Decizia nr. 666/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 3381/2014 a Curții de Apel București

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și B., anularea Adeverinței nr. x/22.10.2013 emisă de primul pârât, publicata pe pagina de internet a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității la data de 13.02.2014 și constatarea pe cale de hotărâre judecătoreasca a faptului că pârâtul B., cu privire la care s-a desfășurat activitatea de verificare soluționată prin această adeverință, are calitatea de lucrător/colaborator al Securității ca poliție politică.

Prin Sentința nr. 3381 din data de 10 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității și, pe fond, s-a respins ca nefondată acțiunea. Motivele de casare invocate în cauză

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ. În esență, reclamantul recurent critică modalitatea de abordare a cauzei de către instanța de fond, care s-a limitat să verifice legalitatea avizului de necolaborare cu fosta Securitate a pârâtului intimat B. exclusiv prin raportare la documentele avute în vedere de pârâtul intimat Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), fără să administreze probele noi solicitate de reclamant (martori). Procedând astfel au fost încălcate atât dispozițiile legale care reglementează administrarea probelor în vederea aflării adevărului cât și norma de drept material prevăzută de art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 precum și principiile generale care se degajă din dispozițiile ordonanței de urgență precum și din hotărârile Curții Constituționale (este amintită Decizia nr. 51/2008 care, deși se referă la legislația anterioară O.U.G. nr. 24/2008, este semnificativă deoarece arată motivele care au condus la schimbarea legislativă; de asemenea este discutată Decizia nr. 672/2012, greșit interpretată de instanța de fond în opinia recurentului).

Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 02.11.2017 recurentul a renunțat la judecată. Deoarece intimatul B. s-a opus acestei renunțări, prin încheierea de ședință din data de 20.02.2018 s-a dispus continuarea judecății recursului. Apărările intimaților

Prin întâmpinări, intimații B. și Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. Analiza motivelor de casare

Examinând sentința recurată prin raportare la motivele de casare invocate în cauză, luând în considerare argumentele părților, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu privire la motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora casarea hotărârii se poate cere când prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; Recurentul pretinde că sentința este nelegală deoarece se limitează să verifice legalitatea actului administrativ contestat raportat exclusiv la documentele și informațiile deținute de intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (denumit în continuare CNSAS), fără să administreze probele propuse de reclamant. Critica este neîntemeiată.

Astfel, potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, Direcția de specialitate din cadrul CNSAS "desfășoară activități specifice administrative de verificare a documentelor și informațiilor deținute în legătură cu o anumită persoană în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, precum și la instituții care mai dețin documente create de Securitate". Potrivit art. 7 alin. (1) din aceiași ordonanță de urgență, nota de constatare cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării se întocmește "[î]n baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1)".

Pe de altă parte, potrivit unei practici consolidate a instanțelor de contencios administrativ, legalitatea actelor administrative se examinează prin raportare la actele normative cu forță juridică superioară, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Așa fiind, prima instanță s-a conformat dispozițiilor legale atunci când s-a limitat să verifice legalitatea Adeverinței nr. x/22.10.2013 emisă de CNSAS prin raportare la dispozițiile legale de mai sus care, la rândul lor, limitează activitatea autorității publice la verificarea "documentelor și informațiilor deținute în legătură cu o anumită persoană în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, precum și la instituții care mai dețin documente create de Securitate" (sublinierea Înaltei Curți de Casație și Justiție). Cum probele propuse de recurentul reclamant sunt exterioare arhivei CNSAS sau altor instituții care dețin documente create de Securitate, Curtea de Apel București a respins întemeiat cererea în probațiune. Deciziile Curții Constituționale indicate de recurent nu se opun acestei interpretări. Din contra, așa cum bine arată instanța de fond, Decizia nr. 672/2012 conține raționamente care confirmă interpretarea.

Cu privire la motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora casarea hotărârii se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Recurentul pretinde că sentința încalcă norma de drept material cuprinsă în dispozițiile art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 precum și principiile care se degajă din acest act normativ. Critica este de asemenea neîntemeiată.

Astfel, potrivit acestor dispoziții, "[a]deverințele prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 se publică de îndată pe pagina proprie de internet a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și pot fi contestate la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor." Se observă în primul rând că dispozițiile indicate conțin norme de procedură și nu de drept material iar presupusa încălcare a acestora sau a altor principii care, în exprimarea recurentului, se degajă din O.U.G. nr. 24/2008, se referă în fapt la limitarea probațiunii, chestiune discutată în cadrul primului motiv de casare. Indiferent însă de calificarea acestei norme, Înalta Curte nu observă niciun motiv, raportat la criticile recurentului, pentru a reține că CNSAS sau instanța de fond a încălcat-o.

Așa fiind, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.