ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2796/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2796/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 2796/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Hotărârea primei instanțe
Prin cererea înregistrată la data de 08 iulie 2013 pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. x/88/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul de Căpitănie Măcin, solicitând anularea transcrierii din Registrul de evidență al navelor de agrement a înmatriculării ambarcațiunii numitului B., înmatriculare solicitată de acesta și efectuată de Oficiul de Căpitănie Măcin, pentru ambarcațiunea cu nr. de înmatriculare X, precum și radierea din Registrul de evidență al navelor de agrement al Oficiului de Căpitănie Măcin a înmatriculării ambarcațiunii numitului B., cu nr. de înmatriculare X.
Autoritatea Navală Română - Căpitănia Zonală Galați a depus note scrise prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Tulcea.
La termenul de judecată din data de 02 octombrie 2013, instanța de fond a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Autorității Navale Române - Căpitănia Zonală Galați.
Prin sentința civilă nr. 4184 din 07 noiembrie 2013, Tribunalul Tulcea a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Tulcea și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ a Curții de Apel Constanța.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 24 decembrie 2013 sub nr. x/36/2013.
Recursul
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente,
Înalta Curte va
face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Argumente de fapt și de drept relevante
În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod.
Prin rezoluția din data de 04 februarie 2014, s-a dispus comunicarea către recurent a lipsurilor cererii de recurs, cu mențiunea că sub sancțiunea nulității cererii trebuie să indice motivele de nelegalitate conform art. 486 alin. (1) lit. d) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
Recurentul
nu a
indicat și nu a dezvoltat vreunul din motivele de recurs prevăzute de textele de lege menționate și nu a adus sentinței atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat.
Dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ.
, republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 23 din 05 februarie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2015.