitatea în cadrul B. Gorj în calitate de personal contractual. Faptul că se solicită completarea unui act administrativ emis de o autoritate publică de nivel central nu determină schimbarea competenței materiale la instanța specializată de contencios administrativ, întrucât calitatea persoanei care învestește instanța și natura juridică a raportului juridic dedus judecății sunt determinante în stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei. Ordinul în legătură cu dosarul de față privește salarizarea personalului din cadrul direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București și al institutelor veterinare, iar cererea reclamantului vizează, în fapt, stabilirea salariului său la nivelul salariilor funcționarilor din cadrul autorității angajatoare, cerere ce implică efectiv raporturile sale de muncă.

Din aceste considerente, raportului juridic născut în baza contractului individual de muncă încheiat între reclamant și pârâtă îi sunt aplicabile dispozițiile de dreptul muncii, având în vedere dispozițiile art. 2 lit. a) și f) din Legea nr. 523/2003 privind C. muncii, conform cărora „Art. 2. - Dispozițiile cuprinse în prezentul cod se aplică: a) cetățenilor români încadrați cu contract individual de muncă, care prestează muncă în România; f) angajatorilor, persoane fizice și juridice”.

În consecință, sunt aplicabile dispozițiile C. muncii, conform cărora:

„

Art. 266.

-

Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.

Art. 269.

-

(1)

Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform C. proc. civ.

(2)

Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

”

Or, în temeiul normei de trimitere de la art. 269 alin. (1) C. muncii, se reține că, potrivit art. 95 pct. 1 raportat la art. 94, 96 și 97 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cererii în primă instanță revine tribunalului - completul specializat în litigii de muncă.

Totodată, conform art. 269 alin. (2) C. muncii, se constată că revine Tribunalului Gorj competența teritorială de soluționare a cererii în primă instanță, întrucât reclamantul își are domiciliul în circumscripția teritorială a acestei instanțe.

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtele C. și B. Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 februarie 2017.