ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 675/2024

Ședința publică din data de 7 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 decembrie 2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ("CNSAS", "Consiliul"), în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârât.

Prin sentința civilă nr. 1603 din 27 septembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1603 din 27 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, reclamantul susține că instanța de fond a reținut greșit că informațiile furnizate de pârât nu se referă la acțiuni îndreptate împotriva regimului comunist. Se încadrează în această categorie comentariile referitoare la nivelul de trai și comparațiile dintre condițiile de trai din străinătate și cele din România, care au constituit întotdeauna, pentru organele de Securitate, motive de deschidere a unor dosare de urmărire informativă.

Contrar celor reținute în sentința recurată, reclamantul apreciază că nu prezintă relevanță, din perspectiva art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, notorietatea informațiilor furnizate de pârât, gradul de informare a Securității ori modalitatea în care, urmare a furnizării acestor informații, Securitatea a încălcat drepturi și libertăți ale persoanei denunțate. Interpretarea din considerentele sentinței este contrară scopului normei și ar conduce la neaplicarea acesteia. Astfel, în mod greșit a reținut instanța de fond că denunțul pârâtului cu privire la comparațiile pe care le făcea persoana urmărită între nivelul de trai din România și cel din Occident nu se referă la o atitudine potrivnică regimului comunist. În realitate, cele susținute de persoana denunțată veneau în contradicție cu propaganda regimului de la București, care susținea că nivelul de trai din țară atingea cele mai înalte standarde, depășind nivelul de viață din statele occidentale.

De altfel, arată recurentul-reclamant, intimatul-pârât nu avea cum să cunoască gradul de informare a Securității și trebuia să ia în considerare că informațiile pe care le oferea constituiau materiale de primă sesizare.

Apreciază recurentul CNSAS că și cea de-a doua condiție legală era îndeplinită în speță, întrucât nu se poate susține că furnizarea informațiilor nu a fost făcută conștient. Intimatul-pârât nu putea să cunoască, la data informărilor, dacă Securitatea avea sau nu cunoștință de situațiile denunțate, astfel că nu a menajat interesele persoanei denunțate, nu a avut o atitudine precaută și nici de protejare a celui denunțat. Prin urmare, nesocotind interesele celui denunțat, pârâtul a conștientizat că asupra persoanei la care se referă delațiunile pot fi luate măsuri de urmărire și verificare și, prin urmare, a vizat îngrădirea drepturilor privind viața privată, atât timp cât a acceptat că persoana denunțată putea să facă obiectul unor investigații suplimentare ale Securității, ca rezultat al denunțurilor sale.

Susține recurentul-reclamant că textul de lege incident se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, iar nu la încălcarea propriu-zisă, fiind suficientă crearea unei stări de pericol la adresa celui denunțat, astfel cum rezultă și din jurisprudența instanțelor naționale. Pârâtul trebuia să realizeze că, odată ce furniza astfel de informații, asupra persoanelor la care se referea în denunțuri urma să se desfășoare o acțiune de investigare din partea organelor de Securitate ori o înăsprire a formelor de supraveghere, Aceste investigații suplimentare presupuneau cel puțin încălcarea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, prin căutarea și obținerea de noi informații despre cei urmăriți, fără acordul lor.

Consideră Consiliul recurent că nu există nicio condiție legală referitoare la notorietatea informațiilor. Legiuitorul nu face o astfel de distincție, iar intimatul-pârât nu avea cum să cunoască gradul de informare a Securității, astfel că trebuia să adopte o atitudine prudentă și să ia în calcul ipoteza că nu se cunoșteau atitudinile/opiniile persoanei denunțate. Or, intimatul-pârât a dovedit că nu a fost interesat de posibilele efecte negative ale informațiilor sale și, prin urmare, a vizat îngrădirea dreptului la viață privată al celui denunțat.

Mai arată că relevantă este activitatea concretă desfășurată de persoana verificată de organele de Securitate, iar nu activitatea desfășurată ulterior primirii informațiilor de către aceste organe. Consecința finală a denunțului reprezenta un element independent de voința denunțătorului, fiind, astfel, corectă reținerea calității de colaborator al Securității în privința persoanelor care au furnizat informații apte să producă repercusiuni împotriva celui denunțat, fără ca aceste repercusiuni să se producă în mod concret.

Învederează recurentul-reclamant și că în speță nu s-a demonstrat exercitarea unor presiuni pentru furnizarea notelor informative și că pârâtul nu s-a aflat în niciuna dintre situațiile de excepție reglementate de art. 2 lit. b) teza a doua din O.U.G. nr. 24/2008.

Intimatul-pârât A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, reționamentul expus de instanța de fond fiind corect și legal, informațiile prezentate în notele informative nevizând îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului și nefiind apte să producă o astfel de consecință.

Susține intimatul că argumentele din recursul Consiliului nu sunt apte să răstoarne concluziile primei instanțe, respectiv să demonstreze îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Informațiile redate în cuprinsul notelor informative se refereau la activități cotidiene din viața de student, la modalitatea în care B. își petrecea vacanțele, la detalii despre viața familiei sale și la chestiuni obiective și generale despre situația din Ungaria, adică chestiuni fără vreo relevanță sau însemnătate politică. Din informațiile redate se observă că s-a adus la cunoștința organelor de Securitate contrariul faptelor pe care Securitatea se aștepta ca B. să le comită. Astfel, susține intimatul-pârât, a arătat că B. nu avea de gând să se transfere în Ungaria sau în alte țări occidentale, acesta considera că regimul de acolo este foarte asemănător cu cel din România, că viața din Ungaria este dificilă datorită cheltuielilor foarte ridicate și că, în cadrul protestelor din perioada aceea, nici nu se pusese în discuție alipirea Ardealului la Ungaria. A mai arătat expres că persoana urmărită nu a manifestat nici activități și nici atitudini potrivnice regimului comunist din România, ci, cel mult, discuțiile purtate cu acesta aveau ca obiect opinii general - obiective cu privire Ia subiectele actuale ale acelor timpuri, privind România și Ungaria - ambele țări aflându-se ambele sub regimuri socialiste.

Așadar, apreciază intimatul-pârât, aceste informații nu denunțau activități sau atitudini contrare regimului comunist, întreprinse de B. sau de alte persoane și nici nu se refereau la credințe sau opinii personale ale acestuia, ci la aspecte generale ale vieții din România și din Ungaria, aferente perioadei respective, expuse într-un mod obiectiv și factual.

Susține recurentul-reclamant că, în perioada 1987 - 1988, a fost persuadat de către organele de Securitate, prin mijloacele clasice de intimidare, pentru a oferi informații despre studentul B.. Astfel, în perioada respectivă, a fost indirect obligat, prin intimidare și amenințare, de către organele represive ale Securității, să ofere notele informative depuse de Consiliu la dosar, cu privire la persoana urmărită. Intimatul-reclamant reiterează aspectele referitoare la natura informațiilor oferite și consideră că ele pot fi catalogate ca irelevante și neutre, urmărind să nu îl afecteze pe B., câtă vreme cunoștea că organele de Securitate îl urmăreau pe acesta încă din anul 1986.

Pentru aceste motive, concluzionează intimatul-pârât că nu este îndeplinită prima condiție impusă de art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție prevăzută de textul de lege incident, susține intimatul-pârât că, raportat la natura și caracterul informațiilor prezentate, acestea nu erau nici măcar apte să conducă la îngrădirea drepturilor și a libertăților fundamentale ale lui B., sens în care solicită a se avea în vedere că:

- la momentul recrutării sale, exista deja un dosar de urmărire al Securității pe numele lui B., acesta avea cunoștință de faptul că este urmărit de către organele Securității și, mai mult, atât pârâtul, cât și toți colegii cunoșteau aceste aspecte, B. relatându-le de la bun început despre situația sa politică;

- prin informațiile oferite, intimatul-pârât a încercat să îl protejeze pe B., prezentând mereu chestiuni cotidiene, generale, fără semnificație politică, într-un mod cât mai sumar și obiectiv, aceasta fiind unica modalitate de protejare atât a persoanei urmărite, cât și a intimatului și familiei sale; susținerile reclamantului CNSAS din cuprinsul recursului sunt false și contrare realității, câtă vreme, tocmai cunoscând că Securitatea îl urmărea pe B. încă din anul 1986, intimatul a încercat să prezinte doar detalii cotidiene, generale, cu privire la activitatea lui B., fără a folosi în acest sens mijloace ascunse de urmărire/ascultare în scopul de a viola viața privată a celui urmărit;

- aspectele privind petrecerea vacanței de vară la mare cu cortul, ieșirea la o bere cu colegii și cu profesorii după examen, căsătoria surorii sale, impozitele și taxele foarte ridicate din Ungaria sau faptul că, în Ungaria, cei înstăriți aveau posibilitatea de a prinde și alte programe TV prin satelit, în contextul în care opinia personală a lui B. era aceea că viața în Ungaria era similară cu cea din România, nu pot fi caracterizate nici măcar ca fiind apte să creeze o stare de pericol pentru cel urmărit, în sensul jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, cum susține recurentul CNSAS;

- nu se poate afirma că aceste informații vizau sau erau apte să conducă la îngrădirea dreptului la viața privată, respectiv a dreptului la libertatea cuvântului, pentru a se putea trage concluzia că intimatul-pârât deține calitatea de colaborator al Securității, după cum afirmă în mod neîntemeiat CNSAS;

- intimatul-pârât cunoștea că persoana era deja urmărită de organele de Securitate încă din anul 1986, iar nu ca urmare a denunțului său; a fost recrutat în mod intenționat de organele de Securitate, fiind obligat să ofere informații suplimentare despre activitatea și viața privată a persoanei urmărite, în caz contrar familia sa fiind în pericol și, dată fiind natura informațiilor oferite, era conștient că acestea nu erau apte a îngrădi dreptul la viață privată al acesteia;

- împrejurarea că intimatul-pârât a fost obligat, indirect, să prezinte anumite informații Securității, respectiv să redacteze și semneze notele informative sub dictarea Securității, nu denotă, în mod automat, că aceste acțiuni au fost apte, în vreun mod, să afecteze viața și/sau drepturile lui B. sau că intimatul ar fi urmărit acest lucru. Din contră, până în anul 1991, B. și-a finalizat studiile fără impedimente și a devenit profesor de matematică, exact așa cum își dorise de la bun început, fără a suferi vreo piedică sau constrângere din partea Securității sau a regimului politic.

În concluzie, arată intimatul-pârât, nici a doua condiție impusă de lege nu este îndeplinită.

Suplimentar celor două condiții legale, solicită a se avea în vedere și modalitatea în care a avut loc recrutarea, respectiv fără voia sa și fără a existe vreun interes în a-l urmări pe B., aspect de care recurentul nu ține cont. În anul 1987, pe când era student în anul II de Facultate, intimatul-pârât a fost chemat la secretariatul facultății, unde un reprezentant al Securității i-a adus la cunoștință că a fost recrutat în vederea supravegherii colegului său de facultate, B., suspectat de manifestări național-iredentiste. Reprezentantul Securității i-a relatat că a fost recrutat pentru această sarcină ca urmare a originilor "serioase", precum și a conduitei exemplare ca student, Securitatea deținând deja toate informațiile despre situația sa familială, ocupațiile părinților săi, domiciliul acestora, parcursul său educațional. Totodată, reprezentantul Securității i-a adus la cunoștință că avea obligația de a semna Angajamentul față de Securitate, sens în care i-a fost dictat conținutul acestui înscris din 10.06.1987, pe care a fost obligat să îl redacteze olograf și să îl semneze.

Arată că în contextul în care prima întâlnire cu reprezentantul Securității s-a derulat extrem de rapid, întreaga procedură fiind deja pregătită anterior, nu a avut posibilitatea de a refuza în fapt cooperarea cu Securitatea. Sunt de notorietate acțiunile Securității în perioada respectivă, activitatea invadentă de urmărire pe care o aborda, precum și sentimentul profund de frică permanentă instaurată de această instituție. Din această pricină, având doar 20 de ani, susține intimatul-pârât că nu s-a putut opune solicitării Securității, simțind că o astfel de opoziție ar fi putut avea repercusiuni grave asupra sa și asupra familiei sale. Ca atare, a încercat să îl sprijine în mod indirect pe B., prin relatările sale păstrând un ton cât mai obiectiv și relatând în mare parte chestiuni cotidiene, irelevante din perspectiva Securității, astfel cum a reținut și prima instanță.

Consideră intimatul-pârât că, în aplicarea legii, nu orice furnizare de informații conduce la concluzia că persoana care le-a furnizat are calitatea de colaborator al Securității, impunându-se verificarea naturii informațiilor oferite, contextul factual în care au fost prezentate, modalitatea de prezentare, raportat la fiecare speță în parte. În caz contrar, s-ar lipsi de conținut dispozițiile art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, simpla existența a unor note informative sau a unor declarații conferite de particulari Securității echivalând, din start, cu calitatea de colaborator a persoanei în cauză. În speța de față, Curtea de Apel București a procedat la o astfel de analiză a informațiilor prezentate de pârât Securității și a ajuns la concluzia corectă că natura acestora nu poate atrage incidența art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, pentru următoarele considerente:

Pentru a răspunde criticilor reclamantului, instanța de control judiciar consideră necesar a expune în prealabil situația de fapt dedusă judecății și parcursul litigios al cauzei.

Reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a sesizat instanța de contencios administrativ, solicitând ca, în aplicarea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, să constate calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului A..

În dovedirea cererii, reclamantul a învederat că pârâtul este titularul dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S.), fiind menționat și în dosarul x (titular B.B.E.I. - cotă C.N.S.A.S.) și că a fost recrutat de organele de Securitate în anul 1987 pentru supravegherea colegilor de an și a mediului studențesc din căminul Grozăvești, în principal a lui B., cunoscut cu manifestări naționalist-iredentiste. După repartizarea ca profesor în comuna Bale, jud. Bihor, acesta a fost reînregistrat ca informator în legătura IJS Bihor în aprilie 1989, pe linie de securitate și gardă, în perioada 1987-1989.

A mai arătat că pârâtul a întocmit olograf și semnat olograf indescifrabil un angajament datat 10.06.1987, prin care a preluat numele conspirativ "C." și că, pe parcursul colaborării cu Securitatea, a furnizat informații prin care se denunțau activități potrivnice regimului totalitar comunist, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității. În acest sens, au fost prezentate instanței de fond următoarele note informative olografe semnate cu numele conspirativ "C.":

- Nota din 06.05.1987, olografă, semnată cu numele conspirativ C., în care se menționează:

"Vă informez că în cadrul facultății de matematică se află studentul român de naționalitate maghiară B., în anul II, grupa 211. Despre acesta pot informa următoarele: se află în relații apropiate doar cu sursa și cu D., student în anul II grupa 210 la matematică cu care cel în cauză se află în relații, întrucât a stat un an de zile în cameră. Sus numitul în unele discuții pe care le-a purtat cu sursa și cu unii colegi ca E.., F., G. a povestit că a fost deseori în Ungaria si că acolo comparativ cu România există un nivel de trai mult mai ridicat, că metroul construit în România este mult sub nivelul celui din Budapesta, că produsele ungurești sunt de o calitate superioară celor românești precum si alte aspecte laudative la adresa Ungariei diminuând realizările economice ale tării noastre. Față de sursă a afirmat că intenționează ca în vara aceasta să efectueze o nouă excursie în Ungaria, unde din câte a înțeles sursa are o soră. În rest față de colegii români este retras, rareori poate fi văzut în compania acestora. Față de sursă, pe care o simpatizează uneori are momente de sinceritate. Pe perioada cât locuia în cămin cel în cauză primea diverse vizite de la cetățeni maghiari din diverse zone ale țării. În prezent B. locuiește la o gazdă, unde posedă o garsonieră împreună cu o studentă C. de la Facultatea de Limba și Literatura română anul 11. Pe perioada cât a stat în cămin se zvonea faptul că B. a mai fost student la o facultate din Cluj-Napoca și că a fost dat afară pentru unele manifestări cu caracter politic. Sursa ne mai menționează că printre vizitatorii iui B. sunt și unii studenți din Cluj iar locuința sa actuală s-ar afla în Drumul Taberei în zona Orizont", (dosar nr. x, f. xv.);

- Notă din 16.06.1987, olografă, semnată cu numele conspirativ C., în care s-a menționat:

"Vă informez că studentul B.. într-o discuție privitor la echivalarea facultăților în străinătate, acesta a afirmat că matematica-fizica nu se echivalează peste hotare, este decis să renunțe la această facultate, urmând să se înscrie la silvicultură. Din această discuție au rezultat intențiile celui în cauză de a se stabili peste hotare. De fapt B. a afirmat că sora lui din Târgu-Mureș a primit aprobarea de a pleca. După cum am afirmat într-o notă anterioară acesta s-a stabilit într-o garsonieră din Drumul Taberei care are telefonul cu nr. x. Am mai aflat că E. are doi studenți de naționalitate maghiară în cadrul Facultății de matematică dar în ani mai mari. Acesta i-a mai spus că în vacanță care începe pe 13 iulie va pleca la mare cu cortul împreună cu studenta C, cu care acesta conviețuiește." (dosar nr. x, f. x);

- Notă din 18.03.1988, olografă, semnată cu numele conspirativ C., în care se menționează:

"Luni 16.03.1988 am fost vizitat la cămin de către colegul meu de facultate B.., ocazie cu care acesta mi-a spus următoarele: nu mi-a spus din ce surse știe, însă mi-a relatat că a doua zi 15.03.1988 urma ca în Ungaria să aibă loc o mare manifestație (cel puțin în Budapesta) prin care oamenii muncii de acolo urmau să protesteze împotriva creșterii prețurilor la toate produsele și pentru crearea unor condiții de viață mai corespunzătoare. B. afirma că în general în Ungaria se trăiește greu cu toate că aprovizionarea este corespunzătoare, însă datorită prețurilor ridicate și impozitelor mari oamenii nu au posibilități să cumpere hrană, că în general viată este mai liberă decât la noi și dădea exemplu că ungurii pot cumpăra dispozitive pentru televizoare prin care pot să prindă programele de televiziune prin sateliți însă datorită prețurilor mari nu au acces la acestea decât o mică parte din populație. Sora lui B. care nu a reușit la un institut de învățământ superior și-a depus actele de căsătorie cu un maghiar din Budapesta, poloist. Acesta l-a vizitat și pe H. în București, ocazie cu care i-a spus că între nivelul de trai din Anglia (unde lucrează tatăl acestuia) și cel din Ungaria este net defavorabil Ungariei. B.. care într-o perioadă intenționa să se retragă din facultate și să dea la silvicultură, intenționează să o continue și să-și găsească loc de muncă în județele Covasna și Harghita. Adresa lui din București este: Calea x, et. VIII" (dosar nr. x, fila x);

- Notă din 02.05.1988, olografă, semnată cu numele conspirativ C., în care se menționează:

"La începutul lunii aprilie 1988 în cadrul unei discuții pe care am avut-o cu colegul de grupă B.. și în prezența altor colegi printre care: S. O., G. acesta a relatat următoarele: a auzit că în Ungaria, la Budapesta au avut loc niște demonstrații și la întrebarea mea dacă acești demonstranți au cerut și alipirea Ardealului la Ungaria, el mi-a spus că nu a auzit de acest lucru. În continuare s-a discutat pe marginea cărților care apar, atât în Ungaria cât și în România și care au ca subiect originea și apartenența acestei regiuni ia România sau Ungaria. B. a arătat că cărțile care apar în Ungaria și România pe această temă conțin multe minciuni și se bat cap în cap. Aceste cărți sunt scrise nu pentru popor pe care nu-l interesează acest lucru ci pentru autoritățile din țările respective. El a afirmat că nu-l interesează această problemă în dezbatere, nu citește aceste cărți și nu a citit nici Istoria Transilvaniei. A citit unele cărți privind atrocitățile săvârșite de hortiști în Transilvania și l-a întrebat pe tatăl său dacă este adevărat ce se scrie în ele, iar acesta care este membru de partid i-a spus că unele sunt adevărate iar în alte părți sunt și exagerări. Fiind întrebat de unul dintre colegi dacă ar pleca în Ungaria a spus că nu ar pleca întrucât și acolo și aici este regim socialist, piața este mai bine aprovizionată în Ungaria însă prețurile sunt mult mai ridicate. Nu se pune problema să plece în această țară și dacă ar fi să plece, ar pleca în Occident, însă în momentul de fată nu se pune această problemă." (dosar nr. x, f. xv.).

Pârâtul A. a contestat susținerile reclamantului CNSAS, apreciind, în esență, că informațiile furnizate organelor de Securitate nu îndeplineau condiția de a viza activități potrivnice regimului totalitar comunist, iar scopul furnizării lor nu a fost acela de a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prima instanță a valorificat apărările pârâtului A., apreciind că nu sunt întrunite condițiile cumulativ prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport de conținutul și natura informațiilor furnizate prin notele informative, anterior expuse, care nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Împotriva sentinței instanței de fond, reclamantul CNSAS a declarat recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că instanța a aplicat greșit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în speța de față.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este considerat colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.".

Așadar, pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității, textul de lege prevede întrunirea cumulativă a două condiții, respectiv persoana pârâtă să fi furnizat organelor de Securitate informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și aceste informații să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Îndeplinirea acestor cerințe se verifică de instanța de contencios administrativ prin prisma probatoriului administrat în cauză, a dovezilor depuse în probațiune de reclamant și a celor depuse în contraprobă de pârât, impunând o analiză concretă, efectivă și punctuală a înscrisurilor depuse în dosar, din perspectiva naturii și conținutului informațiilor furnizate organelor de Securitate.

În raport de contextul factual anterior prezentat și de norma legală aplicabilă, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile de nelegalitate formulate de reclamantul CNSAS, instanța de fond făcând o greșită aplicare în cauză a normelor de drept material.

Lecturând considerentele sentinței atacate, Înalta Curte constată că prima instanță a analizat îndeplinirea primei condiții legale prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv aceea ca informațiile furnizate să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și, constatând că nu se confirmă, nu a mai procedat la analiza celei de-a doua condiții, referitoare la vizarea îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Contrar opiniei primei instanțe, Înalta Curte constată că parte din informațiile oferite de pârâtul A. organelor de Securitate se subsumează primei condiții legale, expunând aspecte care fac parte din activitățile considerate potrivnice regimului comunist totalitar, astfel cum rezultă din notele informative din datele de 06.05.1987, 16.06.1987 și 18.03.1988.

În ceea ce privește nota informativă dată la data de 02.05.1988, Înalta Curte constată că, prin natura informațiilor oferite, acestea nu erau de natură a-l afecta în vreun fel pe B. (persoana urmărită) în relația cu organele de Securitate, necuprinzând aspecte din care să rezulte vreo atitudine sau acțiune a acestuia, care ar fi putut fi apreciată drept potrivnică regimului politic comunist. Dimpotrivă, conform relatărilor pârâtului, opiniile exprimate de persoana urmărită sunt în sensul respingerii ideilor iredentiste referitoare la alipirea Ardealului la Ungaria și indicării ferme a lipsei intenției de a părăsi teritoriul României, opinii care nu aveau aptitudinea de a ridica suspiciuni organelor de represiune comuniste.

O cu totul altă situație rezultă din conținutul celorlalte note informative date de pârâtul A.,

Astfel, prin nota informativă din 06.05.1987, pârâtul a adus la cunoștința organelor de Securitate că persoana urmărită (B.) a afirmat că "a fost deseori în Ungaria si că acolo comparativ cu România există un nivel de trai mult mai ridicat, că metroul construit în România este mult sub nivelul celui din Budapesta, că produsele ungurești sunt de o calitate superioară celor românești precum si alte aspecte laudative la adresa Ungariei diminuând realizările economice ale tării noastre.".

Prin nota informativă din 16.06.1987, pârâtul a adus la cunoștința organelor de Securitate că persoana urmărită "a afirmat că matematica-fizica nu se echivalează peste hotare, este decis să renunțe la această facultate, urmând să se înscrie la silvicultură. Din această discuție au rezultat intențiile celui în cauză de a se stabili peste hotare."

În fine, prin nota informativă din 18.03.1988, pârâtul învederează că B. i-a relatat că "a doua zi 15.03.1988 urma ca în Ungaria să aibă loc o mare manifestație (cel puțin în Budapesta) prin care oamenii muncii de acolo urmau să protesteze împotriva creșterii prețurilor la toate produsele și pentru crearea unor condiții de viață mai corespunzătoare. B. afirma că în general în Ungaria se trăiește greu cu toate că aprovizionarea este corespunzătoare, însă datorită prețurilor ridicate și impozitelor mari oamenii nu au posibilități să cumpere hrană, că în general viată este mai liberă decât la noi și dădea exemplu că ungurii pot cumpăra dispozitive pentru televizoare prin care pot să prindă programele de televiziune prin sateliți însă datorită prețurilor mari nu au acces la acestea decât o mică parte din populație."

Informațiile oferite de intimatul-pârât exprimau nemulțumirile persoanei urmărite (B.) la adresa situației economice din România, apreciată a fi mai grea decât în Ungaria, susțineau ideea unei vieți mai libere în altă țară și conturau dorința acesteia de a părăsi teritoriul României, sens în care urmărea să schimbe specializarea pe care o urma la facultate, pentru a-și putea echivala studiile peste hotare. Aceste informații interesau organele de Securitate, regimul totalitar comunist prezumând astfel de persoane ca având atitudini potrivnice sistemului, într-o perioadă în care libertatea de circulație era îngrădită de autoritățile statale, interzicând propriilor cetățeni să părăsească teritoriul țării, iar dreptul la liberă exprimare era supus controlului și cenzurii. Aprecierile persoanei urmărite cu privire la situația economică a țării contraveneau propagandei regimului politic, care susținea existența unui nivel de trai ridicat, peste cel din statele occidentale, iar contestarea acestei situații și expunerea realității erau ferm descurajate, prin măsuri de supraveghere și urmărire informativă de către organele de Securitate sau chiar prin luarea unor măsuri mai aspre (condamnare penală). Similar, intenția de părăsire a teritoriului României era considerată o dovadă a opoziției față de regimul politic comunist.

Altfel spus, comentariile negative la adresa regimului politic, inclusiv criticile referitoare la situația economică a țării ori intențiile de plecare din țară erau considerate activități neconforme cu ideologia regimului comunist totalitar, iar aceste acțiuni puteau atrage persecuții din partea organelor represive ale regimului comunist. Ca atare, acțiunile pârâtului de furnizare a unor informații de această natură către organele de Securitate se încadrează în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Chiar dacă, astfel cum a susținut intimatul-pârât, prin forma de expunere a informațiilor, acesta a încercat să prezinte elemente neutre sau favorabile persoanei vizate, fapta de colaborare cu organele Securității nu este înlăturată, art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 atribuind calitatea de colaborator persoanei care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist.

În concluzie, față de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că în speță este dovedită îndeplinirea primei condiții legale prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind greșită concluzia contrară a instanței de fond.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție legală, și anume aceea ca informațiile comunicate organelor de Securitate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, Înalta Curte constată că și aceasta este îndeplinită în cauză. Art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu se referă la îngrădirea efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficientă "vizarea" unei astfel de îngrădiri. Or, oferirea de informații era aptă să afecteze dreptul la viață privată al persoanei vizate, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la libertatea cuvântului, prevăzut de art. 19 din același pact și de art. 28 din Constituția României de la 1965, astfel cum corect a susținut recurentul-reclamant. Intimatul-pârât putea și trebuia să conștientizeze că, prin furnizarea informațiilor, asupra persoanei denunțate exista riscul de a se desfășura acțiuni de represalii din partea organelor statale, câtă vreme, deși activitatea de urmărire informativă privea aspecte din sfera de interes a vieții particulare a persoanelor vizate, scopul real al urmăririi era acela de a identifica și persecuta opozanții regimului politic comunist.

Argumentul pârâtului în sensul ca informațiile furnizate nu putea conduce la îngrădirea vreunor drepturi sau libertăți ale persoanei urmărite, câtă vreme aceasta nu a suferit consecințe de ordin profesional, finalizând studiile și obținând postul urmărit, este neîntemeiat, deoarece activitățile de supraveghere informativă, prin natura lor, încalcă în mod grav dreptul la viată privată și libertatea cuvântului. Starea de pericol față de persoana urmărită a fost creată prin însuși faptul nominalizării sale de către pârât in ipostaze considerate ostile orânduirii sociale existente, indiferent de consecințele concrete atrase si de prevederile legale concrete de la acel moment.

S-a mai susținut de către pârât că recrutarea sa s-a făcut sub imperiul constrângerii morale exercitate de organele de Securitate și că informațiile comunicate erau deja cunoscute organelor de Securitate, însă nici aceste argumente nu sunt apte să înlăture concluzia colaborării cu organele de Securitate. Situațiile de excepție în care furnizarea de informații nu trebuie considerată activitate de colaborare cu Securitatea sunt numai cele prevăzute expres de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, nefiind regăsite în speță:

"Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe.".

Astfel, intimatul-pârât nu s-a aflat în cercetare sau judecată la data întocmirii celor trei note informative și nici nu era condamnat pentru motive politice, declarațiile sale nefiind date în timpul anchetei sau procesului. Totodată, legea prevede că nu pot fi considerate colaboratoare persoanele care nu aveau vârsta de 16 ani (în măsura în care se coroborează cu alte probe), pe când intimatul-pârât avea 20 ani, astfel că nu poate beneficia de excepția reglementată de lege. Cât privește lipsa factorului volițional, Înalta Curte constată că invocata constrângere morală poate constitui cauză exoneratoare doar în ipotezele prevăzute de lege (anterior indicate), care prezumă că, în contextul supunerii persoanei în cauză unei anchete întemeiate pe motive politice, aceasta nu-și poate exprima un consimțământ neviciat, presiunile exercitate asupra sa având natura unei constrângeri morale suficient de reale și puternice încât aceasta să nu se poată opune solicitărilor organelor de Securitate de a furniza informații despre alte persoane. Intimatul-pârât a susținut existența constrângerii morale exercitată asupra sa de organele de Securitate, însă nu în sensul prevăzut de normă.

Totodată, constată Înalta Curte că pârâtul nu avea cum să cunoască dacă informațiile pe care le oferea sunt sau nu cunoscute de organele de Securitate, însă, chiar în situația în care informațiile comunicate de pârât ar fi fost cunoscute organelor Securității din alte surse, această împrejurare nu este de natură a-l exonera de aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Situațiile de excepție în care furnizarea de informații nu trebuie considerată activitate de colaborare cu Securitatea sunt numai cele prevăzute expres de lege, nefiind regăsite în speță.

În aceste condiții, în speță este demonstrată și cea de-a doua condiție legală pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității în persoana pârâtului A., astfel că soluția primei instanțe este pronunțată cu greșita a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În consecință, constatând că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în condițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și va constat că pârâtul A. a fost colaborator al Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1603 din 27 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A..

Constată că pârâtul A. a fost colaborator al Securității.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.