ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 564/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

inițial pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a

contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Statului a chemat în judecată pe pârâtul R.A.,

solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța

să dispună constatarea calității acestuia de lucrător

al Securității.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul

având calitatea de ofițer, iar acțiunile sale în această

calitate au încălcat dreptul de exprimare și libertatea opiniilor și

dreptul la viață privată.

Prin sentința nr. 3501 din 10

decembrie 2008, a fost admisă excepția de necompetență

materială și declinată competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel București, în raport de prevederile

art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin art.

27 din Legea nr. 293/2008.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Statului și a constatat că pârâtul a avut calitatea de

lucrător al Securității.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea a apreciat, în raport de ansamblul probator administrat în

cauză, că Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Statului, în calitate de reclamant a făcut dovada susținerilor sale,

constatând astfel calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel București a declarat recurs R.A., criticând-o ca

nelegală și netemeinică, întrucât prima instanță a

interpretat eronat probele administrate, calificând greșit

apartenența recurentului ca lucrător al Securității.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Examinând actele dosarului, motivele de

recurs și în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține

următoarele:

Conform art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,

aprobată prin Legea nr. 293/2008, prin lucrător al Securității

se înțelege orice persoană care având calitatea de ofițer sau

subofițer al Securității sau Miliției au atribuții pe

linie de securitate, inclusiv ofițer acoperit, pe perioada 1945 – 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi sau

libertăți fundamentale ale omului.

Recurentul a avut gradul de locotenent

major între anii 1988- 1989 la Inspectoratul Județean, iar din Raportul datat 19 februarie 1988 anexat la dosar și

semnat de acesta, rezultă fără posibilitate de tăgadă,

că în activitatea de recrutare, recurentul a verificat amănunțit

persoana recrutată, intervenind atât asupra vieții profesionale cât

și asupra celei private prin informațiile stocate.

Acest fapt este desigur o imixtiune în

viața privată a persoanei care urma a fi recrutată, și

conform O.U.G. nr. 24/2008 prin acțiunile sale a suprimat și

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În speță, concret este vorba

despre recrutarea numitului V.D., dar și despre urmărirea

informativă a altor persoane, despre care a dat informații pe larg

arătate în sentința recurată și fără

tăgadă de natură a aduce o îngrădire și o suprimare a

unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

La dosar există probe pertinente în

acest sens, respectiv raportul din 19 februarie 1988, precum și note

informative semnate de recurent care fac pe deplin dovada că acesta

conform legislației în vigoare, a avut calitatea de lucrător al Securității.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază

că sentința atacată este legală și temeinică,

motiv pentru care va respinge recursul declarat de R.A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.A. împotriva

sentinței nr. 1805 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.