ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3809/2021

Ședința publică din data de 18 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Prin sentința civilă nr. 1040 din 18 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, și a constatat că pârâtul A. a fost colaborator al Securității în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, a solicitat respingerea acțiunii în constatare formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

După o scurtă prezentare a situației de fapt, criticile aduse hotărârii atacate sunt fundamentate pe interpretarea și aplicarea în mod eronat de către instanța de fond a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Cu prioritate se arată de către recurent împrejurarea că toate materialele depuse, notele informative aflate în arhiva intimatul-pârât CNSAS nu au fost niciodată asumate de recurent, și nici datate de acesta.

Apoi, se arată de către recurent că din toate materialele/note furnizate, niciuna nu conține vreo referire la ... acțiuni, activități potrivnice, periculoase vizând încălcarea, suprimarea drepturilor omului și nici la susținerea regimului totalitar comunist sau de încălcare, îngrădire a vieții private.

Se critică hotărârea atacată sub aspectul neîndeplinirii, în mod cumulativ, a condițiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, în ce privește prima condiție, se arată că aceasta nu este îndeplinită sub nicio formă, susținând că informațiile furnizate au avut un caracter banal (că au fost simple relatări), sens în care arată:

- relatarea unor discuții între persoane anonime ... că nu se ajunge cu uleiul și cu zahărul ... în timp ce se afla pe scaunul de frizer și se tundea la B. în frizerie, că nivelul de viață în occident este superior și mai bun, revolta și indignarea altuia că trebuie să stea la coadă la cumpărături, iar altul din Sucevița, C., nomenclaturist de vârf, i se aducea totul de-a gata acasă ... de la casa de comenzi în timp ce noi trebuie să suferim, comentarii în cazul preoților ortodocși care sunt toți șarlatani și cei penticostali sunt adevărații creștini

- cele 9 note furnizate în debutul activității din 1981-1982 se refereau strict la ... starea de spirit în rândul populației ... fără a concretiza la nivel de identificare vreo persoană anume ... deci nu afecta și nici nu îngrădea viața privată a vreunui subiect sau individ

- la analiza activității din 1983, adică evaluarea potențialului său informativ, a eficienței operative a datelor furnizate s-a stabilit că un singur sătean poate fi avertizat dar nu rezultă că această măsură a fost sau nu pusă în aplicare, deci ... supoziții și dubiul evident care profită recurentului

- altă semnalare se referă la munca în CAP Bîlca și se referă generic la organele în drept care nu-și fac datoria în funcțiile ocupate ... la vociferări și nemulțumiri ... la modul defectuos în care este asigurat transportul de călători și navetiști ... la bancuri politice spuse la bufetul din dat.

În ce privește reținerea de către instanța de fond a notelor marginale făcute de ofițerul de legătură arată recurentul că nu pot fi primite întrucât acestea au fost făcute cu scopul de a da aparența de ... eficiență și importanță operativă unor simple și banale relatări ..., de a justifica în notele de analiză și control ierarhic, menținerea sa în rețeaua informativă, de a sublinia că stăpânește situația operativă din zona comunei Bîlca.

Cu referire la acea de-a doua condiție, arată recurentul că nici aceasta nu este îndeplinită, întrucât pe de o parte, nu există la dosar procese-verbale prin care să se arate că a fost luată măsura avertizării, sau că vor fi semnalați pentru internare la spitalul de boli psihiatrice, nu există nicio măsură luată sau aplicată ca urmare a banalităților lipsite de esență operativă furnizate de recurent.

Pe de altă parte, colaborarea avută cu organele de securitate și relatările scrise sau verbale furnizate nu aveau nimic de a face cu activități de îngrădire, acte de suprimare sau imixtiune în viața intimă/art. 17/sau privată, nici cu libertatea de exprimare/art. 12/sau de atingere a libertății celor ce comentau politica statului totalitar.

Arată recurentul că informațiile furnizate Secutirății au avut "mai mult un caracter de mici bîrfe, caracterizări, referintă sau comentarii răutăcioase făcute pe marginea vieții sociale din CAP, lipsuri, proastă organizare, dezinterese pentru sectorul zootehnic productiv, etc.".

De asemenea, arată recurentul că din analiza notelor informative depuse de intimatul CNSAS apar numai relatări banale, favorabile, chiar elogioase cu vizibil caracter pozitiv, unele laudative, nicidecum de natură a produce neplăceri sau repercusiuni de orice natură pentru cei prezentați și descriși în viața de zi cu zi.

În finalul cererii de recurs, recurentul susține că prin astfel de acțiuni formulate de intimatul-pârât CNSAS încalcă deliberat art. 6 din Convenție Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, privind netroactivitatea legii drepturi înscrise prin Constituția României din anul 1991 respectiv art. 21 alin. (3) și art. 15 alin. (2) din acest act normativ.

În plus, susține recurentul că "activitățile informative prezentate de către CNSAS drept acțiuni prin care s-ar fi încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului, nu erau incriminate de nicio lege în vigoare în momentul derulării lor (conform unui vechi principiu de drept "nulla poena sine lege" - nicio faptă în afara legii)".

În cauză, intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

În esență, se arată prin întâmpinare că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, reținând că pentru stabilirea calitătii de colaborator se cer a fi întrunite condițiile privitoare la natura informațiilor, respectiv acestea să se refere la activități sau atitutini potrivnice regimului totalitar comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Arată, de asemenea, intimatul-pârât că din conținutul notelor informative aceste condiții sunt îndeplinite.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat.

În ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în raport de faptul că nu a fost dezvoltată nicio critică pe aceste temei de drept, instanța de judecată constată că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 487 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., astfel că Înalta Curte va analiza prezentul recurs din perspectiva criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentința recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte menționează că O.U.G. nr. 24/2008 instituie condamnarea regimului totalitar comunist, prin deconspirarea foștilor lucrători de securitate și a colaboratorilor acesteia, ca o componentă importantă a perturbării regimului menționat.

Actul normativ urmărește deconspirarea, prin consemnare publică, a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără însă să promoveze răspunderea juridică sau politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică cu caracter colectiv, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a unei încălcări a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, aspecte rezultate într-o manieră lipsită de echivoc din jurisprudența instanței de contencios constituțional.

În acest registru, prevederile art. 2 lit. b) din actul normativ definesc noțiunea de "colaborator al securității", respectiv persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Din conținutul normei evocate se pot desprinde condițiile legale obligatorii care, îndeplinite fiind cumulativ, determină calitatea de colaborator al securității.

Astfel, persoana trebuie să fi furnizat informații într-una din formele menționate în cuprinsul art. 2 lit. b) din ordonanță, prin informațiile respective să fi fost denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acestea să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că în speță sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securității:

Din actele și lucrările dosarului rezultă întrunirea primei cerințe, respectiv furnizarea de către recurentul-pârât organelor de securitate a unor informații privind activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Prioritar, Înalta Curte constată că recurentul nu a contestat nici scrisul și nici semnătura din cuprinsul angajamentului, și nici faptul că nu ar fi furnizat informații Securității.

În esență, ceea ce se impută hotărârii atacate vizează caracterul informațiilor furnizate Securității de către recurent, susținând că acestea au avut un caracter de mici bîrfe, simple relatări situație în care nu este îndeplinită prima condiție respectiv, prin informațiile furnizate nu au fost denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Constată Înalta Curte că susținerea este și nefondată și făcută cu rea-credință, în condițiile în care vreme de 6 ani de zile (perioada 1981-1987) recurentul a furnizat "un număr important de note informative care au fost exploatate în procesul muncii fiind verificate prin surse de legătură proprie ale Secutiății" așa cum, se reține, de altfel, în Raportul întocmit de Securitatea Orașului Rădăuți din data de 28.09.01986 cânds recurentul a fost trecut în rândul "informatorilor".

Înalta Curte reține că instanța de fond în mod corect a stabilit îndeplinirea acestei condiții în prezenta cauză, aratând în mod clar și concis, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, că informațiile furnizate au vizat activități sau atitudini potrivnice regimului comunist.

Astfel:

- Nota-Raport din 04.12.1982 până la data acesteia recurentul a furnizat 9 note informative care se referă "la starea de spirit în rândul populației, precum și la unele fapte negative comise în sectorul alimentației publice din comună

- Nota de analiză din anul 1983 în care se arată că de la momentul recrutării și până la finalul anului 1983 recurentul a furnizat note informative referitoare "în principal la starea de spirit în rândul populației, la numitul D., profesor în comună, cunoscut ca auditor și colportor al știrilor transmise pe postul de radio "E.", avertizat în anul 1983, precum și unele aspecte negative din cadrul CAP din comună.

- Nota de analiză din anul 1984, recurentul a furnizat un număr de 11 note informative, referitoare la starea de spirit a populației

- Nota din anul 1985, recurentul sub numele conspirativ "F." a mai furnizat un număr de 9 Note informative, referitoare la starea de spirit în rândul populației, "dar și unele elemente aflate în preocupare, cum ar fi: G., lucrat în SI pe linia probleme P.F.A și H., fost membru P.N.T, aflat în C.D.G.

- în cursul anului 1986 recurentul a furnizat un număr de 7 note informative,

- în anul 1987 recurentul a furnizat un număr de 19 Note informative, cele mai multe cu privire la "elemente aflate în preocupare" și cu privire la starea de spirit a populației.

Se constată astfel că informațiile furnizate au vizat, în principal starea de spirit a populației, dar și aspecte ce vizau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist: D., profesor în comună, cunoscut ca auditor și colportor al știrilor transmise pe postul de radio "E.", avertizat în anul 1983, G., lucrat în SI pe linia probleme P.F.A și H., fost membru P.N.T, aflat în C.D.G., dar și unele elemente aflate în preocupare.

Nici critica recurentului ce vizează neîndeplinirea condiției instituită de textul de lege referitoare la efectul informațiilor furnizate, respectiv informațiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului nu este fondată.

Sub acest aspect se critică hotărârea atacată pe considerentul că informațiile furnizate "nu aveau nimic de-a face cu activități de îngrădire, acte de suprimare sau imixtiune în viața intimă (art. 17) sau privată, nici cu libertatea de exprimare (art. 12) sau de atingere a libertății celor ce comentau politica statului totalitar". Pe de altă parte, critica vizează și faptul că nu există nicio dovadă a faptului că urmare informațiilor firnizate de către recurent au fost luate măsuri de către Securitate, respectiv nu există la dosar procese-verbale prin care să se arate că a fost luată măsura avertizării sau că vor fi semnalați pentru internare la spitalul de boli psihiatrice.

Constată Înalta Curte că Notele informative aflate la dosar atestă, fără putință de tăgadă, că urmare informațiilor furnizate au avut drept efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale atâta vreme cât, ofițerul din Securitate a dispus în sensul că "se va proceda la documentarea cazului și se vor face propuneri de avertizare a celui în cauză", și de asemenea, cu referire la Nota din 11.06.1981 ofițerul de Securitate a dispus ca "în cazul în care acesta va mai avea astfel de manifestări se vor face propuneri de internare a lui la un spital de specialitate, el fiind și bolnav din punct de vedere psihic. Sursa îl va avea în atenție și pe mai departe, pentru a stabili ce comentarii face pe marginea unor evenimente ce au loc atât în țară cât și peste hotare"

Prin urmare, furnizarea acestor informații nu a rămas fără urmări atâta vreme cât ofițerul de legătură a dispus în sensul că se va proceda la documentarea cazului, sau se vor face propuneri de avertizare a celui în cauză, sau se vor face propuneri de internare a lui într-un spital de specialitate. Mai mult, urmare dispoziției ofițerului de legătură, recurentul avea obligația de a urmări persoana respectivă "și pe mai departe" cu scopul de a stabili ce comentarii face pe marginea unor evenimente ce au loc atât în țară cât și peste hotare.

Pe de altă parte, instanța de control judiciar apreciază că, pentru corecta soluționare a cauzei, este relevant faptul că informațiile furnizate de recurentul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria de colaborator al Securității, nu este necesar ca activitatea acesteia să fie adus efectiv atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi și libertăți și să fi fost de natură, aptă să le aducă atingere, cerință îndeplinită în cauză, după cum s-a demonstrat anterior.

Prin urmare, toate activitățile care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale sau au urmărit să o facă, conduc la constatarea calității de lucrător în sensul prevăzut de dispozițiile legale anterior enunțate.

Curtea Constituțională a reținut consecvent în jurisprudența sa (spre exemplu, în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009), faptul că "deconspirarea Securității, prin consemnarea publică a abuzurilor/…/contribuie la o mai bună înțelegere a prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești", și că "scopul ordonanței răspunde unor exigențe politice ale societății românești și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din Constituția României".

Apărările recurentului-pârât potrivit cărora "activitățile informative prezentate de către CNSAS drept acțiuni prin care s-ar fi încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului, nu erau incriminate de nicio lege în vigoare în momentul derulării lor", sunt neîntemeiate.

Instanța de control judiciar reține că erau considerate ca fiind ostile regimului total comunist orice critici aduse ideologiei oficiale, iar măsurile luate de către recurent au urmărit anihilarea acestor demersuri ale persoanei vizate, pentru susținerea sistemului totalitar comunist.

Pe de altă parte, activitatea desfășurată de recurent reprezintă o delațiune ce nu va fi niciodată o virtute morală, și chiar dacă la momentul săvârșirii ei nu era sancționată de nicio lege, exista și există o obligație morală în sensul de a se urmări un ideal etic, de a se urmări binele, integritatea morală.

Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât A. împotriva sentinței civile nr. 1040 din 18 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2021.