ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2132/2015

Decizia nr. 2132/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3264 din 16 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de Asociația A., ca inadmisibil, a admis recursurile declarate de reclamanții B. și C. împotriva sentinței civile nr. 5260 din 25 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:

Recursul Asociației A. este inadmisibil, întrucât a fost formulat de o persoană care nu a fost parte în proces în fața primei instanțe. Nu prezintă niciun fel de relevanță asupra admisibilității recursului interesul acestei asociații de a exercita această cale de atac.

Recursurile declarate de reclamanții B. și C. sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Recurenții-reclamanți au supus controlului de legalitate adeverința din 23 februarie 2010 emisă de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin care s-a reținut că elementele prezentate nu se circumscriu prevederilor art. 2 lit. a) și b) din O.U.G. nr. 24/2008 și că pârâtului D. nu se i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securității.

Dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, precizează semnificația termenului de colaborator al Securității, stabilind o asemenea calitate pentru „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Norma citată exclude reținerea calității de colaborator al Securității pentru „persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procese verbale de interogatoriu sau de confirmare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată”.

Relativ la prima condiție analizată de instanța de fond, aceea ca informațiile să nu fi fost furnizate în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, prin hotărârea recurată s-a constatat că informațiile furnizate de pârâtul D. în declarația din data de 22 august 1977, cu ocazia audierii și avertizării sale de organele de Securitate în legătură cu intenția de trecere frauduloasă a frontierei împreună cu E., și în notele date de pârât după arestarea sa din 17 iulie 1985 nu pot fi reținute pentru a se stabili calitatea de colaborator al Securității, întrucât este vorba de informații furnizate în timpul anchetei/procesului pentru motive politice.

Constatarea instanței în această privință se fundamentează pe informațiile obținute prin consultarea datelor afișate pe portalul instanțelor, referitoare la Dosarul nr. x/3/2010 al Tribunalului București, din documentele depuse la dosarul cauzei din care rezultă că pârâtul D. a avut trei dosare de urmărit (1973, 1977-1978 și 1977-1985) și pe mențiunile existente în referatul de terminare a urmăririi penale întocmit în dosarul penal nr. x/1985.

Recurenții-reclamanți denunță încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, componente ale dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar analiza actelor și lucrărilor dosarului confirmă susținerea acestora, raportat la următoarele împrejurări:

- informațiile privind soluția dată de Tribunalul București în Dosarul nr. x/3/2010 au fost preluate de pe portalul instanțelor de judecată și inserate în considerentele hotărârii recurate, fără ca, în prealabil, această probă să fie pusă în discuția contradictorie a părților;

- informațiile au fost preluate trunchiat, astfel că, în lipsa depunerii la dosarul cauzei a hotărârii judecătorești pronunțate în Dosarul nr. x/3/2010 al Tribunalului București, nu se poate determina cu claritate nici care au fost pretențiile care au făcut obiectul sesizării instanței și cum au fost ele soluționate și nici rațiunile care au fundamentat soluția adoptată;

- constatările privind informațiile furnizate Securității de către pârât după arestarea sa la 17 iulie 1985 s-au întemeiate pe un act premergător hotărârii penale de condamnare, respectiv referatul de terminare a urmăririi penale din dosarul penal nr. x/1985, în condițiile în care a existat o hotărâre penală definitivă de condamnare de care pârâtul s-a prevalat sistematic în apărările pe care le-a format în proces;

- cererea reclamantului B., de obligare a pârâtului D. să depună la dosarul cauzei hotărârea penală de condamnare pe care o invocă, a fost respinsă de prima instanță, în pofida normelor imperative instituite de art. 172 C. proc. civ., potrivit cărora „cererea de înfățișare nu poate fi respinsă (...) dacă însăși partea potrivnică s-a referit în judecată la înscris (...)”.

- instanța nu a oferit un răspuns specific și explicit la argumentul decisiv invocat de C.N.S.A.S. în adeverința contestată, legat de relevanța calității de urmărit a pârâtului în constatarea existenței/inexistenței calității de colaborator al Securității, față de prevederile tezei a II-a a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care stipulează expres acele situații în care este exclusă constatarea calității de colaborator al Securității.

Prin urmare, relativ la prima condiție examinată de instanță, se constată, pe de o parte, inechitatea procedurii, prin încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, iar, pe de altă parte, soluționarea cauzei pe baza unui probatoriu insuficient, cu consecința neelucidării unor aspecte esențiale dezlegării acesteia, făcând practic imposibilă exercitarea controlului judiciar.

Referitor la celelalte condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, soluția primei instanțe se fundamentează în special pe considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 672 din 26 iunie 2012, general obligatorii, asemenea dispozitivului căruia i se atașează, și pe faptul că informațiile furnizate de pârâtul D., inclusiv cele cuprinse în declarațiile verbale consemnate de lucrătorii Securității, fie nu se coroborează cu alte probe, fie nu evidențiază denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În această privință, se impune a fi subliniat faptul că stabilirea calității de colaborator al Securității, cu toate consecințele pe care aceasta le implică asupra persoanei în cauză, necesită administrarea unui probatoriu complet, care să includă în mod obligatoriu întreg dosarul informativ care a stat la baza emiterii notei de constatare, a avizului Direcției Juridice și a adeverinței privitoare la constatarea existenței/inexistenței calității de colaborator al Securității.

De asemenea, realizarea justiției presupune verificarea obiectivă a veridicității actelor și faptelor care au avut loc într-un anumit context politic și istoric, pe baza unor probe lipsite de ambiguitate, care să excludă orice concluzie arbitrară și să asigure echilibrul între interesele fundamentale ale societății și protecția drepturilor individuale.

Or, analiza actelor și lucrărilor dosarului evidențiază soluționarea pricinii de către prima instanță pe baza unui probatoriu incomplet, atât timp cât C.N.S.A.S. nu a prezentat instanței în integralitate dosarul fond informativ incluzând cele 7 volume, titular D., iar cererea reclamanților de prezentare integrală a documentației pe baza căreia s-au emis nota de constatare din 16 februarie 2009, avizul Direcției Juridice din 08 ianuarie 2010 și adeverința din 23 februarie 2010 a fost în mod nelegal respinsă de instanță, administrarea acestei probe fiind absolut necesară pentru o evaluare reală a situației de fapt.

Se constată a fi nelegală și dispoziția instanței de respingere a cererii reclamanților, prin care au solicit obligarea C.N.S.A.S. la prezentarea procesului verbal al ședinței Colegiului C.N.S.A.S. din 23 februarie 2012, de vreme ce constatările cuprinse în adeverința contestată sunt contrare opiniei exprimate în avizul emis de Direcția Juridică, iar susținerile reclamanților au vizat inclusiv o presupusă relație de prietenie între pârâtul D. și unul dintre membrii C.N.S.A.S. Este necesară prezentarea acestui înscris și pentru a verifica dacă cele consemnate în adeverința din 23 februarie 2010, semnată de Președintele C.N.S.A.S., sunt sau nu în concordanță cu cele discutate și votate în ședința Colegiului C.N.S.A.S. din 23 februarie 2012.

Procedând la soluționarea pricinii, specifică prin obiectul său, în circumstanțele expuse, prima instanță nu a realizat o analiză completă și obiectivă a situației de fapt, iar constatările acesteia, îndeosebi cele ce vizează informațiile cuprinse în declarațiile consemnate de lucrătorii Securității, sunt arbitrare și constituie o aplicare formală a celor statuate cu caracter general obligatorii de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012.

Pentru toate considerentele expuse, având în vedere prevederile art. 304 pct. 5 și 9, art. 312 alin. (1)-(3), art. 314 C. proc. civ. și art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte a dispus admiterea recursurilor declarate de reclamanții B. și C., casarea sentinței civile nr. 5260 din 25 septembrie 2012 a Curții de Apel București și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Împotriva deciziei nr. 3264 din 16 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, intimatul-pârât D. a formulat cerere de revizuire.

În motivarea cererii de revizuire se arată că dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice, ce nu se pot aduce la îndeplinire, judecătorii recursului au dat mai mult decât s-a cerut și nu s-au pronunțat asupra unui lucru cerut.

Se mai susține că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28 iunie 2010, sub nr. 5744/2/2010, astfel cum a fost precizată, recurentul B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) și D., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună modificarea adeverinței din 23 februarie 2010, emisă C.N.S.A.S., în sensul de a se constata că numitul D. are calitatea de colaborator al Securității, ca poliție politică.

La data de 29 iunie 2010, sub nr. 5800/2/2010, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cererea formulată de recurentul C. prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Studierea arhivelor Securității (C.N.S.A.S.), anularea adeverinței din 23 februarie 2010, emisă C.N.S.A.S., și constatarea calității de colaborator al Securității a numitului D.

Instanța de recurs s-a aflat în eroare, admițând recursurile promovate, de vreme ce, pe de o parte, recurentul B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) și D., modificarea adeverinței din 23 februarie 2010, iar pe cealaltă parte, recurentul C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.), anularea adeverinței din 23 februarie 2010, ambele recursuri fiind admise, dispozitivul deciziei neputând fi astfel adus la îndeplinire.

Admițând recursul celor doi petenți și trimițând cauza spre rejudecare pe fond, este evident faptul că decizia este nelegală sub acest aspect, deoarece nu prezintă interes pentru buna administrare a justiției, faptul că fiecare recurent își urmărește propriul interes, ci doar, faptul că aceste interese nu pot fi satisfăcute simultan, iar admiterea recursului promovat în numele lui C. dă mai mult decât ceea ce a cerut recurentul B.

În privința motivului că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru care s-a cerut, această situație rezultă din faptul că în decizia care urmează a fi revizuită, s-a consemnat că pe parcursul judecării fondului au fost respinse excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a apărătoarei reclamantului C., excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. Instanța recursului avea obligația verificării din oficiu a acestor excepții de procedură care vizează însuși cadrul procesual al întregului proces.

Examinând prezenta cerere de revizuire, în raport cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilității și al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment.

O astfel de situație nu se întâlnește însă și atunci când instanța de recurs admite recursul și dispune casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare.

Drept urmare, calea extraordinară promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiției de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. instanța va obliga revizuentul D. la plata sumei de 76,50 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de D. împotriva deciziei nr. 3264 din 16 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Obligă revizuentul la plata sumei de 76,50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul B.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 mai 2015.