ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1879/2015

Decizia nr. 1879/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată sub nr. x/36 din 08 ianuarie 2013 la Curtea de Apel Constanța, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., prin C., anularea în totalitate a deciziilor administrative emise de pârâtă, prin care ambarcațiunile folosite de către membrii federației au fost excluse definitiv din fișierul navelor și ambarcațiunilor de pescuit la Marea Neagră, obligarea la repararea pagubei produse, în solidar cu pârâta, a funcționarului care a dus la întocmirea deciziilor administrative contestate; suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

1.2. Prin cererea înregistrată sub nr. x/36 din 10 ianuarie 2013 la Curtea de Apel Constanța, reclamantul D. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând anularea în totalitate a Deciziei administrative nr. 443 din 11 septembrie 2012 emisă de pârâtă, prin care ambarcațiunea, a fost exclusă definitiv din fișierul navelor și ambarcațiunilor de pescuit la Marea Neagră, obligarea funcționarului care a dus la întocmirea deciziei administrative contestate, în solidar cu pârâta, la repararea pagubei produse, obligarea la plata unor daune morale de 1.000 lei și suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

1.3. Prin cererea înregistrată sub nr. x/36 din 10 ianuarie 2013 la Curtea de Apel Constanța, reclamantul E. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând anularea în totalitate a Deciziei administrative nr. 522 din 11 septembrie 2012 emisă de pârâtă, prin care ambarcațiunea a fost exclusă definitiv din Fișierul navelor și ambarcațiunilor de pescuit la Marea Neagră, obligarea funcționarului care a dus la întocmirea deciziei administrative contestate, în solidar cu pârâta, la repararea pagubei produse, obligarea la plata unor daune morale de 1.000 lei și suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

1.4. Prin cererea înregistrată sub nr. x/36 din 10 ianuarie 2013 la Curtea de Apel Constanța, reclamantul F. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând anularea în totalitate a Deciziei administrative nr. 441 din 11 septembrie 2012 emisă de pârâtă, prin care ambarcațiunea a fost exclusă definitiv din Fișierul navelor și ambarcațiunilor de pescuit la Marea Neagră, obligarea funcționarului care a dus la întocmirea deciziei administrative contestate, în solidar cu pârâta, la repararea pagubei produse, obligarea la plata unor daune morale de 1.000 lei și suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

1.5. Prin cererea înregistrată sub nr. x/36 din 10 ianuarie 2013 la Curtea de Apel Constanța, reclamantul G. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând anularea în totalitate a Deciziei administrative nr. 433 din 11 septembrie 2012 emisă de pârâtă, prin care ambarcațiunea a fost exclusă definitiv din Fișierul navelor și ambarcațiunilor de pescuit la Marea Neagră, obligarea funcționarului care a dus la întocmirea deciziei administrative contestate, în solidar cu pârâta, la repararea pagubei produse, obligarea la plata unor daune morale de 1.000 lei și suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

1.6. Prin cererea înregistrată sub nr. x/36 din 10 ianuarie 2013 la Curtea de Apel Constanța, reclamantul H. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând anularea în totalitate a Deciziei administrative nr. 483 din 11 septembrie 2012 emisă de pârâtă, prin care ambarcațiunea a fost exclusă definitiv din Fișierul navelor și ambarcațiunilor de pescuit la Marea Neagră, obligarea funcționarului care a dus la întocmirea deciziei administrative contestate, în solidar cu pârâta, la repararea pagubei produse, obligarea la plata unor daune morale de 1.000 lei și suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

1.7. Prin cererea înregistrată sub nr. x/36 din 10 ianuarie 2013 la Curtea de Apel Constanța, reclamantul I. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând anularea în totalitate a Deciziei administrative nr. 477 din 11 septembrie 2012 emisă de pârâtă, prin care ambarcațiunea a fost exclusă definitiv din Fișierul navelor și ambarcațiunilor de pescuit la Marea Neagră, obligarea funcționarului care a dus la întocmirea deciziei administrative contestate, în solidar cu pârâta, la repararea pagubei produse, obligarea la plata unor daune morale de 1.000 lei și suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

1.8. Prin cererea înregistrată sub nr. x/36 din 10 ianuarie 2013 la Curtea de Apel Constanța, reclamantul J. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând anularea în totalitate a Deciziei administrative nr. 442 din 11 septembrie 2012 emisă de pârâtă, prin care ambarcațiunea a fost exclusă definitiv din Fișierul navelor și ambarcațiunilor de pescuit la Marea Neagră, obligarea funcționarului care a dus la întocmirea deciziei administrative contestate, în solidar cu pârâta, la repararea pagubei produse, obligarea la plata unor daune morale de 1.000 lei și suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

1.9. Prin cererea înregistrată sub nr. x/36/2013 la Curtea de Apel Constanța, reclamantul K. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând anularea în totalitate a Deciziei administrative nr. 445 din 11 septembrie 2012 emisă de pârâtă, prin care ambarcațiunea a fost exclusă definitiv din Fișierul navelor și ambarcațiunilor de pescuit la Marea Neagră, obligarea funcționarului care a dus la întocmirea deciziei administrative contestate, în solidar cu pârâta, la repararea pagubei produse, obligarea la plata unor daune morale de 1.000 lei și suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/36 din 10 ianuarie 2013 la Curtea de Apel Constanța, reclamantul R.R. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând anularea în totalitate a Deciziei administrative nr. 522 din 11 septembrie 2012 emisă de pârâtă, prin care ambarcațiunea a fost exclusă definitiv din Fișierul navelor și ambarcațiunilor de pescuit la Marea Neagră, obligarea funcționarului care a dus la întocmirea deciziei administrative contestate, în solidar cu pârâta, la repararea pagubei produse, obligarea la plata unor daune morale de 1.000 lei și suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Motivele care au stat la baza formulării de către reclamanți a cererilor de chemare în judecată sunt comune și constau în următoarele:

- Reclamanții își desfășoară activitatea de pescuit comercial pe teritoriul administrativ al L., această activitate fiind reglementată prin O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultură, aprobată și modificată de Legea nr. 317 din 13 octombrie 2009 și prin Legea nr. 82/1993 privind constituirea L.

- Pescuitul comercial pe teritoriul administrativ al L. se desfășoară conform Ordinului nr. 44/1195 din 04 aprilie 2011 pentru aprobarea normelor privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului comercial în habitatele piscicole din ariile protejate și nu se supune reglementărilor Ordinului M. nr. 128/2012 pentru aprobarea normelor privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului comercial în habitatele piscicole naturale, cu excepția ariilor naturale protejate.

- Obligativitatea raportării capturilor realizate din activitatea de pescuit de pe teritoriul Administrației L. se face la aceasta (inclusiv apele maritime interioare și marea teritorială până la izobată de 20 m) și nu la B.

- dispozițiile Ordinului M. nr. 128/2012, pe care își întemeiază pârâta deciziile, nu au caracter retroactiv, dispozițiile acestuia aplicându-se din luna iunie 2012, pentru viitor și nevizând activitatea din trecut.

- B., prin dispozițiile Legii nr. 317 din 13 octombrie 2009 de modificare și aprobare a O.U.G. nr. 23/2008, are obligativitatea de a prelua de la administratorul resursei, în speță L., o situație, dacă se impune, a capturilor de pește și numai de la data apariției Ordinului M. nr. 128/2012 din luna iunie 2012 în viitor și nu pentru anul calendaristic anterior.

Reclamanții au mai arătat că prin plângerea administrativă prealabilă înregistrată la B. sub nr. 7841 din 26 octombrie 2012 au solicitat pârâtei să dispună anularea tuturor deciziilor, pentru motivele de mai sus, neprimind până în prezent nici un răspuns.

Reclamanții au arătat că acțiunea este întemeiată pentru următoarele:

- prin actul administrativ s-a cauzat o vătămare gravă a dreptului pescarilor în cauză constând în imposibilitatea desfășurării activității de pescuit în Marea Neagră, drept recunoscut și acreditat de lege,

- pârâta refuză nejustificat să soluționeze cererea referitoare la un drept recunoscut de lege;

- prin aceste dispoziții contrare legii pârâta a cauzat operatorilor de pe ambarcațiunile radiate, prejudicii ce pot fi cuantificabile la data suspendării/anulării actului administrativ, urmând ca în solidar să fie obligați să le plătească, culpa lor fiind evidentă.

Reclamanții au solicitat anularea în totalitate a deciziilor emise de către pârâta B. pentru nelegalitate, obligarea funcționarului care a dus la întocmirea deciziilor administrative contestate, în solidar cu pârâta, la repararea pagubei produse și la obligarea la plata unor daune morale către cei îndreptățiți.

În drept au invocat dispozițiile art. 8 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În ședința din 10 aprilie 2013, Curtea a dispus conexarea cererilor din 2013 la cererea înregistrată sub nr. x/36/2013, conform dispozițiilor art. 164 C. proc. civ.

Pârâta B. a depus la dosar întâmpinare, prin care, pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului.

A arătat pârâta că, speța de față, reclamanta A. nu a făcut dovada calității procesuale în cadrul dosarului, respectiv calitatea procesuală activă, ce constă în identitatea dintre persoana reclamantului și cel care este titular al dreptului.

Față de aceste motive, solicită admiterea excepției și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate.

Cu privire la cererea de suspendare a executării actelor administrative, solicită respingerea ca neîntemeiată a acestei cereri.

La data de 11 martie 2013, SC N. SRL a depus cerere de intervenție în interes propriu, iar în ședința publică din 26 iunie 2013, Curtea a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție în interes propriu formulată de SC N. SRL, reținând că nu se invocă un drept personal pentru a fi pusă în discuția părților, conform art. 49 C. proc. civ.

În ședința publică din 13 martie 2013, reclamanta A. a depus la dosar precizări, prin care a formulat completări la acțiune, în sensul că solicită anularea următoarelor decizii de excludere definitivă din fișierul navelor și ambarcațiunilor de pescuit:

- anularea tuturor deciziilor, atât a celor depuse la cererea inițială, cât și a celor anexate prezentei.

- daune morale în valoare de 1.000 de lei pentru fiecare proprietar de ambarcațiune;

- obligarea funcționarilor J.J., K.K., L.L. și M.M., care au întocmit notele de control ce au stat la baza emiterii deciziilor administrative contestate, la plata de 50 lei/zi/ambarcațiune pentru neutilizarea conform destinației prin încetarea temporară a activității, în solidar cu pârâta.

- suspendarea executării actelor administrative până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În ședința publică din 13 martie 2013, av. N.N. a arătat că acțiunea a fost formulată de A. în calitate de reprezentant, titularii cererii sunt membri ai unor organizații/asociații profesionale.

În ședința publică din 10 aprilie 2013, Curtea a constatat că s-a făcut dovada calității de reprezentant, având în vedere precizările de la termenul anterior în sensul că A. are calitatea de reprezentant al persoanelor fizice și persoanei juridice pentru care au fost emise deciziile de excludere a căror anulare se solicită, înscrisurile depuse, împuternicirile aflate la dosarul cauzei ce poartă semnăturile persoanelor în cauză, constatând că A. are calitatea de reprezentant al reclamanților.

Pârâții, persoane fizice, M.M., L.L., J.J., K.K., au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A., arătând că, o condiție ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală, care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.

Arată pârâții că, în speța dedusă judecății, reclamanta nu a făcut dovada calității procesuale în dosar, fapt pentru care solicită admiterea excepției cu consecința respingerii acțiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate.

De asemenea, pârâții au invocat și excepția exercitării abuzive a drepturilor procesuale, solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunilor având în vedere exercitarea abuzivă a drepturile procesuale.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea cererilor formulate ca nefondate și menținerea deciziilor contestate ca fiind legale și temeinice.

La data de 04 septembrie 2013, reclamanții au depus la dosar precizări la acțiune, în sensul modificării cadrului procesual pasiv, prin chemarea în judecată, în calitate de pârât, a O.O. - P.P., iar, în ședința publică din 04 septembrie 2013, Curtea a respins cererea precizatoare a acțiunii introductive formulată de reclamanți, având în vedere obiectul acțiunii, respectiv anularea unor decizii emise de pârâtă, în speță B.

Prin sentința civilă nr. 396/CA din 18 decembrie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererile astfel cum au fost conexate, formulate de reclamanții: D., J., I., K., E., G., F., H., R.R., O., P., R., S., SC T. SRL, U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D., E.E., F.F., G.G., H.H., I.I. - prin reprezentant A., în contradictoriu cu pârâții: B. - prin C., M.M., L.L., J.J., K.K., ca nefondate și a obligat reclamanții la plata către fiecare pârât - persoană fizică a câte 1.000 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut în esență următoarele:

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate, Curtea a constatat că este neîntemeiată, întrucât reclamanții nu au înțeles să arate care sunt motivele pentru care consideră că sunt îndeplinite condițiile cerute de legea contenciosului administrativ pentru a se dispune admiterea cererii, ci s-au limitat la a invoca dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că fiecare din Deciziile contestate, emise de președintele B., au avut ca temei juridic O.U.G. nr. 23/2008, Ordinul M. nr. 344/2008, Ordinul M. nr. 128/2012, că s-au avut în vedere notele de control semnate de inspectori din cadrul pârâtei și de proprietarul ambarcațiunii, prin care s-a confirmat o perioadă de inactivitate mai mare de un an calendaristic la Marea Neagră, că prin respectivele decizii s-a dispus excluderea definitivă din Fișierul navelor și ambarcațiunilor de pescuit a ambarcațiunilor deținute de reclamanți din segmentul Marea Neagră.

Curtea a apreciat că nu poate fi reținut punctul de vedere al reclamanților, potrivit căruia acestora nu le sunt aplicabile prevederile Ordinului M. nr. 128/2012, care de altfel a fost aplicat și retroactiv, deoarece, atâta timp cât aceștia nu au formulat nicio opoziție, rezultă fără îndoială faptul că ambarcațiunile pe care le dețin erau înscrise în fișierul navelor în segmentul celor care efectuează pescuitul marin.

S-a reținut în considerentele hotărârii atacate că reclamanții au înțeles să invoce doar faptul că activitatea de pescuit o desfășoară în habitatele piscicole din ariile protejate, fără a critica faptul că ambarcațiunile nu ar fi înscrise în fișierul navelor în segmentul celor care efectuează pescuitul marin.

Astfel, curtea a apreciat că, având ambarcațiunile înscrise în acest segment, reclamanții aveau obligația de a raporta capturi la Marea Neagră la B., astfel cum prevăd dispozițiile Ordinului M. nr. 128 din 11 iunie 2012 pentru aprobarea Normelor privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului comercial în habitatele piscicole naturale.

A reținut instanța de fond că nu are relevanță în speță faptul că reclamanții au raportat capturi la L., având autorizație de pescuit eliberată de L., atât timp cât ambarcațiunile erau înregistrate în alt segment al fișierului navelor. Pentru a intra sub incidența reglementărilor invocate în cuprinsul acțiunii, respectiv a celor specifice activităților de pescuit din L., deci a practicării pescuitului în habitatele piscicole din ariile protejate, reclamanții aveau obligația de a întreprinde toate demersurile necesare în vederea înscrierii ambarcațiunilor pe care le dețin în fișierul navelor în segmentul celor care efectuează pescuit în Delta Dunării.

Instanța de fond a apreciat că nici critica referitoare la aplicarea retroactivă a dispozițiilor Ordinului M. nr. 128 din 11 iunie 2012 nu poate fi reținută, atâta timp cât acesta prevede că perioada de inactivitate a navei se calculează începând cu data eliberării licenței de pescuit, care poate fi anterioară intrării în vigoare a Ordinului.

Curtea a reținut că celelalte critici aduse de reclamanți prin concluziile scrise nu vor fi analizate, întrucât nu au fost formulate într-o manieră în care să poată fi puse în discuția contradictorie a părților.

Prin urmare, Curtea a apreciat ca fiind nefondată solicitarea reclamanților privind anularea deciziilor de radiere a ambarcațiunilor pe care le dețin din fișierul navelor.

Având în vedere soluția de mai sus, precum și caracterul accesoriu al capetelor de cerere prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâților persoane fizice la plata daunelor materiale și morale, Curtea a dispus respingerea acestor pretenții ca nefondate.

Reclamanții au fost obligați la plata către fiecare pârât - persoană fizică - a câte 1.000 lei cheltuieli de judecată, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. ce prevăd obligația părții care a căzut în pretenții de a suporta cheltuielile de judecată, respectiv onorariul avocatului, având la bază ideea de culpă procesuală, culpă care există în cauză în condițiile în care acțiunea formulată de către reclamanți a fost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs reclamanții O., P., R., S., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D., E.E., F.F., G.G., H.H., I.I., D., SC T. SRL, J., I., K., E., G., F., H., R.R., toți reprezentați de A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive, astfel cum a fost precizată, recurenții-reclamanți, pescari ce desfășoară activitatea de pescuit comercial în zona Marea Neagră până la izobata 20 m în zone ape marine și zona Delta Dunării, Dunărea și Prut, au susținut, în contextul prezentării situației de fapt, dar și a prevederilor O.U.G. nr. 23 din 5 martie 2008, ca și a altor reglementări, că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, dezvoltând următoarele critici:

- în mod greșit s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor Ordinului M. nr. 128/2012, reclamanții desfășurându-și activitatea de pescuit în temeiul autorizației emise de L., în temeiul Ordinului M. nr. 44/2011, ce reglementează pescuitul comercial în habitatele piscicole din ariile protejate, ale Legii nr. 82/1993 și ale O.U.G. nr. 23/2008, raportându-se la faptul că pescarii pescuiau în Marea Neagră și ambarcațiunile erau înscrise în fișierul navelor în secțiune ape marine;

- în cauză nu este incidentă decât ipoteza greșitei raportări a capturilor, ceea ce nu atrage însă radierea din fișierul navelor;

- Ordinul nr. 128/2012 nu este incident și oricum nu poate opera decât pentru viitor, neputându-se dispune prin acest act normativ nici măcar stabilirea unei modalități de calcul a unei perioade de inactivitate care să înceapă anterior intrării în vigoare a acestuia;

- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor motive de nelegalitate ale deciziilor atacate, cu referire la forma și fondul acestora, motivând în manieră nelegală că aceste motive nu au fost invocate astfel încât să poată fi puse în discuția contradictorie a părților.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, ce pot fi circumscrise motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., față de probatoriul aflat la dosar și sub toate aspectele, astfel cum permit prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate și ca atare nu pot fi primite motivele de reformare invocate, în considerarea celor în continuare arătate.

După cum rezultă de altfel și din secțiunea introductivă a prezentei decizii, instanța de fond a fost sesizată cu cererile formulate de reclamanții, membri ai A. care le-a și reprezentat interesele în prezenta cauză, de anulare a tuturor deciziilor administrative, expres arătate în cererile individuale, ulterior conexate, emise de B., prin C. Prin aceste decizii s-a hotărât excluderea definitivă din Fișierul navelor și ambarcațiunilor de pescuit la Marea Neagră, a ambarcațiunilor aparținând acestora, pentru motiv de inactivitate mai mare de un an calendaristic.

Cum bine s-a reținut și în cuprinsul hotărârii primei instanțe, deciziile contestate au fost emise în temeiul O.U.G. nr. 23/2008, al Ordinului M. nr. 344/2008, H.G. nr. 545/2010, cu modificări și al Ordinului M. nr. 128/2012, cu precizarea că au fost avute în vedere notele de control întocmite de inspectorii autorității pârâte, care au confirmat perioada de inactivitate mai mare de 1 an calendaristic la Marea Neagră.

Prin motivele de recurs înfățișate, reclamanții recurenți, în contextul reluării situației de fapt și al indicării in extenso a textelor de lege apreciate ca fiind incidente, au reiterat practic susținerile și argumentele prezentate și cu ocazia judecării în fond a cauzei.

S-a susținut astfel, printr-o primă critică, că instanța de fond a reținut în mod greșit aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor Ordinului M. nr. 128/2012, întrucât reclamanții recurenți își desfășoară activitatea de pescuit în temeiul autorizațiilor de pescuit emise de L., potrivit Legii nr. 82/1993 și O.U.G. nr. 23/2008 și al Ordinului M. nr. 44/2011.

În acord cu cele reținute de prima instanță și contrar susținerilor recurenților, Înalta Curte apreciază că atare motive nu pot fi primite câtă vreme, ambarcațiunile pe care le dețin reclamanții-recurenți erau înscrise în fișierul navelor în segmentul celor ce efectuează pescuitul marin, situație de fapt ce nu a putut fi contestată.

Ordinul M. nr. 128/2012 pentru aprobarea normelor privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului comercial în habitatele piscicole naturale, cu excepția ariilor naturale protejate este, în mod corect determinat ca fiind incident în cauză, pe de-o parte, pentru că a fost indicat ca temei de drept chiar în cuprinsul deciziilor administrative contestate, iar pe de altă parte, întrucât recurenții desfășoară activitatea de pescuit, în adevăr, în Marea Neagră, până la izobata 20m, în temeiul autorizațiilor emise de L.

Așa fiind, devine incident și deplin aplicabil în cauză și art. 7 alin. (7) din acest ordin, potrivit cu care „radierea din fișierul navelor și ambarcațiunilor de pescuit se face când nava sau ambarcațiunea de pescuit nu a activat o perioadă mai mare de un an calendaristic de la eliberarea licenței de pescuit”.

Actele dosarului au demonstrat că ambarcațiunile care au fost eliminate din Fișierul Navelor din secțiunea a) - nave/ambarcațiuni care efectuează pescuit marin, au fost cele care nu dețin documentele pentru această secțiune, ci „certificat de ambarcațiune de agrement”, ceea ce face ca activitatea de pescuit desfășurată să nu fie una de pescuit marin, ci de pescuit de agrement.

Nu mai puțin relevantă în cauză este și împrejurarea ce derivă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 și art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 23/2008, privind pescuitul și acvacultura, în sensul că B. (B.) este autoritatea publică care administrează resursele acvatice vii din habitatele piscicole naturale ale României, cu excepția celor din L., o atare competență fiind de altfel reconfirmată și în art. 5 din Ordinul nr. 44/1135/2011, a cărui incidență nu a fost negată de recurenți.

Cum în cauza de față actele administrative contestate au fost emise ca urmare a constatărilor făcute, în contextul unor controale și verificări cu privire la raportările de captură din Marea Neagră, și în contextul îndeplinirii obligațiilor ce-i revin autorității B. conform normelor comunitare pentru activitatea de pescuit din România și nu doar din perspectiva L., în mod corect s-a apreciat că nu aparține L. Tulcea competența de a gestiona activitatea vizată în cauză.

Nefondate sunt în opinia Înaltei Curți și criticile recurenților reclamanți, de asemenea reiterate și prin motivele de recurs, vizând raportarea capturilor și respectiv aplicarea retroactivă a prevederilor Ordinului nr. 128/2012.

Raportările de captură, astfel cum s-a arătat deja, în contextul factual al cauzei de față, au fost analizate prin raportare la activitatea desfășurată la Marea Neagră și nu doar la activitatea de pescuit în teritoriul L. și câtă vreme recurenții nu au contestat că ambarcațiunile deținute erau înscrise în segmentul din fișierul navelor, corespunzător celor ce efectuează pescuitul marin, obligația de raportare a capturilor la B. se realizează în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 128/2012.

Înalta Curte împărtășește opinia înfățișată de instanța de fond în sensul că nu se poate aprecia că Ordinul nr. 128/2012 ar fi fost aplicat retroactiv câtă vreme în cuprinsul art. 7 din acest act normativ se arată că „radierea din fișierul navelor și ambarcațiunilor de pescuit se face când nava/ambarcațiunea de pescuit nu a activat o perioadă mai mar de 1 an calendaristic de la eliberarea licenței de pescuit”, fără a distinge cu referire la o astfel de dată.

Controlul în discuție a avut loc după intrarea în vigoare a actului, deciziile atacate au fost de asemenea emise ulterior și de altfel, este de remarcat că o prevedere oarecum similară exista și anterior, chiar dacă avea o condiționare diferită, în cuprinsul Ordinului nr. 44/2011, în art. 7 alin. (2) și (3), cu referire la declararea ca inactive a ambarcațiunilor posesoare de licențe de pescuit care nu activează în perioada înscrierii în autorizația de pescuit comercial.

În fine, concluzionând pe acest aspect Înalta Curte reține aplicabilitatea în cauză și ca atare validitatea Ordinului nr. 128 din 11 iunie 2012, față de care de altfel, nu s-a invocat nicio excepție de nelegalitate prin raportare la actele normative în aplicarea și executarea cărora au fost emise respectivele norme.

Prin urmare, în considerarea celor de mai sus ce demonstrează că analiza întreprinsă de prima instanță se fundamentează pe o interpretare corectă a prevederilor legale incidente, incluzând referirile la obligativitatea respectării procedurii contradictorii vizând criticile suplimentare aduse prin concluziile scrise, ulterior dezbaterii fondului cauzei (e.g. condițiile de formă ale deciziilor atacate) criticile formulate de recurenți fiind neîntemeiate, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să fie respins ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții O., P., R., S., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D., E.E., F.F., G.G., H.H., I.I., D., SC T. SRL, J., I., K., E., G., F., H., R.R., toți reprezentați de A., împotriva sentinței civile nr. 396/CA din 18 decembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2015.