ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2392/2015

Decizia nr. 2392/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată de reclamantul A., înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2/2012, s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Academia Română, Institutul C., Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, B., anularea Deciziei nr. 132 din 20 aprilie 2011, prin care B. a fost numit director la Institutul C., precum și a Deciziei nr. 16 din 04 mai 2012, cu obligarea pârâților la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale.

La data de 27 noiembrie 2012, reclamantul a formulat cerere completatoare, prin care a solicitat anularea "adeverinței" nr. 734 din 08 februarie 2012 emisă de CNSAS prin care nu i se atribuie pârâtului B. calitatea de lucrător al Securității și constatarea calității de colaborator al Securității.

Prin întâmpinare, pârâtul B. a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii completatoare.

De asemenea, prin întâmpinare, pârâta Academia Română a invocat excepția de inadmisibilitate, excepția de tardivitate a cererii, excepția lipsei competenței materiale, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Prin Sentința civilă nr. 980 din 12 martie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2012 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin Sentința civilă nr. 9706 din 08 noiembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2013 al Tribunalului București-Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția de necompetență materială, privind capetele de cerere prin care se solicită anularea Deciziei nr. 132 din 20 aprilie 2011 emisă de Academia Română, constatarea calității de colaborator al Securității a pârâtului B. și anularea Adeverinței nr. 734 din 8 februarie 2012 emisă de CNSAS, invocată de reclamant și pârâții Academia Română și Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

În temeiul art. 20 pct. 2 și art. 22 C. proc. civ. s-a constatat un conflict negativ de competență și a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Prin Decizia nr. 238 din 28 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr. 1916 din 17 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de inadmisibilitate a capătului de cerere privind constatarea calității de colaborator al securității a pârâtului B. și a fost respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.

Instanța de fond a admis excepția tardivității capătului de cerere privind anularea adeverinței din 08 februarie 2012 emisă de C.N.S.A.S și a respins ca tardiv formulat acest capăt de cerere.

S-a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea Deciziei nr. 132 din 20 aprilie 2014 emisă de Academia Română și s-a dispus formarea unui nou dosar.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a pus în discuție mai întâi excepțiile care se referă la cererea completatoare, respectiv la constatarea calității lui B. de colaborator al securității și anularea adeverinței C.N.S.A.S., invocate de pârâta Academia Română, respectiv excepția inadmisibilității și excepția tardivității pe aceste capete de cerere.

Analizând cu precădere excepția de inadmisibilitate a capătului de cerere privind constatarea calității de colaborator al securității a pârâtului B., instanța de primă jurisdicție a constatat că este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 6 - 11 din O.U.G. nr. 24/2008, prin care se reglementează procedura de constatare a calității de colaborator/lucrător al fostei securități a unei persoane.

Potrivit acestor dispoziții, direcția de specialitate din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca urmare a sesizării din oficiu a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității sau la solicitarea persoanei îndreptățite, desfășoară activități specifice administrative de verificare a documentelor și informațiilor deținute în legătură cu o anumită persoană în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, precum și la instituții care mai dețin documente create de securitate.

În baza acestor verificări prevăzute, direcția de specialitate întocmește o notă de constatare cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al securității sau de colaborator al acesteia, pentru persoana care a făcut obiectul verificării.

Nota de constatare se înaintează Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, însoțită de întreaga documentație care a stat la baza întocmirii ei, precum și de avizul Direcției juridice din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității ia în discuție nota de constatare și, după caz: a) aprobă nota de constatare și dispune Direcției juridice introducerea unei acțiuni în constatare a calității de lucrător al securității sau de colaborator al acesteia; b) infirmă nota de constatare și dispune Direcției juridice eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că persoana verificată nu a avut calitatea de lucrător al securității sau de colaborator al acesteia.

În cazul în care din nota de constatare rezultă că nu există date sau documente privind calitatea de lucrător al securității sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării, Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității dispune eliberarea unei adeverințe în acest sens.

Adeverințele prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 se publică de îndată pe pagina proprie de internet a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și pot fi contestate la Secția de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel București de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor.

Acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia se introduce la Secția de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel București, fiind scutită de taxă de timbru. Hotărârea Curții de Apel București poate fi atacată cu recurs, în condițiile legii.

Din ansamblul acestor dispoziții, a reținut instanța de fond, rezultă că legiuitorul a prevăzut o procedură specială prin care se poate constata calitatea de colaborator al fostei securități a unei persoane, instanța de contencios administrativ pronunțându-se doar în baza unei Note de constatare emisă ca urmare a verificărilor efectuate de Direcția de specialitate din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

A reținut instanța de fond că aceste verificări sunt apanajul exclusiv al autorității, instanța de contencios administrativ având doar competența de a face un control de legalitate, fie a Notei de constatare, prin care, urmare a aprobării acesteia, este sesizată să se pronunțe asupra calității de colaborator/lucrător al fostei securități, fie asupra Adeverinței, prin care, dimpotrivă, urmare a verificărilor, în cazul în care din nota de constatare rezultă că nu există date sau documente privind calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că este inadmisibilă cererea reclamantului prin care se solicită ca instanța de contencios administrativ să se pronunțe direct asupra calității de colaborator al securității a pârâtului B.

În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea adeverinței din 08 februarie 2012 emisă de CNSAS, instanța de primă jurisdicție a analizat, în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția de tardivitate invocată în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, adeverințele prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 se publică de îndată pe pagina proprie de internet a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și pot fi contestate la Secția de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel București de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor.

Din înscrisul depus la fila 146, Dosar nr. x/2/2012, rezultă că Adeverința contestată a fost postată pe site-ul CNSAS la data de 31 martie 2011, iar cererea completatoare, prin care reclamantul a solicitat anularea acestei adeverințe, a fost formulată la data de 26 noiembrie 2012, cu depășirea termenului de 30 de zile, prevăzut de dispozițiile arătate.

Curtea Constituțională a constatat, prin Decizia nr. 107/2014, referitor la prevederile art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, că o asemenea reglementare are o justificare obiectivă și rezonabilă, constând în preocuparea legiuitorului de a asigura respectarea interesului general al societății românești față de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai securității, astfel încât orice persoană interesată să aibă posibilitatea de a lua la cunoștință și, eventual, de a contesta în fața instanței judecătorești adeverințele emise de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Corelativ dreptului pe care legea îl instituie, este în sarcina persoanei interesate obligația de a depune minimum de diligență în vederea respectării acesteia.

Pe de altă parte, sfera persoanelor interesate de contestarea adeverințelor emise de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității este ab initio variabilă și imposibil de predeterminat, astfel încât, în mod obiectiv, soluția legislativă nu ar fi putut cuprinde referiri la comunicarea adeverinței tuturor persoanelor interesate.

Pe cale de consecință, instanța de fond a constatat că prevederile art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 nu încalcă principiul egalității în drepturi sau accesul liber la justiție.

Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că excepția de tardivitate este întemeiată, și a respins ca atare capătul de cerere privind anularea Adeverinței nr. 734 din 08 februarie 2012 emisă de CNSAS.

Prin motivele de recurs formulate, recurentul a criticat hotărârea instanței de fond, arătând că instanța greșit a înțeles actul dedus judecății și a dat o interpretare greșită prezentei cauze. S-a arătat că reclamantul a solicitat, prin acțiunea introductivă, anularea Deciziei nr. 132 din 20 aprilie 2011 prin care intimatul-pârât B. a fost numit director la Institutul C.

Recurentul-reclamant a arătat că nu a urmat procedura de contestare a Adeverinței emisă de CNSAS, ci a formulat o nouă cerere prin care a solicitat să se constate calitatea de colaborator al securității a lui B.

Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond arătând că soluția a fost dată fără judecarea cauzei pe fond, ci prin soluționarea excepțiilor privind inadmisibilitatea și tardivitatea.

Astfel, a arătat pe larg că activitatea directorului numit nu îndeplinește calitățile morale ale unui director de Institut unic în țară.

Totodată, s-a criticat și soluția de disjungere a cauzei și de analizare separată a acțiunii sale.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge excepția de litispendență formulată, cererea de conexare cu Dosarul nr. x/2/2014, precum și recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Cu privire la excepția de litispendență și cererea de conexare.

Înalta Curte constată că excepția de litispendență invocată nu poate fi primită, întrucât cauzele înregistrate sub nr. x/2/2014 și nr. x/3/2013* au obiect și părți diferite, nefiind întrunite condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri, care trebuie să îndeplinească cerința triplei identități de obiect, de cauză și de persoane.

Înalta Curte reține că Dosarul nr. x/2/2014 este soluționat de Curtea de Apel București prin Sentința nr. 722 din 13 martie 2015 și are ca obiect cererea de anulare a Deciziei nr. 132 din 20 aprilie 2011 emisă de Academia Română, capăt de cerere ce a fost disjuns din dosarul de față.

Astfel, nici cererea de conexare a dosarului arătat cu dosarul de față nu poate fi primită de Înalta Curte, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se putea cere întrunirea cauzelor, astfel încât instanța de control judiciar a reținut că nu este necesar ca ambele acțiuni să se judece împreună pentru o bună administrare a justiției, neexistând riscul de a se da hotărâri contradictorii.

Cu privire la recursul formulat.

Criticile formulate de recurent nu pot fi primite de instanța de control judiciar, care a constatat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care va fi menținută în totalitate de Înalta Curte.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că instanța de fond a interpretat corect actele și dispozițiile legale aplicabile cauzei, fiind motivată în fapt și în drept soluția dată.

În mod corect, cu respectarea dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., instanța de primă jurisdicție a soluționat excepțiile invocate, mai înainte de a trece la soluționarea fondului cererilor.

În conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Nici critica adusă soluției de disjungere a capătului de cerere privind anularea Deciziei nr. 132 din 20 aprilie 2011 emisă de Academia Română nu poate fi primită de Înalta Curte, care a constatat că instanța de fond în mod corect a dispus continuarea judecății acestui capăt de cerere, care nu era în stare de judecată.

Instanța de recurs a constatat că recurentul nu a adus argumente întemeiate pe dispoziții legale, care să determine schimbarea soluției cu privire la excepția de inadmisibilitate și excepția de tardivitate soluționate de instanța de fond, motiv pentru care, constatând că în mod corect instanța a constatat că reclamantul a sesizat instanța de judecată cu cererea de constatare a calității de colaborator al securității, fiind încălcate prevederile art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, care stabilesc faptul că adeverințele prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 se publică de îndată pe pagina proprie de internet a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și pot fi contestate la Secția de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel București de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor.

Văzând cererea de cheltuieli de judecată formulată în recurs de intimatul B., având în vedere dezlegarea dată cererii de recurs, în temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 și 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1916 din 17 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant A. la plata sumei de 2.220,35 lei către intimatul B., reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN