ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1267/2022

Ședința publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal la data de 12.07.2019, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prin sentința civilă nr. 916 din 9 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea de chemare în judecată și s-a constatat că pârâtul a fost colaborator al Securității în sensul art. 2 alin. b din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a făcut o apreciere unilaterală și eronată a înscrisurilor depuse la dosar, dând eficiență numai susținerilor reclamantului CNSAS.

A apreciat recurentul că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că înscrisurile depuse la dosar nu dovedesc faptul că activitățile desfășurate au adus atingere drepturilor fundamentale ale omului, nu au avut niciun fel de consecințe negative asupra persoanei. Totodată, a fost vorba despre o singură notă informativă, în care se prezintă în mod lapidar o situație foarte cunoscută în regimul comunist.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Soluția primei instanțe de admitere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de recurent vizează, în opinia acestuia, interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. A susținut recurentul că înscrisurile depuse la dosar nu dovedesc faptul că activitățile desfășurate au adus atingere drepturilor fundamentale ale omului și nu au avut niciun fel de consecințe negative asupra persoanei.

Prima instanță a constatat că, din analiza înscrisurilor depuse la dosar, a reieșit că în cursul anului 1985, recurentul-pârât A., de profesie cojocar cu lucru la domiciliu în jud. Olt, a fost recrutat ca informator de I.J. Olt Serviciul 1 pentru înlocuirea surselor de informare cu randament scăzut, precum și pentru încadrarea pe a doua linie informativă a persoanelor care sunt contactate numai cu o singură sursă.

La data de 05.02.1985 recurentul-pârât a semnat un Angajament olograf, iar din rapoartele și notele informative depuse la dosarul cauzei rezultă că acesta a preluat numele conspirativ "B.".

A reținut instanța de fond că recurentul-pârât a furnizat informații sub formă de note scrise despre numitul C., cunoscut ca fost legionar, care făcuse comentarii legate de lipsa alimentelor.

Totodată, a apreciat judecătorul fondului că denunțurile făcute de pârât, cu privire la comentariile numitului C., aveau aptitudinea de a conduce la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei denunțate (dreptul la libertate, la integritate fizică și psihică, dreptul la liberă exprimare), persoana denunțată riscând să fie chemată de organele de securitate la interogatorii (fiind de notorietate practicile dure de interogare ale agenților de securitate, care includeau adesea violențe fizice și psihice asupra celor interogați), să fie amenințată în diverse moduri astfel încât să nu își mai exprime public opiniile legate de regimul comunist sau chiar să sufere o condamnare la închisoare.

Astfel cum a rezultat din materialul probator, a reținut prima instanță că activitatea concretă a recurentului-pârât a determinat o supraveghere îndeaproape a persoanei despre care dăduse informații. În plus, din rapoartele informative depuse la dosar, a rezultat că activitatea de colaborator desfășurată de pârât a fost apreciată de organele de Securitate.

Instanța de control judiciar apreciază că informațiile furnizate de recurentul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliției politice nu este necesar ca activitatea acesteia să fi adus efectiv atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi și libertăți și să fi fost de natură, aptă să le aducă atingere.

Recurentul a invocat faptul că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că înscrisurile depuse la dosar nu dovedesc faptul că activitățile desfășurate au adus atingere drepturilor fundamentale ale omului, nu au avut niciun fel de consecințe negative asupra persoanei.

Înalta Curte subliniază că reținerea calității de colaborator al Securității nu este condiționată de producerea unor repercusiuni împotriva persoanelor denunțate.

Contrar susținerilor recurentului-pârât, sesizările sale au vizat îngrădirea dreptului la viața privată și a dreptului la liberă exprimare ale persoanei denunțate și nu pot fi justificate din perspectiva faptului că este vorba despre o singură notă informativă și că se prezintă în mod lapidar o situație foarte cunoscută în regimul comunist.

Nu se poate susține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, recurentul-pârât având reprezentarea clară a faptului că relatări precum cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în speță, în mod corect s-a apreciat că activitatea recurentului-pârât a fost aceea de colaborator al Securității, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 916 din 9 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 916 din 9 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 martie 2022.