ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 692/2024

Ședința publică din data de 8 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10.06.2022, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității.

Prin sentința nr. 2320 din 12 decembrie 2022, Curtea a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului CNSAS.

Împotriva acestei hotărâri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității.

A susținut recurentul că instanța a calificat în mod greșit informațiile furnizate de pârât în cadrul notei informative olografe nr. 5384/0022/14.09.1983 că nu ar îndeplini condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind constatarea calității de colaborator a acestuia. Pe lângă nota informativă, în cadrul acțiunii a menționat și nota ofițerului în care s-au dispus măsuri.

Din coroborarea actelor existenta la dosar cu Raportul cu propunere de recrutare în calitate de colaborator a pârâtului A., rezultă că sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. b), însă instanța de fond a analizat și a apreciat izolat fiecare material probator.

Astfel, atitudinea denunțată se referă la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist (intenția de a părăsi țara), persoanele denunțate sunt identificate iar împotriva persoanelor denunțate Securitatea a luat/a înăsprit măsurile de supraveghere.

Intimatul-pârât a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Decizia instanței de recurs

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant și a actelor și lucrărilor dosarului, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Nu se poate reține incidența motivului de casare invocat de recurent, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de fond aplicând și interpretând corect dispozițiile de drept material.

Noțiunea de "colaborator al Securității" este definită în cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ca fiind "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".

Potrivit acestor dispoziții, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității; a doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul denunțării de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Astfel, nu orice informație sau declarație se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menționat.

Din analiza materialelor informative prezentate de recurentul-reclamant, rezultă că activitatea intimatului nu poate fi încadrată ca fiind aceea de colaborator al securității întrucât îi lipsește elementul esențial prevăzut de dispozițiile legale mai sus menționate, respectiv îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului. Informațiile furnizate cu privire la persoanele despre care era chestionat nu vizau activități concrete ale acestora, care să vizeze acțiuni potrivnice regimului, nefiind, prin urmare, de natură a îngrădi drepturile și libertățile cetățenești ale persoanelor respective. După cum reiese din conținutul notei informative, aspect corect reținut de instanța de fond, cele relatate nu priveau o persoană anume, informațiile furnizate fiind vagi, ceea ce nu denotă îndeplinirea condiției prevăzute de lege.

De asemenea, nici cele consemnate în nota ofițerului de securitate, care face referire la discuțiile purtate cu sursa, nu pot suplini dovezile în privința conținutului informațiilor și a posibilelor consecințe ale acestora.

Prin urmare, înscrisurile la care face trimitere recurentul-reclamant nu pot avea relevanța juridică pretinsă întrucât, în cauză, nu au fost prezentate și alte probe care să permită o apreciere în sensul celor susținute prin recurs, astfel că nu se impune o soluție contrară celei adoptate de judecătorul fondului.

Sub acest aspect, se rețin și cele statuate prin Decizia nr. 672/2012 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" sunt neconstituționale, deoarece constatarea calității de colaborator al Securității trebuie să fie rezultatul unei analize minuțioase asupra întregului material depus de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și nu poate fi stabilită numai pe baza "relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității".

Instanța de contencios constituțional a apreciat că, pentru a da eficiență dreptului la un proces echitabil și, implicit, dreptului la apărare, "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității" nu pot fi administrate și apreciate individual, ca probe unice.

Astfel, a primi interpretarea excesivă dată de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității noțiunilor de activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și de îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce nu poate fi acceptat.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 2320 din 12 decembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.