Decizia nr. 1316/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin cererea formulată la data de 28 iunie 2010, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, a solicitat modificarea Adeverinței nr. 1245 din 23 februarie 2010, emisă de pârât, în sensul de a se constata că numitul B. are calitatea de colaborator al Securității. Ulterior, reclamantul a precizat cadrul procesual, învederând că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și B. 1.2 Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 5800/2/2010 la data de 29 iunie 2010, reclamantul C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, anularea Adeverinței nr. 1245 din 23 februarie 2010 emisă de pârât și constatarea calității de colaborator al Securității a numitului B. 1.

În ședința publică din data de 1 martie 2011 s-a dispus conexarea Dosarului nr. x/2/2010 la Dosarul nr. y/2/2010 . 1.

Prin Sentința nr. 5260 din 25 septembrie 2012, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității a pârâtului B. 1.

Prin Decizia nr. 3264 din 16 septembrie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis recursurile declarate de reclamanți, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Înalta Curte a constatat că soluționarea pricinii de către prima instanță s-a făcut pe baza unui probatoriu incomplet, atât timp cât CNSAS nu a prezentat instanței în integralitate Dosarul de fond informativ incluzând cele 7 volume, titular B., iar cererea reclamanților de prezentare integrală a documentației pe baza căreia s-au emis Nota de constatare S/DI/488 din 16 februarie 2009, Avizul Direcției Juridice S/DIJ/1293 din 8 ianuarie 2010 și Adeverința nr. 1245 din 23 februarie 2010 a fost în mod nelegal respinsă de instanță. În rejudecare, a fost completat probatoriul conform considerentelor deciziei de casare. 1.

Prin Sentința nr. 3458 din 22 decembrie 2015, Curtea de Apel București a respins acțiunile conexate formulate de reclamanții A. și C., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și B., ca neîntemeiate. În motivarea soluției adoptate, Curtea de apel a reținut că, potrivit prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Examinând informațiile furnizate de pârâtul B., Curtea de apel a constatat că o parte din acestea nu îndeplinesc cumulativ condițiile anterior menționate, iar o altă parte intră în sfera cauzei de excludere prevăzută la art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008. În ceea ce privește notele olografe nesemnate, Curtea a constatat că acestea nu cuprind date cu privire la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Astfel, nota de la dosar conține afirmații cu caracter general referitoare la D., dar nicio informație concretă. În mod similar, nota de la dosar cuprinde impresii din călătoria făcută de mama pârâtului în fosta R.F.G. În opinia instanței, Notele dactilografiate și nesemnate, depuse la dosar, se referă la relația dintre pârâtul B. și un cetățean palestinian, iar conținutul acestor note puteau prezenta interes pentru activitatea de contraspionaj din epocă, deoarece tinde să releve interesul cetățeanului palestinian, membru al OEP, pentru comunitățile evreiești din România. Prin urmare, a conchis instanța de fond, relatările cuprinse în aceste note nu ar denunța atitudini potrivnice regimului totalitar, ci mai degrabă ar releva amenințări la adresa securității naționale. În ceea ce privește informațiile furnizate în anul 1985, Curtea de apel a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar după completarea probatoriului dispusă prin decizia de casare. Astfel, Curtea a constatat că sunt aplicabile prevederile art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, conform cărora persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Concluzia s-a impus prin faptul că pârâtul a fost cercetat pentru infracțiuni contra orânduirii socialiste în aceeași perioadă în care a fost anchetat și pentru infracțiuni de drept comun, astfel încât, informațiile obținute cu privire la persoanele din anturajul pârâtului nu pot fi valorificate pentru stabilirea calității de colaborator, ci trebuie considerate ca făcând parte din propriul său dosar de urmărire informativă. Curtea de apel a apreciat ca nerelevantă împrejurarea că reclamantul nu a fost condamnat pentru infracțiuni contra orânduirii socialiste, câtă vreme legea prevede că este suficient să fi fost cercetat cu privire la aceste infracțiuni. Din această perspectivă este de asemenea lipsit de relevanță faptul că instanța civilă nu a considerat condamnarea de drept comun ca având caracter politic. Desigur, cu totul alta ar fi fost situația dacă pârâtul ar fi fost cercetat exclusiv pentru infracțiuni de drept comun, iar în cursul cercetării/urmăririi penale ar fi furnizat, din proprie inițiativă, informații ce s-ar circumscrie definiției date de art. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Într-adevăr, într-o atare ipotetică situație pârâtul nu s-ar fi putut prevala de cauza de excludere prevăzută de textul de lege menționat, deoarece informațiile nu ar fi fost date în cauza pentru care ar fi fost cercetat și prin urmare nu ar fi fost îndeplinită ipoteza legală. Având în vedere considerentele expuse, Curtea de apel a constatat că informațiile date de pârâtul B. nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. În ceea ce privește strict procedura de emitere a adeverinței, Curtea de apel a constatat că, așa cum rezultă din Procesul-verbal al ședinței CNSAS din data de 23 februarie 2010, depus la dosar în ședința publică din 10 martie 2015, la ședința respectivă au participat 8 membri, adeverința fiind aprobată cu majoritate de 6 voturi, astfel că instanța de fond nu a reținut vreun element de nelegalitate în ceea ce privește procedura de emitere a adeverinței contestate. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva Sentinței nr. 3458 din 22 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs A., invocând drept temei legal Codul de procedură civilă și O.U.G. nr. 24/2008 și formulând, în esență, critici care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - 1865. Recurentul-reclamant a susținut, în esență, că instanța de fond a reținut în mod greșit că informațiile furnizate de pârât nu îndeplinesc în mod cumulativ „condițiile de a denunța activități potrivnice regimului comunist și a urmări îngrădirea drepturilor omului, fie au fost date în condițiile unei anchete asupra persoanei pârâtului care au avut parțial motive politice”. Astfel, deși multe din notele informative date de pârât securității nu îndeplinesc condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 pentru a fi considerate ca dovedind statutul de colaborator al securității, a apreciat că există câteva note care îndeplinesc aceste condiții, adică nu au fost date în condițiile unei anchete pe motive politice vizând persoana pârâtului, au denunțat activități și atitudini potrivnice regimului comunist și au vizat îngrădirea drepturilor omului. În cazul Notei informative din 26 aprilie 1984, pârâtul a denunțat faptul că E. era un individ și mai periculos decât C., solicitând organelor de securitate să-l implice în dosarul de natură penală pe care îl avea acesta din urmă, ceea ce probează „intenția vădită de limitare a drepturilor și libertăților fundamentale ale lui E.”, iar pârâtul cunoștea că organele de securitate urmăreau „să distrugă mișcarea yoga din România”. Or, cum mișcarea yoga fusese interzisă în anul 1982, a te ocupa cu yoga în anul 1984 a reprezentat o activitate potrivnică regimului comunist, a argumentat recurentul, fiindu-i încălcat dreptul de a practica yoga. În ceea ce îl privește pe C., pârâtul a solicitat organelor de securitate în legătură cu relația acestuia cu „meditația transcendentală”, ce demonstrează că a vizat îngrădirea drepturilor și libertăților acestuia, iar în dosarul respectiv C. a fost învinuit și pentru răspândirea de cărți cu caracter mistic și obscen, considerate ca fiind necorespunzătoare de către regimul comunist. De altfel, pârâtul, în Nota informativă din 24 aprilie 1984, făcea sugestii organelor de securitate în sensul că „Dacă va fi condamnat, detenția va trebui asigurată în condiții mai aparte. Într-un regim de muncă intensivă, dar nedistructivă (gen săpături) sub o supraveghere continuă, ar putea fi eventual reeducat”. În concluzie, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, cu consecința anulării Adeverinței nr. 1245/2010 emisă de CNSAS și constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul B.. 2.2. Intimatul CNSAS a depus întâmpinare și a răspuns criticilor/susținerilor din cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat și susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică. 2.3. Intimatul B. a depus întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului susținând, în esență, că acesta este nemotivat, fiind invocate în mod generic prevederile Codului de procedură civilă și ale O.U.G. nr. 24/2008. 3. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului 3.1. În ceea ce privește susținerea/excepția nemotivării recursului, Înalta Curte a constatat că, așa cum a apreciat la pct. 2.1 al prezentei decizii, criticile și susținerile formulate în cererea de recurs se circumscriu motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - 1865, situație în care devin aplicabile prevederile art. 306 alin. (3) din același cod. 3.2. Recursul formulat este nefondat, fiind respins ca atare potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare. Așa cum s-a menționat la pct. 1.6. al prezentei decizii, prin Sentința nr. 3458 din 22 decembrie 2015, Curtea de apel, rejudecând cauza ca urmare a casării cu trimitere în primul ciclu procesual, a respins ca neîntemeiate acțiunile conexe și a reținut, în esență, că informațiile furnizate de intimatul-pârât B. nu îndeplinesc cumulativ condițiile cerute la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a putea fi considerat colaborator al fostei Securități. Astfel, potrivit prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, „colaborator al Securității (este) persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar”. Într-adevăr, în Nota din data de 26 aprilie 1984 numerotată 161 - 169, aflată la dosarul Curții de apel, intimatul-pârât a făcut referiri la activitatea persoanei E., cât și a intimatului-reclamant C., cunoscuți și aflați în atenția organelor fostei Securități, între altele, pentru preocupările lor legate de practica yoga și literatura ocultă și ezoterică. Din înscrisurile și documentele aflate la dosarul cauzei nu se poate trage, însă, concluzia că practicarea yoga, cât și deținerea și schimbul între persoane de literatură ocultă și/sau ezoterică ar fi constituit activități sau atitudini îndreptate împotriva regimului totalitar comunist, chiar dacă este de notorietate că asemenea preocupări nu erau agreate/încurajate de fostul regim comunist. Oricum, susținerea recurentului că activitatea yoga fusese interzisă în anul 1982 de fostul regim comunist nu este probată în niciun mod, rămânând astfel o simplă alegație. De asemenea, în criticile sale, recurentul se referă la Nota din data de 30 aprilie 1984, numerotată 178 - 179, aflată la dosarul Curții de apel, notă în care intimatul-pârât se referă la cărțile găsite de organele de securitate la locuința lui F., ca aparținând lui C. Recurentul a susținut, în continuare că respectivele cărți oculte/ezoterice erau necorespunzătoare regimului comunist, nota informativă respectivă constituind/având ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților lui C. Așa cum s-a arătat mai sus, era de notorietate că fostul regim comunist, ca orice regim totalitar/dictatorial, nu încuraja/nu căuta să încurajeze astfel de preocupări, însă intimatul-reclamant C. era cercetat penal, în perioada respectivă pentru infracțiuni de drept comun, iar nu pentru activități potrivnice regimului comunist. Referindu-se, din nou, la Nota din data de 26 aprilie 1984, recurentul a susținut că intimatul-pârât, prin sugestiile făcute organelor fostei Securități cu privire la metodele de reeducare ale lui C., după ce va fi condamnat, a încălcat drepturile acestuia. În opinia instanței de recurs, aceste susțineri sunt simple alegații, fără nicio argumentare logică, în raport cu relațiile care existau între intimatul-pârât și intimatul-reclamant, care duc mai degrabă la o stratagemă a intimatului-pârât față de organele fostei Securități pentru care reprezenta un obiectiv pus sub urmărire informativă. Astfel, din Nota de analiză rezultă că B. se afla în atenția organelor de Securitate încă din anul 1970, reieșind că acesta se afla în relații apropiate cu C. și că în seara zilei de 17 aprilie 1984, în urma unei acțiuni a organelor de securitate a încercat să le dezinformeze și să devieze cursul cercetărilor, inclusiv prin materialele furnizate ulterior despre C. și activitatea acestuia. În concluzie, așa cum s-a arătat mai sus, criticile recurentului sunt nefondate, Înalta Curte apreciind sentința Curții de apel ca fiind legală și temeinică, informațiile date de intimatul-pârât neîndeplinind condițiile cerute de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, așa cum în mod corect s-a stabilit și prin Adeverința nr. 1245/2010 emisă de CNAS.