ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 863/2022

Ședința publică din data de 15 februarie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 16.05.2019, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prin sentința civilă nr. 414 din 06 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Împotriva sentinței civile nr. 414 din data de 06 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul - pârât a arătat, în esență, că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fiindu-i încălcat în mod flagrant dreptul la apărare și respectiv cel la un proces echitabil, în condițiile în care au fost respinse probatoriile solicitate, invocându-se aspecte puerile cum că nu ar fi indicat teza probatorie, chestiune ce poate fi analizată de către instanța de control judiciar prin verificatrea Notelor de sedință transmise pentru primul și unicul termen acordat în cauză.

Recurentul - pârât a susținut că i s-a adus un mare prejudiciu, deoarece s-a stabilit calitatea sa de colaborator încă de la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, ignorându-se total apărările sale și posibilitatea de a face probe în combaterea afirmațiilor reclamantei.

A mai arătat că, din punctul său de vedere, nu a vizat îngrădirea dreptului la viață privată a persoanei așa zis denunțate, pentru că cei de la Securitate aveau deja informația cu privire la persoanele implicate, iar acestora nu li s-a întâmplat absolut nimic, așa că nu există un efect juridic al acestor informații. Nu există dovezi că persoanele despre care ar fi dat informații au avut de suferit în vreo formă, situație care îi susține argumentul că nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la stabilirea calității sale de colaborator al Securității, așa cum prevăd cumulativ dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul - reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din actele dosarului rezultă că, potrivit Notei de constatare nr. x/12.02.2019, pârâtul a întocmit și semnat olograf cu numele real un angajament, la data de 07.09.1989, preluând numele conspirativ "B.", și a activat ca informator în anul 1989, fiind recrutat "pentru încadrarea informativă a tineretului din comuna Tamași".

Curtea de Apel București a admis acțiunea promovată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității.

Soluția instanței de fond este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, criticile din recurs privind neîncadrarea activității desfășurate de pârât în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 fiind nefondate.

Dispozițiile art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noțiunea de colaborator al Securității ca fiind "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".

O primă critică invocată de recurentul - pârât vizează încălcarea dreptului la apărare întrucât i-au fost respinse probatoriile solicitate.

Verificând susținerile recurentului - pârât, Înalta Curte reține că a fost încuviințată pentru ambele părți proba cu înscrisuri și a fost respinsă proba cu martori propusă de recurentul - pârât, cu motivarea că nu a fost indicată teza probatorie.

Înalta Curte constată astfel că în cauză a fost respectat dreptul la apărare al recurentului - pârât, acesta a propus probe în combaterea cererii de chemare în judecată, iar respingerea administrării probei cu martori ca nefiind concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei, se circumscrie prevederilor art. 255 și art. 258 C. proc. civ., conform cărora probele se pot încuviința numai dacă acestea sunt admisibile potrivit legii și duc la soluționarea procesului.

Cu privire la furnizarea de informații, recurentul - pârât a susținut că nu a scris nicio notă informativă și că nu există nicio dovadă că acele informații provin de la el.

Contrar celor susținute de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că, la dosarul de fond, se află un angajament olograf semnat de recurent prin care a fost consființită colaborarea cu organele de securitate și i-a fost atribuit numele conspirativ "B.". De asemenea, la dosarul de fond, se află nota olografă furnizată de pârât la data de 31.08.1989 și semnată cu numele conspirativ "B.".

Recurentul - pârât a mai susținut că informațiile erau cunoscute deja de către organele de securitate din alte surse și că acestea nu au produs efecte negative asupra celor la care se referă.

Înalta Curte reține că pentru îndeplinirea condiției legale este suficientă aptitudinea denunțului intimatului de a produce consecințe, iar nu existența unor consecințe efective. Pe cale de consecință, expunerea persoanei denunțate unor posibile acte de verificare complexă din partea Securității reprezentă vizarea îngrădirii dreptului la viață privată.

În cauză, organul de securitate a considerat informațiile comunicate de către recurentul - pârât ca fiind relevante, întrucât au fost prelucrate de catre structura Securitatii care îl recrutase, iar pe baza lor au fost trasate sarcini și dispuse măsuri.

Referitor la susținerea recurentului - pârât că ar fi furnizat informațiile ca urmare a presiunilor exercitate de către organele de Securitate, instanța de control judiciar reține că situațiile de excepție în care furnizarea de informații nu trebuie considerată activitate de colaborare cu Securitatea sunt numai cele prevăzute expres de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv "persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar".

Aceste dispoziții sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse și la alte situații de fapt ce nu se circumscriu direct normei legale. Astfel, legiuitorul a reglementat expres acele ipoteze în care se poate presupune că informațiile oferite de o persoană au fost date sub imperiul unei presiuni morale determinate de starea în care aceasta se afla: în timpul unei anchete penale, a unui proces penal, în stare de reținere sau de arestare. Or, în cauza de față, recurentul-pârât nu a fost judecat și condamnat pentru motive politice, nefiind îndeplinită situația premisă prevăzută de textul legal anterior citat.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportate la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul - reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 414 din 6 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2022.