ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 564/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Statului a chemat în judecată pe pârâtul R.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună constatarea calității acestuia de lucrător al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul având calitatea de ofițer, iar acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul de exprimare și libertatea opiniilor și dreptul la viață privată.

Prin sentința nr. 3501 din 10 decembrie 2008, a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, în raport de prevederile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin art. 27 din Legea nr. 293/2008. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Statului și a constatat că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securității. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a apreciat, în raport de ansamblul probator administrat în cauză, că Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Statului, în calitate de reclamant a făcut dovada susținerilor sale, constatând astfel calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs R.A., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât prima instanță a interpretat eronat probele administrate, calificând greșit apartenența recurentului ca lucrător al Securității. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului, motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Conform art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, prin lucrător al Securității se înțelege orice persoană care având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau Miliției au atribuții pe linie de securitate, inclusiv ofițer acoperit, pe perioada 1945 – 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăți fundamentale ale omului.

Recurentul a avut gradul de locotenent major între anii 1988- 1989 la Inspectoratul Județean, iar din Raportul datat 19 februarie 1988 anexat la dosar și semnat de acesta, rezultă fără posibilitate de tăgadă, că în activitatea de recrutare, recurentul a verificat amănunțit persoana recrutată, intervenind atât asupra vieții profesionale cât și asupra celei private prin informațiile stocate. Acest fapt este desigur o imixtiune în viața privată a persoanei care urma a fi recrutată, și conform O.U.G. nr. 24/2008 prin acțiunile sale a suprimat și îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. În speță, concret este vorba despre recrutarea numitului V.D., dar și despre urmărirea informativă a altor persoane, despre care a dat informații pe larg arătate în sentința recurată și fără tăgadă de natură a aduce o îngrădire și o suprimare a unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

La dosar există probe pertinente în acest sens, respectiv raportul din 19 februarie 1988, precum și note informative semnate de recurent care fac pe deplin dovada că acesta conform legislației în vigoare, a avut calitatea de lucrător al Securității. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de R.A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.A. împotriva sentinței nr. 1805 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.