ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2637/2022

Ședința publică din data de 11 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.07.2019, pe rolul Curții de Apel Bucuresti-Sectia a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat constatarea calității pârâtului de colaborator al Securitatii.

Prin sentința civilă nr. 1298 din data de 25 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1298 din data de 25 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, prin hotărârea dată, prima instanță a pronunțat o sentință cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, atrăgând incidența motivului nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În esență, prima instanță a respins acțiunea CNSAS în considerarea faptului că din analiza actelor depuse la dosar de către C.N.S.A.S. nu rezultă că prin informațiile furnizate de pârât, ar fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fie de natură a viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Astfel, instanța interpretând și aplicând greșit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 a reținut în motivarea sa faptul că Angajamentul semnat de către intimatul-pârât și Raportul informativ nu fac dovada transmiterii unor informații potrivnice regimului comunist și că nu se poate corobora cu nota informativă întrucât se referă la evenimente diferite.

În realitate, contrar celor reținute de prima instanță prin sentința recrutată, coroborarea documentelor reținute în acțiune are în vedere demonstrarea colaborării cu Securitatea, și, subsecvent, a denunțării activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, coroborarea documentelor care au stat la baza acțiunii nu trebuie să demonstreze conexitatea unor evenimente diferite.

În ceea ce privește nota informativă olografă din 30.08.1984, deși prima instanță reține că este recunoscută de către intimat, a motivat eronat că nu există dovada că persoana denunțată ar fi suferit vreo vătămare în urma acestei note.

Mai mult, instanța interpretând și aplicând greșit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, și-a întemeiat motivarea pe depoziții de martori, privind măsurile Securității și circumstanțele recrutării intimatului. Sursele aveau o relație conspirată cu organele de securitate și pe cale de consecință având în vedere caracterul conspirat al legăturii colaboratorilor cu securitatea, martorii lor nu puteau avea cunoștință despre legăturile pârâtului cu Securitatea și nici despre actele și faptele intimatului relevante din perspectiva O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.

Este de notorietate faptul că Securitatea monitoriza cu atenție orice manifestare de nemulțumire (chiar instanța fondului reține acest aspect, pag. 7 din sentință) cunoscut fiind faptul că regimul urmărea promovarea ideii că statul comunist era forma superioară de organizare politică și socială, în care toate persoanele aveau un nivel de viață ridicat, iar meritul pentru această stare de fapt se datora în exclusivitate partidului și "conducătorului suprem". În acest context, orice contestare a clasei politice și a condițiilor de trai reprezenta o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist.

Comparațiile dintre condițiile de trai din străinătate și cele din România comunistă, precum și nemulțumirile privind nivelul de trai au constituit pentru organele de Securitate, întotdeauna, motive de deschiderea a unor dosare de urmărire informativă.

Ca atare, orice contestare a deciziilor politice luate de conducerea comunistă, atât la nivel central, cât și la nivel local, reprezenta o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist.

Mai mult, astfel cum s-a arătat și la fondul cauzei, comentariile legate de nivelul de trai reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind de notorietate faptul că, anii '80 au fost guvernați de o politică restrictivă în toate domeniile, inclusiv în cel alimentar. Potrivit Raportului final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România "sfârșitul anilor 1980 a coincis cu accentuarea politicii represive, inclusiv în plan economic".

Cu sprijinul unor specialiști din domeniul sănătății/.../și din alte sectoare, conducerea PCR, și în primul rând B. au luat decizii cu grave consecințe în planul vieții cotidiene a cetățenilor României: penuria artificială organizată statal, reducerea dramatică a consumului de electricitate pentru uzul cetățenilor, dar nu numai, justificarea pe baze fals științifice a unor politici deliberate de înfometare a populației./.../.

Obsesia lui B. și a camarilei sale, izvorâtă înainte de toate dintr-o filozofie autarhică, de a achita, într-un interval foarte scurt, întreaga datorie externă (de peste 8 miliarde de dolari), a dus la deteriorarea accelerată a bazei tehnologice a economiei, a industriei turistice și a condițiilor de viață./.../Cozile interminabile, soldate întotdeauna cu rezultate incerte, au devenit viața de zi cu zi a cetățenilor români." (Raport final - Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, 2006 - București, f. x).

În legătură cu prima condiție, se poate observa că interpretarea teleologică a prevederilor art. 2 lit. b) duce la concluzia că legiuitorul a urmărit să atribuie calitatea de colaborator al Securității persoanelor care, prin denunțurile lor, nu au menajat interesele celor denunțați, deși puteau și, mai mult, deconspirarea acestor interese nu este compatibilă cu principiile moralei publice.

De asemenea, intenția de a părăsi definitiv țara era considerată o atitudine potrivnică regimului comunist, cunoscută fiind politica dusă de regimul totalitar de îngrădire liberei circulații.

Or, informațiile furnizate de intimatul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 11 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursul, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat să se constate calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității.

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând, în esență, lipsa intenției reale de colaborare cu organele de securitate rezultată din împrejurările în care a fost luat angajamentul din 29 septembrie 1975, respectiv în contextul în care tatăl pârâtului, tot preot, se afla în atenția organelor de securitate pentru o fostă colaborare cu mișcarea legionară, pârâtul fiind de curând numit preot în localitate, căsătorit și având un copil de 2 ani, fiind amenințat cu înlăturarea din funcție și evacuarea casei parohiale, aspecte rezultate și din declarațiile martorilor cărora pârâtul le-a mărturisit după anul 1990 (fără deci legătură cu prezentul dosar) faptul că recrutarea lui s-a realizat sub presiune, prin amenințare cu privire la adresa lui și a familiei.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs de față, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Sub acest aspect se invocă interpretarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, este colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații, precum note și rapoarte scrise, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului). Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor".

Semnificația dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securității", creionează și condițiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite pentru a atrage această calitate.

Astfel, persoana trebuie să fi furnizat informații într-una dintre formele arătate în cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b), prin informațiile respective să fi fost denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Numai îndeplinirea cumulativă a acestor condiții poate să atragă stabilirea calității de "colaborator al Securității".

De asemenea, Înalta Curte reține că prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 reglementează limitativ situațiile de excepție în care circumstanțele colaborării au aptitudinea de a înlătura calificarea persoanei care a săvârșit o atare faptă, drept colaborator al securității, acestea fiind:

• ipoteza persoanei care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, (...) iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar.

• ipoteza persoanei care, la data colaborării cu Securitatea, nu împlinise 16 ani, în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Or, niciunul dintre aspectele alegate de intimatul-pârât cum ar fi: situația sa familială, posibilitatea de a fi evacuat din casa parohială, conjunctura în care consideră că a fost obstrucționat în activitățile sociale, chestionat despre diferite evenimente ecleziastice etc., prin care acesta clamează existenta circumstanțelor unor potențiale presiuni exercitate asupra sa, nu se circumscriu parametrilor ce au vocația de a genera o exonerare de la consecințele realizării faptei de furnizare de informații de natura celor reglementate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, intimatul-pârât neaflându-se, la momentul întocmirii notei informative din data de din 30.08.1984 în niciuna dintre ipotezele sus indicate.

Astfel, din cuprinsul notei informative semnată cu numele conspirativ "C." din data de 30.08.1984 rezultă că:

"Sursa vă informează că la bufetul din localitatea Cheresig, în urmă cu o săptămână a avut loc un scandal provocat de C. pen. din localitate, care fiind în stare de ebrietate, a provocat scandal și a adus injurii organelor de partid și stat fiind foarte agresiv, a spart un geam și a provocat scandal."

Într-adevăr, în finalul notei informative, este dispusă următoarea măsură:

"Se va trece imediat la documentarea cazului", însă pentru constatarea calității de colaborator al Securității nu are relevanță dacă persoana vizată a suferit sau nu vreo vătămare în urma acestei note ci este suficient ca informația să aibă potențialul de a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului.

Mai mult, presiunile invocate de intimatul-pârât nu au fost dovedite în prezenta cauză, simpla existență a unor astfel de circumstanțe și anume că recrutarea s-a făcut sub presiune și amenințare, precum și faptul că dosarul personal cuprinde o colecție de date cu caracter personal și profesional ce îl vizează pe intimatul-pârât, cât și pe tatăl acestuia, nu sunt apte a susține teza unei constrângerii, în momentul furnizării aspectelor indicate în nota informativă din data de 30.08.1984.

Exemplicativ este raportul cu propunerea de recrutare în calitate de informator a numitului A., nedatat, semnat olograf din care rezultă că "numitul A. ... a devenit mai deschis, lăsându-mă să înțeleg că aș putea sta de vorbă cu el și cu alte ocazii", precum și Raportul privind felul în care a decurs recrutarea numitului A. nedatat, semnat olograf din care rezultă că "În baza aprobării primite în ziua de 29.09.75 am trecut la recrutarea în calitate de informator a numitului A., preot ortodox în com. Girișul de Criș Satul Gheresig. (...) Inițial cu candidatul am discutat despre biserica pe care o deservește, despre credincioșii din sat și despre starea de spirit a populației. După aceea am discutat despre intelectualii care deservesc comuna și despre unele aspecte legate de legăturile sale cu preotul D. din Tobolin care figurează în evidențele noastre. Susnumitul a spus că nu a observat până în prezent manifestări dușmănoase deosebite, dar pe viitor va fi mai atent cu aceste probleme și ne va informa. Pe baza celor discutate s-a trecut la recrutarea lui, fapt acceptat de candidat luându-i-se angajament scris. După aceea i s-a făcut un prim instructaj privind nodul în care trebuie să culeagă informații, felul în care trebuie să întocmească notele, modul de comportare și atitudinea în viitor, stabilindu-se de comun acord numele conspirativ "C.".

Din conținutul acestor rapoarte rezultă că intimatul-pârât nu a avut rezerve în a colabora cu securitatea, ci faptul că atitudinea acestuia nu denotă o efectivă constrângere, în sensul exprimat în apărare prin întâmpinarea depusă la dosar.

De asemenea, instanța de control judiciar, în deplin acord cu cele reținute în cuprinsul notei de constatare x/09.01.2019, apreciază că prima condiție (care se referă la furnizarea unor informații) este îndeplinită în cauză, fapta de furnizare rezultând din Raportul din data de 10.07.1986 întocmit de ofițer pe baza relatărilor verbale ale informatorului "C." și anume că:

"La întâlnirea efectuată cu informatorul C. a relatat următoarele: Cu ocazia unei deplasări efectuate în urmă cu aproximativ o săptămână, la magazinul sătesc din Cheresig a auzit discutând mai mulți tineri (cărora le cunoaște numai prenumele) faptul că numitul E.. a confirmat unor persoane că a încercat cu încă un prieten să treacă fraudulos frontiera la granița cu RSF Iugoslavia, precum și faptul că ar cunoaște traseul pentru a pleca ilegal din țară. Tot în discuțiile purtate între ei, tinerii au dezaprobat ideile numitului E... Alte date și aspecte de interes operativ nu au mai rezultat".

Cât privește faptul că informațiile furnizate vizează îngrădirea dreptului la viață privată, a dreptului la libertatea cuvântului și a dreptului la libera circulație, Înalta Curte constată că regulile privind procedura de judecată a acțiunii în constatare se regăsesc în art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, iar din coroborarea acestora cu cele ale art. 2 lit. b) din același act normativ, rezultă că judecătorul este chemat să verifice doar existența unor îngrădiri a drepturilor și libertăților fundamentale, fără ca legiuitorul să impună autorității reclamante o obligație de indicare expresă a dreptului încălcat.

De asemenea, Înalta Curte va avea în vedere că în respectivul context politic și social, în care era de notorietate atitudinea ostilă a autorităților comuniste față de cei care intenționau să treacă fraudulos frontiera statului, este exclus ca intimatul-pârât să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza o astfel de informație, asupra persoanei la care se referea în denunțul său se putea desfășura o acțiune de investigare din partea Securității, ori o accentuare a formelor de supraveghere, dacă persoana denunțată era deja urmărită. Or, toate aceste acțiuni vizau încălcarea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Pe cale de consecință, în verificarea existenței unei îngrădiri a drepturilor și libertăților fundamentale instanța are opțiunea de a reține îndeplinirea condiției ori de câte ori, urmare a unei cercetări obiective a veridicității actelor și faptelor care au avut loc în trecut, într-un anumit context politic și istoric al țării, pe baza unor probe lipsite de ambiguitate, astfel încât orice concluzii arbitrare să fie excluse, iar echilibrul dintre justiția imparțială și protecția drepturilor individului să fie atins, se ajunge la concluzia că a existat a încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale.

În acord cu afirmațiile recurentului-reclamant, instanța de control judiciar apreciază că, din perspectiva parametrilor reglementați de O.U.G. nr. 24/2008, este relevant faptul că informațiile furnizate de intimatul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, nefiind necesară reținerea unei intenții directe a autorului informațiilor furnizate.

Pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliției politice, nu este necesar ca activitatea acesteia să fi condus la condamnarea sau încarcerarea persoanelor vizate, ori la vreun prejudiciu moral sau material și nici măcar să fi adus efectiv atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi și libertăți și să fi fost de natură să aibă potențialul de a le aduce atingere, cerință îndeplinită în cauză, după cum s-a demonstrat anterior.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în Raportul cu propunerea de avertizare a numitului S. V. din data de 07.08.1986 se face referire la informațiile furnizate de informatorii "F.", "G." și "C." (adică intimatul-pârât) și chiar dacă organele de securitate aveau cunoștință și din alte surse despre intențiile lui S. V. de trecere frauduloasă a frontierei, aceste aspecte nu sunt de natură a diminua răspunerea intimatului-pârât, iar raportul este relevant pentru stabilirea calității de colaborator al Securității al intimatului-pârât.

Înalta Curte constată că deși prima instanță a reținut că pentru a se reține calitatea de colaborator al Securității, este necesar ca informația furnizată să fi "vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului", în contextul în care intenția de trecere frauduloasă a frontierei, indiferent de condițiile în care se realiza sau se încerca, era interpretată, în orice împrejurare, ca o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist, în mod greșit a concluzionat că activitatea desfășurată nu a condus la o astfel de îngrădire și nu a avut în vedere că prin denunțurile făcute, nu s-au menajat interesele celor denunțați.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte reține că activitatea desfășurată de intimatul-pârât se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

În concluzie, aspectele invocate de recurentul-reclamant prin calea de atac exercitată sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, având în vedere că hotărârea primei instanțe a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor legale de drept material incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea primei instanțe și rejudecând, va admite cererea dedusă judecății și va constata calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 1298 din 25 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A..

Constată calitatea pârâtului A. de colaborator al Securitatii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2022.