ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3621/2022

Ședința publică din data de 17 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în constatare introdusă pe rolul Curții de Apel București la data de 09 iulie 2020, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a solicitat instantei ca, în baza documentelor existente la dosar să constate calitatea de colaborator al Securității al pârâtului A..

Prin sentința civilă nr. 1023 pronunțată la data de 20 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității acțiunii formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a respins acțiunea ca fiind tardiv formulată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., prin care a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, admiterea acțiunii în sensul de a constata calitatea de colaborator al Securității al pârâtului A..

În motivarea recursului, a arătat că O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările și completările ulterioare nu prevede niciun termen înăuntrul căruia ar trebui promovată acțiunea prevăzută de art. 11 din acest act normativ. Termenul cuprins în Regulamentul de organozare și funcționare a CNSAS nu poate adăuga la lege, acesta având ca rol organizarea temporală a activității diferitelor structuri competente aș CNSAS în vederea bunei desfășurări a activității.

În plus, afirmă recurentul că inexistența unei sancțiuni cu privire la nerespectarea acestui termen denotă caracterul de recomandare și nu obligatoriu al acestuia.

Nu poate fi omis faptul că CNSAS este îndrituit să demareze verificări a căror finalitate exclusivă este deconspirarea lucrătorilor/colaboratorilor fostei Securități, prin consemnarea publică a activității acestora, beneficiarii finali ai hotărârilor emise ca urmare a acțiunilor în constatare fiind cetățenii care au cerut verificări în cazurile respective, cât și, în general, totalitatea cetățenilor români, nicidecum instituția chemată să promoveze acțiunile. Termenele în cauză nu sunt stabilite în beneficiul celui verificat, ci exclusiv al celui care cere verificarea.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs se susține că termenul prevăzut de art. 37 din Regulamentul de funcționare și organizare a CNSAS a fost respectat, sens în care arată că acest termen se referă la zile lucrătoare, iar nu calendaristice, urmând a avea în vedere și faptul că zilele de 1 iunie și 8 iunie au fost sărbători legale.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În esență, în motivare se susține faptul că lipsa unui termen pentru formularea acțiunii din cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008 nu echivalează cu vreo derogare de la prevederile Regulamentului CNSAS, fiind știut că derogările nu pot fi decât exprese, nu și tacite, astfel că CNSAS avea obligația de a formula o acțiune regulată sub toate aspectele, atât în acord cu dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008 cât și prin raportare la cele ale Regulamentului CNSAS. O concluzie contrară ar însemna invalidarea efectelor juridice ale prevederilor Regulamentului CNSAS, ceea ce nu este permis.

Pe fondul cauzei, arată intimatul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

II. Soluția instanței de recurs.

Examinând hotărârea prin prisma motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 5 și art. 488 alin. (1) pct. 6 - invocat din oficiu de instanța de recurs - C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul fondat al recursului, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:

Se reține că prin acțiunea formulată recurentul reclamant CNSAS a solicitat instanței de judecată să constate calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A., fiind îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum a detaliat prin cererea de chemare în judecată.

Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1023 din data de 20 octombrie 2020 a respins ca tardiv formulată cererea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității reținând că în temeiul art. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a CNSAS acțiunea trebuia formulată în termen de 30 de zile de la data adoptării notei de constatare, soluție ce nu este împărtășită de instanța de control judiciar.

În temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., din oficiu Înalta Curte a invocat în cauză incidența art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. în raport de faptul că hotărârea recurată nu respectă exigențele cerute de norma art. 425 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii. Deși această normă conține trei motive distincte, este vorba de ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare, și anume nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificată și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Un atare motiv de casare se justifică prin prisma faptului că, în lipsa oricăror considerente, a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu se poate aprecia dacă soluția adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei.

Este de principiu că, în conformitate cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde considerentele, în care se va arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, pentru ce a găsit bună o probă și nesinceră o altă probă, de ce a aplicat o anumită normă de drept, sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligație esențială, a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii.

Prin urmare, textul legal sus evocat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților. Concluzionând, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă în concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și de altfel singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar. Astfel, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, și de altfel ea se circumscrie și noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, aceasta implică în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt (a se vedea hot. CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României și hot. CEDO din 15.03.2007 în cauza Gheorghe c. României).

În ceea ce privește hotărârea pronunțată în cauză, Înalta Curte constată că, din cuprinsul acesteia, nu rezultă existența unei motivări proprii a instanței de judecată, simpla preluare a unui text de lege dar fără a arăta raționamentul avut în vedere de judecător pentru aplicarea acestuia nu răspunde exigențelor instituite prin dispoziția art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. face trimitere la nevoia expunerii motivelor de fapt și de drept "pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților", ceea ce conduce la concluzia că motivarea trebuie sa cuprindă argumentele proprii judecătorului, simpla preluare a unui text de lege invocat de una din părțile litigiului nu poate fi circumscrisă cerinței de motivare a hotărârii. O astfel de motivare nu face dovada analizării efective a argumentelor părților și nu respectă rigorile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția României garantează dreptul la un proces echitabil, garanție ce nu poate fi respectată de o hotărâre judecătorească care se limitează la a "transcrie" în considerente un text de lege, fără a fi trecute prin filtrul judecătorului.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, adoptat prin Hotărârea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității nr. 2/2008:

"acțiunea în constarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia se introduce la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data adoptării notei de constatare...".

Din analiza conținutului normativ al O.U.G. nr. 24/2008 și al art. 37 din Hotărârea nr. 2/2008 se constată că legiuitorul primar sau secundar nu a prevăzut nicio sancțiune pentru introducerea acțiunii în termenul de 30 de zile de la momentul adoptării notei.

Mai mult, Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a stabilit termene ce au ca rol organizarea activității diferitelor structuri componente ale Consiliului, pentru buna desfășurare a activității, fără a prevedea natura juridică și nici vreo sancțiune în cazul nerespectării acestora, inclusiv în ceea ce privește termenul prevăzut de art. 37 alin. (1), iar O.U.G. nr. 24/2008, modificată și completată, nu a stabilit un termen pentru promovarea acțiunii în constatarea calității de colaborator al Securității, astfel că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente.

Așa cum s-a reținut și în jurisprudența Curții Constituționale, Decizia nr. 454/2020 pct. 34 "... actele normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă și, ca atare, trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise, fără ca prin acestea să poată fi completată legea . . . . . . . . . . ."

Nu în ultimul rând, observă Înalta Curte că și aplicarea acestui termen de 30 de zile este una eronată, judecătorul fondului reținând tardivitatea cererii de chemare în judecată fără să observe că termenul de 30 de zile se referă la zile lucrătoare, iar nu calendaristice (fără socotirea sâmbetelor și a duminicilor). Întrucât nota de constatare a fost aprobată în ședința Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității din 26 mai 2020, dosar fond, (și nu 28 mai 2020 așa cum eronat a reținut judecătorul fondului), iar acțiunea a fost promovată la 9 iulie 2020, în mod greșit instanța de fond a apreciat că acțiunea formulată de reclamant este tardivă, întrucât termenul de 30 zile calculat pe "zile lucrătoare" nu era împlinit, acesta împlinindu-se la data de 10 iulie 2020.

Având în vedere considerentele expuse, în mod greșit prima instanță a admis excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârât.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că, în cauza de față, considerentele hotărârii recurate nu respectă exigențele unei motivări corespunzătoare, care să ofere certitudinea analizării efective și complete a cauzei și a argumentelor părților, astfel încât se impune casarea integrală a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I din C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 488 pct. 5 și 6 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a judeca și pronunța o hotărâre pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1023 din 20 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în tot sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2022.