ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 238/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față: Prin acțiunea înregistrată la data de 23 iulie 2012 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 5942/2/20012, reclamantul Ș.P. a chemat în judecată pe pârâții Academia Română, Institutul de Istoria Artei "George Oprescu", Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și I.A.S., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea Deciziei nr. 132 din 20 aprilie 2011, emisă de pârâta Academia Română, și a Deciziei nr. 16 din 4 mai 2012, emisă de pârâtul Institutul de Istoria Artei "George Oprescu". Totodată, pentru emiterea ilegală a Deciziei nr. 132 din 20 aprilie 2011, reclamantul se consideră vătămat într-un drept legitim, motiv pentru care solicită recuperarea prejudiciului suferit și a daunelor morale pe care le estimează la o valoare totală de 10.000 euro, sumă ce se va stabili la valoarea în lei la cursul BNR.

Prin Sentința civilă nr. 980 din 12 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 5942/2/20012, a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că reclamantul a solicitat prin cererea completatoare anularea "adeverinței" nr. 734 din 8 februarie 2012 emisă de Consiliul Național pentru Studierii Arhivelor Securității, prin care nu i se atribuie pârâtului I.A.S. calitatea de lucrător al Securității și constatarea calității de colaborator al Securității.

A mai reținut instanța că Decizia nr. 132 din 20 aprilie 2011, prin care pârâtul I.A.S. a fost numit director al Institutului de Istoria Artei "George Oprescu" nu este un act administrativ, ci este un act juridic de numire a pârâtului într-o funcție de conducere a unui institut din subordinea Academiei Române, care nu este o funcție publică, postul nefiind de funcționar public. În acest context s-a apreciat că cererea formulată de reclamant vizează un litigiu legat de nașterea unui raport juridic de muncă, chiar dacă nu s-a făcut dovada că s-a încheiat un contract individual de muncă, raportul juridic dedus judecății nefiind unul de drept public, postul de director al Institutului de Istoria Artei "George Oprescu" nefiind o funcție publică, în sensul Legii nr. 188/1999, pârâtul nefiind funcționar public.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 9706 din 8 noiembrie 2013 a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe, care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente: Prin acțiunea formulată, reclamantul Ș.P.

a solicitat în contradictoriu cu pârâții Academia Română, Institutul de Istoria Artei "George Oprescu", Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, I.A.S., anularea Deciziei nr. 132 din 20 aprilie 2011, prin care dl. I.A.S. a fost numit director la Institutul de Istoria Artei "George Oprescu", precum și Decizia nr. 16 din 4 mai 2012, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantului și obligarea pârâților la plata sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale. Prin cererea precizată și completată formulată la data de 27 noiembrie 2012, reclamantul a solicitat constatarea calității de colaborator de Securitate a pârâtului I.A.S. și anularea "adeverinței" nr. 734 din 8 februarie 2012, emisă de Consiliul Național pentru Studierii Arhivelor Securității, prin care nu i s-a atribuit pârâtului calitatea de lucrător al Securității și constatarea calității de colaborator al Securității.

S-a solicitat și anularea Deciziei nr. 132 din 20 aprilie 2011, emisă de Academia Română, având în vedere că nu s-au respectat dispozițiile art. 3 lit. ș) din O.U.G. nr. 24/2008 privind deconspirarea Securității ca poliție politică. În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004 și O.U.G. nr. 24/2008. Din certificatul de grefă aflat la dosarul cauzei se constată că Decizia nr. 16 din 4 mai 2012 a fost anulată prin Sentința civilă nr. 1004 din 30 ianuarie 2013 a Tribunalului București, secția a VIII-a, reclamantul renunțând la acest capăt de cerere, astfel că, acest capăt de cerere fiind soluționat, nu mai face obiectul prezentului litigiu. Cu privire la capătul de cerere privind constatarea calității de colaborator al Securității a pârâtului I.A.S., se constată că, potrivit art. 11 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2004, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia se introduce la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București. Referitor la capătul de cerere privind anularea adeverinței nr. 734 din 8 februarie 2012, emisă de Consiliul Național pentru Studierii Arhivelor Securității, prin care i s-a comunicat reclamantului faptul că dl. I.A.S. nu a colaborat cu Securitatea, se constată că, potrivit art. 10 alin. (2) din O.U.G.

nr. 24/2004 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, adeverințele din care rezultă că nu există date sau documente privind calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării, pot fi contestate la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor. Anularea Deciziei nr. 132 din 20 aprilie 2011 emisă de Academia Română prin care pârâtul I.A.S. a fost numit în funcția de director al Institutului de Istoria Artei "George Oprescu" este o consecință a celor două capete de cerere prin care s-a solicitat constatarea calității de colaborator de Securitate a pârâtului, precum și anularea adeverinței nr. 734 din 8 februarie 2012 emisă de Consiliul Național al Arhivelor Securității prin care nu i s-a atribuit calitatea de lucrător/colaborator al Securității.

Așa fiind, în raport de textele de lege mai sus evocate și în raport de dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora, curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2014. Procesat de GGC - AZ