ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 216/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23.06.2014, reclamantele A., B. SRL și C. SRL au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor: - anularea Ordinului nr. 547/2014 privind autorizarea operatorilor economici pentru desfășurarea activității conexe activităților de transport naval - serviciul de siguranță pilotajul navelor maritime la intrarea și ieșirea din porturi, între danele aceluiași port și pe căi navigabile interioare, inclusiv Anexa nr. 1 referitoare la Criteriile de Autorizare, emis de Ministerul Transporturilor și publicat în Monitorul Oficial nr. 353/14.05.2014; - obligarea pârâtei să comunice actul atacat împreună cu documentația care a stat la baza emiterii acestuia, precum și toate lucrările efectuate; în subsidiar, anularea în parte, respectiv anularea prevederilor art. 2 alin. (1), art. 9 alin. (3), art. 13, art. 14, Anexa nr. 1 din Ordinul nr. 547/2014; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința civilă nr. 1237 din 4 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantelor.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamantele A., B. SRL și C. SRL, fiind criticată sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Recurentele au arătat că instanța de fond a prezentat o hotărâre cu motive străine de natura cauzei din dosar.

Astfel, s-a arătat că Ministerul Transporturilor a emis Ordinul nr. 1008/2012 pentru stabilirea modului de derulare a serviciului de pilotaj al navelor maritime. Raportat la această prevedere legală a fost emis formatul contractului cadru ce conține criteriile generale, specifice, minime și tehnice, criteriile minime de personal și condițiile esențiale pe care trebuie să le îndeplinească operatorii specializați pentru a putea încheia contract cu administrația CN APM S.A. Constanța.

S-a arătat că prin actul atacat, Ordinul nr. 547/2014, emitentul Ministerul Transporturilor a modificat intempestiv cadrul legislativ, în decursul derulării unor contracte cadru, pe bază de criterii determinate anterior modificării legislative intervenite. Astfel, s-a arătat că a fost modificat expres art. 3 din Ordinul nr. 1008/2012.

A fost criticată hotărârea instanței de fond pentru preluarea opiniei prezentate de Ministerul Transporturilor, care a motivat că a recurs la această modificare legislativă ca urmare a unui punct de vedere al Consiliului Concurenței, care a apreciat că ar fi posibilă "o potențială suprapunere de competențe în reglementarea serviciilor de pilotaj și remorcaj de manevră prin impunerea de noi criterii de autorizare/desfășurare a activității în port de către CN APM sau prin interpretarea ambiguă a prevederilor legale."

S-a arătat că această motivare nu poate fi reținută, deoarece, sub un prim aspect, criteriile tehnice nu pot avea niciodată legătură cu reglarea concurenței pentru nicio piață indiferent de natura acesteia, ele sunt abstracte și obiective, sunt minime și obligatorii, pentru că în caz contrar nu poate fi atins scopul urmărit, cu atât mai mult cu cât se are în vedere un serviciu public, un serviciu de siguranță, un serviciu obligatoriu.

Recurentele au arătat că piața serviciilor publice nu este o piață concurențială deoarece contractul cadru reglementează încheierea unor contracte administrative și nu comerciale, arătându-se că punctul de vedere al Consiliului Concurenței este fundamentat pe percepția greșită cu privire la reglementările juridice în domeniu și cu privire la situația de fapt.

Recurentele au arătat că prin adoptarea ordinului atacat la momentul de față există practic două regimuri juridice care acționează concomitent pentru prestarea aceluiași serviciu de siguranță, un serviciul public unic și obligatoriu, un regim gestionat de administrație, așa cum prevăd dispozițiile art. 50 din O.G. nr. 22/1999, iar celălalt este gestionat de ANR, așa cum se prevede în ordinul de ministru atacat.

S-a arătat că ordinul atacat este nelegal, întrucât printr-un ordin de ministru se reglementează într-un domeniu, care intră în contradicție cu cele reglementate de Codul muncii.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va admite recursul și va casa hotărârea atacată, cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde: "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României).

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de părți, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt, reprezintă o reproducere în totalitate a apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare. În acest sens, prima instanță nu a arătat motivele pentru care a considerat că argumentele prezentate de reclamante în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu ar fi temeinice, raportat la contextul speței.

În aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantului dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecății au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei și determină imposibilitatea instanței de recurs de a exercita controlul judiciar.

În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., aspect în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate în recurs.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, prima instanță urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamanți în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările formulate de pârât și la mijloacele de probă administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situației de fapt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele A., B. SRL și C. SRL împotriva Sentinței civile nr. 1237 din 4 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV