ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4041/2015

Decizia nr. 4041/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererile conexe înregistrate pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3.07.2013 sub nr. x/36/2013, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Navală Română și SC B. SRL, obligarea pârâtei Autoritatea Navală Română la anularea adresei nr. 3990/17.06.2013 și la anularea, revocarea, retragerea autorizației emise de către aceasta cu seria M nr. 1091-CT din 23.10.2012 pentru titularul B. SRL, autorizație în baza căreia operatorul economic desfășoară activități de pilotajul navelor maritime la intrarea și ieșirea în/din porturi și între danele aceluiași port și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin cererea înregistrată la data de 13.11.2013 sub nr. x/36/2013, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Navală Română și SC B. SRL, obligarea pârâtei Autoritatea Navală Română la anularea adresei nr. 20014 din 06.11.2013 și adresei nr. 18285 din 07.10.2013 și la anularea autorizației seria M nr. 1080-CT din 05.09.2013 emisă de pârâtă pentru titularul B. SRL, autorizație în baza căreia operatorul economic desfășoară activități de pilotajul navelor maritime la intrarea și ieșirea în/din porturi și între danele aceluiași port și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

1.2. Soluția instanței de fond

Curtea de Apel Constanța, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 105 din 21 mai 2014, a admis în parte acțiunile conexe formulate de reclamantă, dispunând anularea autorizației nr. 1091-CT emisă de Autoritatea Navală Română.

Totodată, a respins cererea de anulare a autorizației seria M nr. 1180-CT emisă de Autoritatea Navală Română, ca nefondată.

De asemenea, a respins cererile de anulare a adreselor nr. 3990 din 17 iunie 2013, nr. 20014 din 06 noiembrie 2013 și nr. 18285 din 07 octombrie 2013, ca inadmisibile.

Anterior, prin Încheierea din 11 decembrie 2013, Curtea de Apel Constanța a respins excepția tardivității formulării plângerii prealabile, ca nefondată.

2.1. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta SC A. SRL și pârâtele Autoritatea Navală Română și B. SRL, această din urmă pârâtă arătând că atacă și încheierea din 11 decembrie 2013.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă SC A. SRL a invocat motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea, în parte, a sentinței atacate, cu consecința anulării actului administrative reprezentat de autorizația seria M nr. 1180-CT.

În recursul său, recurenta-pârâtă Autoritatea Navală Română a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de anulare a autorizației nr. 1091-CT, aceasta fiind emisă cu respectarea tuturor condițiilor impuse de lege, și menținerea celorlalte soluții, fiind legale și temeinice.

Recurenta-pârâtă B. SRL a invocat, în cererea de recurs, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, cu consecința respingerii cererilor conexe ca fiind introduse de o persoană fără calitate procesuală; admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinței atacate, cu consecința respingerii cererii de anulare a autorizației nr. 1091-CT emisă de A.N.R. la data de 23.10.2012.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 23 iulie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru, prin încheierea din 30.09.2015 a admis în principiu recursurile și, potrivit prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a fixat termen de judecată în ședința publică din data de 26.11.2015.

3.1. Referitor la recursul formulat de recurenta-reclamantă SC A. SRL Constanța

Recursul formulat de recurenta-reclamantă vizează soluția dată asupra cererii de anulare a autorizației seria M nr. 1180-CT emisă de Autoritatea Navală Română la data de 5.09.2013 în favoarea intimatei-recurente SC B. SRL Constanța, fiind invocate motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și, respectiv pct. 7 din noul C. proc. civ.

Într-adevăr, instanța de fond, așa cum s-a menționat la pct. 1.2 al acestei decizii, a respins cererea de anulare a autorizației seria M nr. 1180-CT din 5.09.2013 și a reținut, în esență, că nu există motivele de nelegalitate invocate de societatea comercială reclamantă.

Relativ la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că soluția instanței de fond, pentru cererea de anulare a autorizației seria M nr. 1080-CT conține considerente/motive contradictorii, critici care sunt nefondate.

Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ., o hotărâre poate fi casată atunci când a fost pronunțată pe baza unor motive/considerente contradictorii, dar în cauză, instanța de fond a analizat situația juridică a celor două autorizații emise de Autoritatea Navală Română, în raport cu situația de fapt a fiecăreia dintre ele și cu temeiurile emiterii lor, ajungând la concluzia că cele două acte administrative sunt autonome.

Cu alte cuvinte, din faptul că instanța de fond a ajuns la concluzia motivată că autorizația seria M nr. 1180-CT este un act administrativ autonom în raport cu autorizația seria M nr. 1090-CT, acestea având situații juridice distincte, nu se poate susține că motivele/ considerentele soluției pronunțate ar fi contradictorii.

Relativ la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că soluția privind cererea de anulare a autorizației seria M nr. 1180-CT este nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În acest sens, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond a reținut greșit că cele două autorizații sunt două acte administrative distincte, din moment ce conținutul și temeiul emiterii acestora sunt identice, având doar numărul de înregistrare diferit, susțineri apreciate ca nefondate de instanța de recurs.

Astfel, din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că autorizația seria M nr. 1091-CT fusese emisă în baza acceptului nr. 44 din 21.09.2012 emis de C.N. A.P.M. SA Constanța pentru ca SC B. SRL „să desfășoare activitatea de Pilotaj Nave în șantierele navale și de tranzitare a bazinului spre canal”, în timp ce autorizația seria M nr. 1180-CT a fost emisă în baza acceptului nr. 57 din 2.09.2013 emis de C.N. A.P.M. SA Constanța pentru ca S.C. B. SRL „să desfășoare serviciul de siguranță Pilotaj Nave Maritime”, ceea ce înseamnă activități cu conținut diferit.

De altfel, așa cum a reținut și instanța de fond, în soluția favorabilă recurentei-reclamante, autorizația seria M nr. 1091-CT este nelegală tocmai pentru că obiectul acesteia nu este conform cu obiectul acceptului nr. 44 din 21.09.2012, în baza căruia fusese emisă.

În altă ordine de idei, recurenta-reclamantă a susținut și că autorizația seria M nr. 1180-CT este nelegală pentru că serviciul de siguranță pilotaj nave maritime pentru care a fost emisă ar urma să se realizeze pe baza unui contract care a fost încheiat cu C.N. A.P.M. SA Constanța în baza autorizației seria M nr. 1091-CT, care a fost anulată de instanță, dar și retrasă de Autoritatea Navală Română.

Într-adevăr, între C.N. A.P.M. SA Constanța și SC B. SRL Constanța a fost încheiat contractul de prestări servicii de pilotaj nave maritime nr. CNAPM-07113-PTJ-01 din 14.08.2013, deci anterior emiterii autorizației seria M nr. 1180-CT din 05.03.2013, contractul respectiv fiind astfel un act juridic subsecvent autorizației seria M nr. 1091-CT, anulată de instanța de fond.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs a constatat că problema nulității acestui contract nu face obiectul cauzei de față, la dosar nefiind un capăt de cerere în acest sens.

În concluzie, instanța de recurs constată că instanța de fond a reținut în mod judicios că autorizația seria M nr. 1180-CT reprezintă un act administrativ autonom, cu efecte juridice proprii, cu obiect diferit, conform acceptului nr. 57 din 02.090.2013 emis de C.N. A.P.M. SA Constanța, recursul formulat de recurenta-reclamantă fiind nefondat.

3.2. Referitor la recursul formulat de Autoritatea Navală Română

Recursul formulat de A.N.R. are ca temei motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., vizând doar soluția de anulare a autorizației seria M nr. 1091-CT, susținându-se, în esență, că instanța de fond a apreciat în mod greșit nelegalitatea acesteia, autoritatea respectând prevederile Ordinului nr. 287/2003, în vigoare la data emiterii autorizației .

În cauză, însă, rezultă că autorizația seria M 1091-CT nu respectă toate condițiile cumulative cerute operatorului potrivit prevederilor art. 8 din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 287/2003, în vigoare la data respectivă.

Astfel, în raport cu prevederile art. 8 din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 287/2003: „(1) Criteriile specifice pe care trebuie să le îndeplinească agenții economici organizați ca persoane juridice pentru obținerea autorizației de efectuare a activităților conexe activităților de transport naval: servicii de siguranță precum: pilotajul navelor maritime la intrarea și ieșirea în/din porturi și între danele aceluiași port, pilotajul navelor maritime pe căile navigabile, legarea/dezlegarea navelor maritime și remorcajul de manevră al navelor maritime în porturi, care, prin declararea ca obligatorii, au devenit servicii publice de interes național și până la concesionare se pot executa în regim concurențial, sunt: d) să facă dovada că au acceptul administrației portuare și/sau de căi navigabile pentru desfășurarea activității pentru care a solicitat autorizarea și că dețin spațiul adecvat pentru desfășurarea activității”.

Acceptul nr. 44 din 21 septembrie 2012, depus la dosar, a fost acordat de Compania Națională „Administrația Porturilor Maritime” SA Constanța persoanei juridice SC B. SRL pentru desfășurarea activității de pilotaj nave în șantierele navale și la tranzitarea bazinului spre canal, acest acord neținând loc de autorizație de funcționare în perimetrul portuar.

Se observă că autorizația în virtutea căreia a pretins pârâta că este îndreptățită să efectueze activitatea ce prejudiciază interesele reclamantei este emisă pentru efectuarea serviciului de pilotaj nave maritime în alt perimetru decât cel pentru care a obținut acceptul C.N. A.P.M.C. SA.

În concluzie, instanța de recurs reține că susținerile recurentei-pârâte sunt neîntemeiate, recursul fiind nefondat.

3.3. Referitor la recursul formulat de SC B. SRL Constanța

Recursul formulat de recurenta-pârâtă are ca temei motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., fiind formulate, în esență, următoarele critici:

- instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, atunci când a respins excepția tardivității formulării plângerii prealabile de către reclamantă;

- instanța de fond a reținut greșit că acțiunile formulate de reclamantă îndeplinesc cerințele art. 1 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește existența unei vătămări a unui drept sau interes legitim, ceea ce o lipsește și de calitatea procesuală activă;

- instanța de fond a apreciat și reținut în mod greșit nelegalitatea autorizației seria M nr. 1091-CT, deși aceasta a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor Ordinului nr. 287/2003.

În concluzie, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și respingerea cererilor conexe, ca atare.

În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și respingerea acțiunii pentru cererea de acordare a autorizației seria M nr. 1091-CT emisă de A.N.R. la data de 23.10.2012.

Referitor la prima critică, instanța de recurs constată că prin Încheierea de ședință din data de 11.12.2013, instanța de fond a interpretat în mod corect prevederile art. 7 alin. (1), (3) și (7) din Legea nr. 554/2004, în concordanță cu considerentele Deciziei nr. 797/2007 a Curții Constituționale, reținând că adresa nr. 51 din 18.04.2013 reprezintă o veritabilă plângere prealabilă formulată de reclamantă, în calitatea sa de terț în raport cu actele atacate.

În ceea ce privește a doua critică referitoare la faptul că recurenta-reclamantă nu a probat vătămarea unui drept sau interes legitim, care să-i confere calitate procesuală activă în cauză, instanța de recurs reține că este neîntemeiată.

Astfel, în cauză este necontestat că SC A. SRL Constanța desfășoară serviciul de pilotaj în aceeași zonă, în baza unei autorizații legale, ceea ce justifică pe deplin demersul său juridic.

În ceea ce privește criticile referitoare la anularea autorizației seria M nr. 1091-CT, instanța de recurs reține că sunt neîntemeiate pentru considerentele expuse la pct. 3.2. al acestor considerente, unde au fost analizate aceleași critici, formulate de recurenta-pârâtă A.N.R.

În concluzie, recursul este nefondat, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de SC B. SRL împotriva Încheierii din 11 decembrie 2013 și sentinței nr. 105 din 21 mai 2014 ale Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de SC A. SRL și Autoritatea Navală Română împotriva aceleiași sentințe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2015.