ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 619/2024

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 19.05.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a -IX - a contencios administrativ și fiscal reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A..

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1798 din data de 14.10.2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a Contencios dministrativ și fiscal a admis cererea privind pe reclamantul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, în contradictoriu cu pârâtul A., constatând calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe pârâtul A. a declarat recurs, în cadrul căruia, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că sentința a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii și a probelor administrate în cauză.

Într-o primă critică recurentul susține că acțiunea formulată de reclamantul CNSAS este tardivă, sens în care invocă art. 37 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare și funcționare a CNSAS și arată că, în cauză, Nota de Constatare nr. x/24.04.2019 a fost aprobată de către CNSAS la data de 06.04.2022, iar acțiunea în constatare formulată de către CNSAS a fost introdusă și înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 19.05.2022, astfel că a fost depășit termenul de 30 de zile prevăzut de dispozițiile anterior menționate. Normele juridice invocate, respectiv Hotărârea nr. 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare și funcționare a CNSAS, reprezintă însuși Regulamentul intern pe baza căruia se organizează și funcționează instituția reclamantă CNSAS, astfel că termenul de 30 de zile prevăzut de acesta, constituie un termen de decădere, situație față de care solicit instanței să constate tardivitatea formulării cererii de chemare în judecată.

Prima instanță apreciază că acest termen este de recomandare, cu toate că aceeași instanță prin sentința civilă nr. 1023 din data de 20 octombrie 2020 a apreciat termenul în discuție ca fiind un termen de decădere, în maniera în care este reglementat de această Hotărâre.

Pe fondul recursului, recurentul solicită reanalizarea condițiilor impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, acestea nefiind îndeplinite în cazul său, respectiv:

Cu privire la prima condiție impusă de textul de lege, susține că probele depuse nu sunt de natură a constata calitatea de colaborator al Securității, în lipsa îndeplinirii cumulative a tuturor condițiilor impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, invocând în acest sens este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție conform căreia "în optica legiuitorului, calitatea de colaborator al Securității", presupune întrunirea a trei condiții cumulative:

a) furnizarea de informații, indiferent sub ce formă;

b) informațiile să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

c) informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Contrar susținerilor CNSAS si aprecierilor primei instanțe, această condiție trebuie interpretată în raport de întreg materialul probator și nu doar prin prisma existenței unor înscrisuri care poartă numele său, dar cu scrisuri diferite și care nu îi aparțin.

Invocă, de asemenea, practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, redând următoarele considerente pe care le apreciază ca fiind relevante: " "din amplele materiale documentare publicate după anul 1989, care au căpătat forța unor documente istorice, cu notorietate, rezultă că ofițerii de securitate aveau un plan de racolări, un plan de informații etc.t context în care informația putea să nu aparțină persoanei la care se face referire. în aceste condiții relatările consemnate în rapoartele informative ale ofițerilor nu pot beneficia de o prezumție legală absolută de veridicitate, acestea urmând a fi analizate prin coroborare cu ansamblul probator al cauzei A considera că în mod cert relatările cuprinse în rapoartele lucrătorilor de Securitate reprezintă adevărul ar însemna că tocmai ceea ce se condamnă, securitatea ca poliție politică, să fie reabilitată printr-o credibilizare absolută."

Mai susține recurentul -pârât că nici cea de-a doua condiție impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, nu este îndeplinită în cauză, întrucât chiar în atare situație, informațiile furnizate nu pot fi considerate a fi îndreptate împotriva regimului totalitar comunist, chiar dacă instanța de fond apreciază prin referirile la anumite posturi de radio, ar reprezenta o activitate împotriva regimului.

Totodată, invocă practica judiciară care reține că simplele referiri generice ale pârâtului în notele respective, nu sunt de natură a fi produs repercusiuni asupra celor în cauză. Aceasta întrucât, din cuprinsul notelor nu rezultă faptul că respectivele comentarii ar fi fost împotriva regimului politic de atunci, nedetaliind despre ce anume știri era vorba, nici care erau în concret comentariile la care achiesau respectivii. În atare condiții, nu se poate susține cu temei faptul că informațiile furnizate s-au referit la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar și că ar fi vizat îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, neputându-se prezuma de plano că respectivul conținut al emisiunii radio era în contra regimului, pentru simplul motiv că profilul postului radio respectiv era generic împotriva regimului de la acea vreme. Atare presupuneri sunt lipsite de substanță câtă vreme din înscrisuri nu rezultă conținutul concret al emisiunii și, respectiv, al comentariilor. (...) Pe de altă parte, nu este suficientă informarea Securității, pur generică, cu privire la ascultarea si comentarea știrilor difuzate de postul radio "B." pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității, fiind necesar ca din înscrisuri să rezulte dacă informarea făcută s-a referit la o atitudine potrivnică regimului comunist, ceea ce nu este cazul în speța de față. Situația prezentată anterior este similară cu cea din prezenta cauză, din modul în care sunt redactate notele informative, cu forme diferite de scris, nu se poate ajunge la concluzia fermă că eu am furnizat sau că aș fi avut intenția de a furniza informații potrivnice regimului totalitar comunist, care să încalce drepturi și libertăți fundamentale ale omului, dat fiind faptul că informațiile nu sunt unele concrete, iar conținutul acestora nu este exact.

În ceea ce privește cea de-a treia condiție impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, recurentul susține că aceasta are un vădit conținut neclar și imprecis, întrucât noțiunea de "drepturi și libertăți fundamentale" are o arie de acoperire mult prea mare și poate conduce la aprecieri subiective și la atribuirea calității de colaborator al Securității unor persoane care, în realitate, să nu fi îndeplinit această ultimă condiție legală.

Neclaritatea normelor creează confuzii cu privire la conduita ce trebuie adoptată astfel încât este necesar ca orice persoană vizată să poată să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele ce ar putea decurge din săvârșirea unei anumite fapte. In plus, astfel cum rezultă din textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru ca o persoană să fie considerată colaborator al Securității, este necesar ca informațiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Altfel spus, prin furnizarea acestor informații, cel care le oferea trebuia să aibă reprezentarea faptică a îngrădirii drepturilor și libertăților persoanei care ar fi fost vizată de acele informații.

Cu privire la acest aspect, recurentul - pârât invocă statuările Curții de Apel București în sensul că "(...) se ține seama și de modalitatea de redactare a art. 2 lit. b) din ordonanță, aceasta stabilind, fără echivoc, o latură subiectivă cu ocazia furnizării informației prin care denunță activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar, aceea de a tinde la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, așadar calitatea informației fiind raportată la elementul subiectiv, factorul volitiv, dat de configurarea în mintea persoanei, furnizând informația, că aceasta este aptă a atinge respectivul scop, urmărit de persoană, în acest sens, termenul "au vizat " fiind esențial".

În plus, astfel cum rezultă din celelalte înscrisuri, ca urmare a acelor presupuse note informative, nu s-au luat măsuri împotriva vreunei persoane pe baza acelor informații, tocmai pe considerentul că informațiile furnizate nu au vizat comentarii îndreptate împotriva regimului totalitar comunist, ci au fost informații pur generice, fără o conotație negativă față de regim și, în consecință, nu se poate considera că au îngrădit vreun drept sau vreo libertate fundamentală a celor vizați, având în vedere că nu a fost luată nicio măsură împotriva acestora. În acest sens, redă din considerentele Deciziei nr. 980 din 18.02.2011 pronunțată de ÎCCJ, secția CAF, în recurs, într-o cauză având același obiect cu dosarul de față.

În concluzie, recurentul arată că susținerile CNSAS nu au fost dovedite întrucât, în primul rând, documentele pe care se susține existența unor raporturi cu Securitatea, respectiv notele informative scrise olograf și semnate cu numele conspirativ "Bicaz", conțin forme de scris diferite, care nu îi aparțin și care totodată demonstrează că nu aparțin aceleiași persoane, chiar dacă numele utilizat ca semnătură este același, este evident că aparțin unor persoane diferite.

În al doilea rând, conținutul informațiilor din acele note, nu a vizat îngrădirea la viață privată, ori liberă exprimare, nefiind de natură a produce nici o consecință juridică, fiind relatări lipsite de interes și care nu ofereau în esență, temeiuri care să determine în privința persoanelor despre care s-a relatat, încălcarea unor drepturi fundamentale, iar singura probă adusă în sensul că ar fi colaborat cu Securitatea fiind acele note informative cu scrisuri diferite, însă care, pe lângă faptul că nu îi aparțin, nici nu îndeplinesc condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv prin informația furnizată să se denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pe cale de consecință, recurentul solicită admiterea recursului, și pe cale de consecință, respingerea acțiunii, ca fiind tardiv formulată, ori, în subsidiar, ca fiind nefondată.

Apărările formulate în cauză

Intimatul - reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare la cererea de recurs depusă de pârâtul A., în cadrul căreia, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței recurate, ca temeinică și legală.

În combaterea argumentelor recurentului - pârât privind tardivitatea acțiunii CNSAS, susține intimatul - reclamant că acțiunile în constatarea calității de lucrător al Securității, respectiv colaborator al Securității, sunt promovate de autoritate în baza legii speciale, respectiv O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare, care nu instituie termene în care acțiunile în constatare pot fi introduse la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ si Fiscal.

În fapt, Nota de constatare nr. Dl/1/784/24.04.2019 a fost aprobată la 06.04.2022, iar acțiunea în constatare a fost înregistrată ia Curtea de Apel București la data de 19.05.2022.

Referitor la termenul de 30 de zile lucrătoare, la care s-a raportat pentru introducerea acțiunii în constatarea calității recurentului - pârât de colaborator al Securității, invocă Deciziile nr. 2057/22.04.2010 și nr. 4913/25.10.2011 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, din conținutul cărora rezultă că prevederile art. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare al CNSAS, adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, au caracter de recomandare, astfel cum în mod temeinic și legal a reținut și prima instanță în cadrul sentinței recurate.

În ceea ce privește susținerile invocate de recurent pe fondul calității sale de colaborator al Securității, intimatul- reclamant arată în esență că informațiile furnizate de acesta au vizat îngrădirea dreptului la viață privată (art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice), îngrădirea dreptului la libera exprimare și libertatea opiniilor (art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, art. 28 din Constituția României din 1965), precum și îngrădirea dreptului la liberă circulație (art. 12 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice), fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum în mod temeinic și legal a reținut și instanța de fond în cadrul hotărârii recurate.

În concluzie, intimatul susține că este suficientă condiția vizării încălcării, iar nu dovedirea încălcării propriu-zise a drepturilor respective, deoarece legea accesului la propriul dosar și deconspirarea fostei securități pune accent strict pe devoalarea profilului moral al denunțătorului, iar nu pe repararea prejudiciilor suferite de victimele denunțurilor. Altfel spus, prevederile referitoare strict la deconspirarea Securității au ca finalitate exclusivă conturarea atitudinii și moralității persoanelor verificate de CNSAS, iar nu repararea prejudiciului suferit de cei care au căzut victime ale denunțurilor formulate de cei verificați. Beneficiarii verificării acestor persoane nu sunt doar victimele regimului comunist, ci toți cetățenii care au dreptul de a fi informați cu privire la statura morală a persoanelor prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, De aceea, relevantă este activitatea concretă desfășurată de persoana verificată în relația cu Securitatea, iar nu activitatea desfășurată de ofițerii de Securitate, ulterior primirii informațiilor de la persoana verificată. Modul în care ofițerii de Securitate înțelegeau să reacționeze ulterior momentului în care primeau scăpa controlului denunțătorului. Prin urmare, consecința finală a denunțului - lezarea dreptului celui denunțat -reprezenta un element independent de voința denunțătorului, întrucât depindea de voința și interesele reprezentanților autorităților represive comuniste. Pentru aceste argumente, apreciază intimatul că este suficientă reținerea calității de colaborator al Securității pentru persoanele care au furnizat informații apte să producă repercusiuni împotriva celui denunțat, fără ca, în mod necesar, aceste repercusiuni să se fi produs în mod concret. Astfel, susține că sintagma actuală, anume "vizarea încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului" satisface pe deplin principiile care au stat la baza emiterii acestui act normativ, prevederile și principiile Constituției, precum și practica Curții Europene a Drepturilor Omului.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - pârât A. a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatului - reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în cuprinsul căruia combate apărările acestuia și reia mare parte din susținerile formulate în cadrul cererii de recurs.

Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin Rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 13.01.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.02.2024, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, luând act de concluziile orale formulate de reprezentantul intimatului - reclamant în ședința publică, pe fondul recursului promovat de pârât, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând dosarul în pronunțare pe fondul recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat și de apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul A. este fondat, motiv pentru care urmează a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare:

În ceea ce privește critica recurentului ce vizează tardivitatea acțiunii promovate de CNSAS, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, constatând că instanța de fond a făcut o corectă interpretare în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, coroborate cu cele ale Regulamentului de organizare și funcționare a CNSAS, aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008.

O.U.G. nr. 24/2008 nu cuprinde vreo prevedere legală care să impună formularea acțiunii într-un anumit termen de la data aprobării Notei de constatare. Pe de altă parte, Regulamentul CNSAS este un act administrativ normativ care, care, față de calitatea sa de act dat in aplicarea legii, nu poate adauga la lege prin instituirea de termene de decadere care nu sunt prevazute în cadrul său, nu poate deroga de la legea în temeiul căreia a fost emis. Atfel fiind, chiar dacă prin regulament s-a prevăzut un termen de 30 de zile pentru introducerea acțiunii, acesta nu poate avea decât natura unui termen administrativ de recomandare, în raport de care autoritatea să își adapteze conduita, nefiind stipulată nicio sancțiune pentru nerespectarea sa.

Cele doua intervale de timp de 15 zile și de 30 de zile la care se face referire nu sunt termene imperative a căror nerespectare atrage sancțiunea decaderii din dreptul de a mai face un act de procedură, deoarece nu se prevede nicăieri în cuprinsul Regulamentului instituirea sancțiunii decăderii.

Termenele stabilite prin Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității au ca rol organizarea activității diferitelor structuri componente ale Consiliului, pentru buna desfășurare a activității, fără a fi prevăzută natura juridică și nici vreo sancțiune, în cazul nerespectării acestora.

Așadar, în acord cu instanța de fond și Înalta Curte reține că termenul stabilit de art. 37 din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu are natura juridică a unui termen de prescripție sau de decădere pentru introducerea unei acțiuni în contencios administrativ, ci este un termen de recomandare care are rolul să organizeze activitatea la nivel intern în cadrul CNSAS, motiv pentru care criticile recurentului privind tardivitatea introducerii acțiunii de către CNSAS, nu pot fi primite.

Nu în ultimul rând, trebuie reținut și faptul că termenul de 30 de zile se referă la zile lucrătoare, iar nu calendaristice (fără socotirea sâmbetelor, a duminicilor și a sărbătorilor legale). Or, raportat la data aprobării Notei de constatare nr. x/24.04.2019, respectiv 06.04.2022 și data înregistrării acțiunii în constatare la Curtea de Apel București - 19.05.2022, termenul de 30 zile calculat pe "zile lucrătoare", a fost respectat.

În ceea ce privește însă criticile ce vizează fondul acțiunii, Înalta Curte constată că, în speța de față, contrar opiniei exprimate de instanța de fond, nu sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securității.

Noțiunea de "colaborator al Securității" este definită în cuprinsul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ca fiind "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor".

Totodată, se impune a se menționa și preambulul O.U.G. nr. 24/2008, cu valoare de scurtă expunere de motive, legiuitorul arătând că "În perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale. Aceasta îndreptățește accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității".

Față de normele juridice arătate în precedent și de situația de fapt opusă recurentului - pârât prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte, contrar celor reținute de prima instanță, apreciază ca fiind neîntemeiată acțiunea exercitată de CNSAS.

În ceea ce privește prima teză, din definiția dată de legiuitor noțiunii de "colaborator al Securității", rezultă și condițiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage această calitate, respectiv ca persoana să fi furnizat informații într-una dintre formele arătate în cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b), iar prin informațiile respective sa fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Astfel, nu orice informație sau declarație se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menționat, reținerea calității de colaborator fiind legată de furnizarea unor informații de natura celor impuse de legiuitor, și nu a unor informații cu caracter general.

În lămurirea acestor noțiuni trebuie avute în vedere atât «litera» normei juridice, dar și «spiritul» acesteia, care se regăsește în primul rând în scurta expunere de motive cuprinsă în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, de unde rezultă că rațiunea reglementării deconspirării Securității se regăsește în "permanenta teroare [exercitată de puterea comunistă, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice] împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale". O confirmare în acest sens reiese de altfel chiar din definirea noțiunilor de colaborator "informator" și de "lucrător", căci nu era suficientă simpla furnizare de informații sau simpla calitate de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, ci, prin activitatea efectiv desfășurată se viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului ori se obținea suprimarea sau îngrădirea acestora. Pe cale de consecință, deconspirarea Securității și constatarea "calității" corespunzătoare de "colaborator" sau "lucrător", în viziunea O.U.G. nr. 24/2008, nu privește orice informator al Securității și nici măcar orice ofițer sau subofițer de Securitate sau de Miliție cu atribuții pe linie de Securitate, ci doar pe aceia care întrunesc și restul condițiilor de la art. 2 alin. (1) lit. a) și b) din actul normativ menționat. În plus, interpretarea textelor legale trebuie a interveni de o manieră logică și sistematică pentru a respecta voința legiuitorului, căci, din moment ce se impune deconspirarea ca "lucrători" doar a ofițerilor și subofițerilor care au desfășurat activități prin care au suprimat sau au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, nu se poate ajunge la concluzia constatării în cazul unei persoane de a fi fost "colaborator" indiferent de informațiile furnizate, adică inclusiv atunci când acestea nu erau dintre cele prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Dispozițiile legii sunt de natură imperativă și neechivoce, legiuitorul făcând vorbire despre activități și atitudini potrivnice, iar nu care erau doar "potențial nocive", precum și care "au vizat" îngrădirea drepturilor și libertăților, nicidecum "apte" de a avea aceste consecințe.

Din analiza conținutului Notei de constatare și al înscrisurilor prezentate de către reclamant, în raport de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că, în speță, nu se probează îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, respectiv condiția denunțării unor activități și atitudini potrivnice regimului comunist, precum și cea referitoare la efectele furnizării informațiilor.

În cauză, cu privire la informațiile acuzate de partea reclamantă prin cererea de chemare în judecată, nu rezultă că acestea au vizat activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și nici îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale vreuneia dintre persoanele menționate în note, chiar dacă au fost identificate mai multe note informative furnizate de pârât cu numele conspirativ " Bicaz". Astfel, din materialul probator administrat, nu reiese că informațiile furnizate ar fi fost potrivnice regimului.

Dimpotrivă, deși a furnizat mai multe note informative, iar, potrivit sarcinilor trasate de subofițerul de securitate pârâtul ar fi trebuit să afle și să comunice " cine discută calomnios la adresa organelor din conducerea superioară de partid și de stat, cine are intenții de evaziune, să afle despre poziția politică și socială a elementelor M.E și H.E", niciuna dintre notele furnizate de pârât nu conține vreo informație în sensul celor solicitate de subofițerul de securitate și nici nemulțumiri ale persoanei urmărite referitor la regimul totalitar ori la conducerea de partid ci, din contră, toate notele cuprind mențiuni precum "Pe numitul M.P. îl cunosc că în prezent este liniștit, nu mai are intenții de evaziune, este încadrat în muncă și, discutând cu el mi-am dat seama că este mulțumit de condițiile din țara noastră", " pe numitul M.P. a lui V din com. Izvoarele Sucevei îl cunosc că în trecut avea intenția să treacă ilegal frontiera de stat; discutând în prezent cu acesta mi-am dat seama că nu mai are de gând să facă lucrul acesta, întrucât are un frate fugar în Australia și din scrisorile pe care le trimite acesta rezultă faptul că prin străini viața este grea".

Relevante sunt și documentele întocmite de lucrătorii Securității despre recurentul - pârât, în cuprinsul cărora s-au consemnat printre altele " Tot din discuția purtată cu acesta rezultă faptul că acesta și-a manifestat ura și disprețul față de acei care elogiază societatea capitalistă și o înjosesc pe cea socialistă…De asemenea, s-a angajat în fața organelor de miliție că va sesiza orice aspect de natură să aducă atingeri politicii actuale a partidului și statului nostru.", " Se constată însă că cel în cauză nu a furnizat informații din mediul în care își desfășoară activitatea, respectiv problema în care a fost recrutat -Tineret-Învățământ . Această instruire, dirijare și orientare limitată a sursei ……Nu s-au obținut date până în prezent din care să rezulte că cel în cauză ar fi deconspirat sau suspiciuni în acest sens…..de la recrutare și până în prezent nu s-au obținut nici un fel de date privind concepțiile, atitudinea și poziția politică prezentă a colaboratorului"

Or, aceste informații nu vizează o conduită potrivnică regimului comunist, ci una favorabilă, astfel că nu pot fi încadrate în categoria unor acțiuni potrivnice regimului comunist și nici nu pot atrage vreo consecință negativă asupra persoanei vizate.

Deopotrivă, mai reține Înalta Curte că nu este suficientă furnizarea unor informații, pur generice, constând în exprimarea nemulțumirii unei persoane cu privire la aspecte ce țin de viața cotidiană "de unele probleme din comună, cum ar fi:produsele dirijate, preluarea animalelor la fondul de stat, contractări și achiziții", ci, pentru a se constata calitatea de colaborator al securității, este necesar ca, din înscrisuri, să rezulte că informarea făcută de pârât s-a referit la o atitudine potrivnică regimului comunist.

Or, această condiție nu este îndeplinită în cauza de față, întrucât nu se poate susține cu temei faptul că informațiile furnizate s-au referit la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și că ar fi vizat îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului. Astfel, a califica informațiile cuprinse în notele informative olografe ce au stat la baza acțiunii introductive, ca fiind informații care denunță atitudini potrivnice unui regim totalitar, așa cum apreciază instanța de fond, ar conduce la denaturarea sensului definiției date de legiuitor noțiunii de colaborator al Securității, ceea ce nu poate fi permis.

Chiar și în ceea ce privește condiția privind îngrădirea drepturilor și libertărilor fundamentale ale omului, Înalta Curte reține pe de o parte, că intimatul-reclamant nu a relevat, prin înscrisurile depuse la dosar, că o asemenea îngrădire s-ar fi produs, iar, pe de altă parte, îngrădirea drepturilor și libertărilor fundamentale ale omului se impune a fi analizată în strânsă legătură cu caracterul informațiilor furnizate.

Este adevărat că, prin Decizia nr. 1780/24.03.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "pentru constatarea calității de colaborator al Securității este suficient, în accepțiunea legii, ca denunțul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunțat", însă, din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că denunțul efectuat de pârât a fost de natură a crea o stare de pericol pentru cei denunțați, în condițiile în care în notele informative aflate la dosar nu se face referire la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ci din contră, acestea, pe de o parte, cuprind relatări favorabile regimului comunist și pozitive despre persoanele ce fac obiectul informării (Pe numitul M.P. îl cunosc că în prezent este liniștit, nu mai are intenții de evaziune, este încadrat în muncă și, discutând cu el mi-am dat seama că este mulțumit de condițiile din țara noastră", …discutând în prezent cu acesta mi-am dat seama că nu mai are de gând să facă lucrul acesta, întrucât are un frate fugar în Australia și din scrisorile pe care le trimite acesta rezultă faptul că prin străini viața este grea".), iar, pe de altă parte, cuprind doar simple relatări referitoare la nemulțumiri generale ce privesc viața cotidiană.

Deși intimatul - reclamant a afirmat prin cererea de chemare în judecată că denunțarea conduitei era "potențial nocivă pentru cel denunțat", acesta nu a argumentat în ce manieră informațiile comunicate de pârât prezentau acest caracter nociv, în condițiile în care, din înscrisurile existente la dosar nu rezultă că informarea făcută de pârât s-a referit la o atitudine potrivnică regimului comunist.

Or, îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale vizată de O.U.G. nr. 24/2008 implică identificarea unor persoane cărora să li se fi adus atingere în urma delațiunilor părții pârâte, ceea ce în cauză nu a rezultat, căci CNSAS nu a demonstrat adoptarea vreunei măsuri de către Securitate ca urmare a notelor informative întocmite de pârât.

Din interpretarea primei teze a art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă că o constatare a calității de colaborator al Securității este subsumată întrunirii cumulative a trei condiții:

(1) prima condiție este aceea ca această persoană să fi furnizat informații,

(2) a doua condiție vizează conținutul informației furnizate, în sensul că prin aceste informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist,

(3) iar a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Constată însă Înalta Curte că informațiile furnizate de recurentul - pârât nu sunt de natură a atrage repercusiuni asupra persoanelor vizate, acestea nefiind expuse unor posibile sancțiuni din partea reprezentanților regimului comunist sau cel puțin unor noi investigații întreprinse de Securitate, care presupuneau imixtiuni în viața personală a acestora.

Prin urmare, în cauză nu sunt îndeplinite ultimele două dintre cele trei condiții cumulative menționate, motiv pentru care acțiunea va fi respinsă, ca neîntemeiată, constatându-se că prin înscrisurile depuse la dosar reclamantul nu a făcut dovada calității pârâtului de colaborator al Securității.

În concluzie, având în vedere că nu se poate susține cu temei faptul că informațiile furnizate de pârât, prin notele informative depuse la dosar, s-au referit la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și că ar fi vizat îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile legale care să atragă stabilirea calității de colaborator al Securității prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, motiv pentru care se impune casarea hotărârii recurate, pe considerentul că aceasta a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor anterior menționate, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Rejudecând cauza pe fond Înalta Curte va respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva pârâtului A., ca nefondată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, reținând ca fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentul - pârât, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul A., va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva pârâtului A., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 1798 din data de 14 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și rejudecând,

Respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva pârâtului A., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 februarie 2024.