ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4285/2023

Ședința publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02.08.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanței să constate existența calității de colaborator al Securității în privința pârâtului.

Prin sentința civilă nr. 1989 din data de 20 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1989 din data de 20 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în întregime a sentinței recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii acțiunii introductive în sensul constatării calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

În susținerea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că furnizarea informațiilor în cauza de față nu se referă la activități îndreptate împotriva regimului comunist, deși notele ofițerului de Securitate, coroborate cu notele informative furnizate de către pârât sub numele conspirativ "B." și angajamentul olograf au demonstrat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Persoanele denunțate făceau parte dintr-un grup restrâns și ușor identificabil, prin raportare la informațiile furnizate de către intimatul-pârât, Securitatea putând proceda la verificări suplimentare pentru a afla numele persoanelor aflate în acea colectivitate (Sat Perieni) sau în acel colectiv (CAP Perieni), acestea fiind indicate în mod expres în cuprinsul denunțurilor intimatului-pârât.

În cuprinsul notelor ofițerilor se făcea referire la "starea de spirit negativă", Securitatea fiind informată cu privire la opiniile și activitățile populației, iar orice detaliu al vieții sociale devenea astfel o pistă de cercetat, de exploatat. Se urmărea astfel controlul total al populației, fiind cenzurate libertatea de expresie și de gândire.

De asemenea, apreciază că în speța de față este îndeplinită și condiția ca informațiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, neputându-se reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări. Pârâtul nu putea să cunoască în momentul redactării notelor informative dacă Securitatea avea sau nu cunoștință de situațiile pe care pârâtul urma să le denunțe. Atât timp cât pârâtul nu a luat în calcul și ipoteza în care Securitatea nu ar fi cunoscut situația denunțată, rezultă că pârâtul nu a menajat interesele persoanei denunțate, nu a avut o atitudine precaută și nici de protejare a celor denunțați. Prin urmare, nesocotind interesele celor denunțați, intimatul- pârât a vizat îngrădirea dreptului la viață privată, atât timp cât a acceptat că persoanele denunțate puteau să facă obiectul unor investigații suplimentare ale Securității, ca rezultat al denunțurilor sale. Altfel spus, prin furnizarea acestor informații, pârâtul a conștientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunile sale se pot lua măsuri de urmărire și verificare (încălcarea dreptului la viață privată si a dreptului la liberă exprimare) și, prin urmare, a vizat această consecință.

Totodată, susține că este îndeplinită și condiția care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - și nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că intimatul ar fi trebuit să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate. Este exclus ca intimatul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informații, asupra persoanelor la care se referea denunțurile sale urma, de obicei, să se desfășoare o acțiune de investigare din parte Securității, ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoanele în cauză erau deja urmărite. Aceste investigații suplimentare presupuneau cel puțin încălcarea dreptului la viață privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului), prin căutarea și obținerea de noi informații despre cei urmăriți, fără acordul lor.

Cu titlu de practică judiciară, invocă Decizia nr. 1780 din 24.03.2011, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că "pentru constatarea calității de colaborator ai Securității este suficient în accepțiunea legii, ca denunțul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunțat".

Faptul că intimatul-pârât nu a adoptat o atitudine prudentă, prin luarea în calcul a ipotezei în care Securitatea nu cunoștea atitudinile/opiniile persoanelor denunțate, demonstrează că acesta nu a fost interesat de posibilele efecte negative ale informațiilor sale, vizând îngrădirea dreptului la viață privată a celor denunțați. În opinia sa, pentru reținerea calității de colaborator al Securității este suficient ca informațiile furnizate să fie apte să producă repercusiuni împotriva celui denunțat, fără ca acestea să se producă efectiv.

Mai învederează faptul că, prin înscrisurile depuse la dosar, nu s-a dovedit existența vreunei presiuni exercitate pentru furnizarea notei informative de către intimatul-pârât, iar informațiile nu au fost date într-o anchetă, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008. Informațiile au fost date pe baza unui angajament de colaborare, în virtutea unei relații coonspirate cu Securitatea și sub acoperirea unui nume conspirativ, situație care exclude existența unei anchete sau a unor eventuale presiuni.

În concluzie, apreciază că, în litigiul pendinte, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Deși legal citat, intimatul-pârât A. nu a formulat întâmpinare față de recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 5 iulie 2023, s-a fixat termen de judecată la data de 4 octombrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Din circumstanțele particulare ale cauzei rezultă că recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat să se constate calitatea pârâtului A. de colaborator al fostei Securități.

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând, în esență, prin raportare la materialul probator administrat în cauză, că nu sunt întrunite condițiile pentru a se reține calitatea de colaborator al fostei Securități în sarcina pârâtului, prin furnizarea de informații, conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Sentința pronunțată a fost criticată pentru nelegalitate de către recurentul-reclamant C.N.S.A.S., din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual, în cele ce urmează, criticilor de nelegalitate invocate de către recurentul-reclamant.

Noțiunea de "colaborator al Securității" este definită în cuprinsul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ca fiind "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor".

Din definiția dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securității", rezultă și condițiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage această calitate, respectiv că persoana trebuia să fi furnizat informații într-una dintre formele arătate în cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b), iar prin informațiile respective să fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Astfel, nu orice informație sau declarație se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menționat.

În acord cu jurisprudența sa constantă, Înalta Curte reamintește faptul că, din perspectiva analizei îndeplinirii condiției ca informația să denunțe o activitate sau o atitudine potrivnică regimului, prin prisma dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prezintă relevanță conținutul însuși al informației furnizate, iar nu simpla existență a unor note de informare, scrise în baza unui angajament semnat cu fosta Securitate.

Din analiza conținutului Notei de constatare și al înscrisurilor prezentate de către reclamant, în raport de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că, în speță, nu se probează îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, întrucât informațiile furnizate nu sunt de natură să conducă la îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, și de asemenea, nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Trebuie subliniat că dispozițiile legii sunt de natură imperativă și neechivoce, legiuitorul făcând vorbire despre activități și atitudini potrivnice, iar nu care "puteau fi" considerate ca atare, precum și care "au vizat" îngrădirea drepturilor și libertăților, nicidecum "apte" de a avea aceste consecințe.

În cauză, se rețin trei note informative, redactate și semnate olograf de către pârât sub numele conspirativ "B.", astfel:

· în cuprinsul primei note, au fost reliefate nemulțumiri ale cetățenilor Satului Perieni cu privire la programul de furnizare zilnică a energiei electrice, respectiv la faptul că întreruperea acesteia are loc în intervalul 20.00-22.00 când sunt planificate emisiunile de televiziune;

· în cea de-a doua notă, sunt prezentate nemulțumirile lucrătorilor din cadrul C.A.P. Perieni referitoare la faptul că nu au mai încasat veniturile bănești în ultimele 5 luni de zile întrucât, în urma secetei, nu s-au realizat producțiile planificate;

· cea de-a treia notă informativă se referă la numitul A/A.I. din Satul Perieni care se declară nemulțumit de faptul că nu a mai primit pensia și nu își poate lua rația de pâine, însă speră că nimeni nu va muri de foame, pentru că li s-au dat produse cerealiere și celor care nu lucrează în cadrul C.A.P. și se prevede că anul 1989 va fi un an agricol bun.

Or, din cuprinsul acestor note informative nu rezultă faptul că respectivele comentarii ar fi fost împotriva regimului politic de atunci. Din contră, se poate observa cu ușurință că în toate notele de constatare depuse se regăsesc doar comentarii privind nemulțumirile unor persoane referitoare la programul de energie electrică și la neîncasarea veniturilor salariale și a pensiei, însă acestea nu se îndreaptă în mod expres împotriva regimului comunist și nici nu cuprind informații care să vizeze o conduită potrivnică acestuia. În plus, aceste note nu fac nicio referire la convingerile politice ale unor persoane, care ar fi putut atrage în privința acestora vreo consecință negativă.

Este adevărăt că intimatul-pârât a furnizat informații Securității, însă nu se desprinde în mod suficient de caracterizat cerința privind denunțarea de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, simpla nemulțumire a unei persoane sau grup de persoane neputând fi prezumată de plano a fi un comentariu împotriva regimului comunist.

Din modul de redactare a primelor două note, Înalta Curte observă că acestea sunt exprimate în mod generic și neutru și vizează o categorie largă de persoane, respectiv o întreagă comunitate - "cetățenii Satului Perieni" și un întreg colectiv - "lucrătorii din cadrul C.A.P. Perieni", și nu persoane determinate sau ușor determinabile, astfel că nu pot fi primite nici susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora intimatul-pârât ar fi avut o reprezentare clară a faptului că delațiunea va conduce la consecințe negative în privința acestora și că a vizat această consecință.

Cu privire la cea de-a treia notă informativă, Înalta Curte observă că, deși aceasta se referă la o anumită persoană, comentariul său a fost prezentat într-o notă pozitivă, în sensul că nimeni nu va muri de foame căci anul acesta li s-au dat produse cerealiere și la cetățenii care efectiv nu au muncit în cadrul C.A.P., informațiile furnizate fiind mai degrabă în favoarea regimului comunist și nu împotriva acestuia.

Așadar, modalitatea de redactare a notelor informative este una generală și aparent formală, fără caracter politic, astfel că nu se poate considera că pârâtul a vizat îngrădirea drepturilor și libertățile fundamentale ale vreunei persoane. Or, îngrădirea drepturilor și libertărilor fundamentale ale omului se impune a fi analizată în strânsă legătură cu caracterul informațiilor furnizate.

În plus, Înalta Curte observă că recurentul-reclamant nu a relevat, prin înscrisurile depuse la dosar, că o asemenea îngrădire s-ar fi produs în mod efectiv sau că, în urma furnizării acelor informații, persoanele la care s-au referit au fost expuse unor posibile sancțiuni din partea reprezentanților regimului comunist sau cel puțin unor noi investigații întreprinse de Securitate, care presupuneau imixtiuni în viața personală.

Este adevărat că, prin Decizia nr. 1780/24.03.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "pentru constatarea calității de colaborator al Securității este suficient, în accepțiunea legii, ca denunțul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunțat", însă din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că denunțul efectuat de intimatul-pârât a fost de natură a crea o stare de pericol pentru cei denunțați, în condițiile în care informațiile oferite în nota respectivă au caracter general, nefăcându-se vorbire despre informații care să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, neputând atrage repercusiuni asupra persoanelor denunțate, care de altfel, nici nu au fost determinate.

În atare condiții, nu se poate susține cu temei faptul că informațiile furnizate s-au referit la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și că ar fi vizat îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, astfel că interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 a fost în mod corect efectuată de Curtea de Apel București, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile legale care să atragă stabilirea calității de colaborator al Securității.

Referitor la numele conspirativ "B.", Înalta Curte apreciază că acesta nu produce nicio consecință juridică, neputând conduce la reținerea calității pârâtului de colaborator, în lipsa îndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și a altor probe certe cu care să fie coroborat.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1989 din data de 20 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.