ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 238/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 238/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului
negativ de competență de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23
iulie 2012 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, sub nr. 5942/2/20012, reclamantul Ș.P. a chemat în
judecată pe pârâții Academia Română, Institutul de Istoria Artei "George
Oprescu", Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și
I.A.S., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea
Deciziei nr. 132 din 20 aprilie 2011, emisă de pârâta Academia Română, și a
Deciziei nr. 16 din 4 mai 2012, emisă de pârâtul Institutul de Istoria Artei
"George Oprescu". Totodată, pentru emiterea ilegală a Deciziei nr.
132 din 20 aprilie 2011, reclamantul se consideră vătămat într-un drept
legitim, motiv pentru care solicită recuperarea prejudiciului suferit și a
daunelor morale pe care le estimează la o valoare totală de 10.000 euro, sumă
ce se va stabili la valoarea în lei la cursul BNR.
Prin Sentința civilă
nr. 980 din 12 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 5942/2/20012, a fost
admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței în
favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și
asigurări sociale.
Pentru a hotărî
astfel, Curtea de Apel București a reținut că reclamantul a solicitat prin
cererea completatoare anularea "adeverinței" nr. 734 din 8 februarie
2012 emisă de Consiliul Național pentru Studierii Arhivelor Securității, prin
care nu i se atribuie pârâtului I.A.S. calitatea de lucrător al Securității și constatarea
calității de colaborator al Securității.
A mai reținut
instanța că Decizia nr. 132 din 20 aprilie 2011, prin care pârâtul I.A.S. a
fost numit director al Institutului de Istoria Artei "George Oprescu"
nu este un act administrativ, ci este un act juridic de numire a pârâtului
într-o funcție de conducere a unui institut din subordinea Academiei Române,
care nu este o funcție publică, postul nefiind de funcționar public.
În acest context s-a
apreciat că cererea formulată de reclamant vizează un litigiu legat de nașterea
unui raport juridic de muncă, chiar dacă nu s-a făcut dovada că s-a încheiat un
contract individual de muncă, raportul juridic dedus judecății nefiind unul de
drept public, postul de director al Institutului de Istoria Artei "George Oprescu"
nefiind o funcție publică, în sensul Legii nr. 188/1999, pârâtul nefiind
funcționar public.
Tribunalul București,
secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 9706
din 8 noiembrie 2013 a admis excepția necompetenței materiale și a dispus
declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal.
Înalta Curte,
constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art.
20 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe, care s-au declarat
deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de
competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru
următoarele considerente:
Prin acțiunea
formulată, reclamantul Ș.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Academia
Română, Institutul de Istoria Artei "George Oprescu", Consiliul
Național pentru Studierea Arhivelor Securității, I.A.S., anularea Deciziei nr.
132 din 20 aprilie 2011, prin care dl. I.A.S. a fost numit director la
Institutul de Istoria Artei "George Oprescu", precum și Decizia nr.
16 din 4 mai 2012, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului
de muncă al reclamantului și obligarea pârâților la plata sumei de 10.000 euro,
cu titlu de daune morale.
Prin cererea
precizată și completată formulată la data de 27 noiembrie 2012, reclamantul a
solicitat constatarea calității de colaborator de Securitate a pârâtului I.A.S.
și anularea "adeverinței" nr. 734 din 8 februarie 2012, emisă de
Consiliul Național pentru Studierii Arhivelor Securității, prin care nu i s-a
atribuit pârâtului calitatea de lucrător al Securității și constatarea
calității de colaborator al Securității.
S-a solicitat și
anularea Deciziei nr. 132 din 20 aprilie 2011, emisă de Academia Română, având
în vedere că nu s-au respectat dispozițiile art. 3 lit. ș) din O.U.G. nr.
24/2008 privind deconspirarea Securității ca poliție politică.
În drept, s-au
invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004 și O.U.G. nr. 24/2008.
Din certificatul de
grefă aflat la dosarul cauzei se constată că Decizia nr. 16 din 4 mai 2012 a
fost anulată prin Sentința civilă nr. 1004 din 30 ianuarie 2013 a Tribunalului
București, secția a VIII-a, reclamantul renunțând la acest capăt de cerere,
astfel că, acest capăt de cerere fiind soluționat, nu mai face obiectul
prezentului litigiu.
Cu privire la capătul
de cerere privind constatarea calității de colaborator al Securității a
pârâtului I.A.S., se constată că, potrivit art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr.
24/2004, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității,
acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator
al acesteia se introduce la secția de contencios administrativ și fiscal a
Curții de Apel București.
Referitor la capătul
de cerere privind anularea adeverinței nr. 734 din 8 februarie 2012, emisă de
Consiliul Național pentru Studierii Arhivelor Securității, prin care i s-a
comunicat reclamantului faptul că dl. I.A.S. nu a colaborat cu Securitatea, se
constată că, potrivit art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2004 privind accesul
la propriul dosar și deconspirarea Securității, adeverințele din care rezultă
că nu există date sau documente privind calitatea de lucrător al Securității
sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul
verificării, pot fi contestate la secția de contencios administrativ și fiscal
a Curții de Apel București de către orice persoană interesată, în termen de 30
de zile de la publicarea lor.
Anularea Deciziei nr.
132 din 20 aprilie 2011 emisă de Academia Română prin care pârâtul I.A.S. a
fost numit în funcția de director al Institutului de Istoria Artei "George
Oprescu" este o consecință a celor două capete de cerere prin care s-a
solicitat constatarea calității de colaborator de Securitate a pârâtului,
precum și anularea adeverinței nr. 734 din 8 februarie 2012 emisă de Consiliul
Național al Arhivelor Securității prin care nu i s-a atribuit calitatea de
lucrător/colaborator al Securității.
Așa fiind, în raport
de textele de lege mai sus evocate și în raport de dispozițiile art. 3 pct. 1
C. proc. civ., potrivit cărora, curțile de apel judecă în primă instanță
procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele
autorităților și instituțiilor centrale, Înalta Curte va stabili competența de
soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a
de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 28 ianuarie 2014.
Procesat
de GGC - AZ