ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5942/2022

Ședința publică din data de 8 decembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 29.05.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

În cadrul judecății în primă instanță, a formulat cerere de intervenție în nume propriu, petenta B., iar petentul C., prin mandatar D., a formulat atât cerere de intervenție în nume propriu, precum și cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Prin încheierea din data de 5 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, în principiu, toate cererile de intervenție formulate în dosar, ca inadmisibile.

Prin sentința civilă nr. 471 din 20 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), în contradictoriu cu pârâtul A. și, în consecință, a constatat calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A..

Împotriva sentinței civile nr. 471 din 20 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs pârâtul A. și petentul C. (prin mandatar D.), iar acesta din urmă a formulat recurs și împotriva încheierii de amânare a pronunțării din data de 5 septembrie 2019 pronunțată de aceeași instanță, încheiere prin care s-au respins cererile de intervenție.

La termenul de judecată din 5 noiembrie 2021 recurentul-pârât A. a formulat precizări la cererea de recurs, în ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii în constatare formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, precizări pe care Înalta Curte le-a calificat, după dezbaterea și analiza tuturor excepțiilor invocate de către intimat și intervenient în legătură cu aceste precizări, ca fiind o dezvoltare a motivelor de recurs invocate inițial și nu un nou motiv de recurs invocat peste termen, aspecte consemnate în încheierea interlocutorie de la termenul de judecată din data de 25 februarie 2022.

La termenul de judecată din 25 februarie 2022, recurentul-pârât a formulat și a depus în scris la dosar trei cereri prealabile și anume: cerere privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebări preliminare, cerere privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate invocată asupra mai multor articole din O.U.G. nr. 24/2008, asociată cu cererea de suspendare a judecății cauzei și o cerere prin care a invocat excepția de nelegalitate a actului administrativ emis de intimatul-reclamant CNSAS, prin care s-a aprobat Nota de constatare și sesizarea instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune.

La termenul de judecată din data de 23.02.2022, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de recurentul C., prin mandatar D., împotriva sentinței civile nr. 471 din 20 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La termenul de judecată din 11 martie 2022, Înalta Curte s-a pronunțat, în ședință publică, asupra cererii privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebări preliminare și asupra cererii privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, asociată cu cererea de suspendare a judecății cauzei, iar în ceea ce privește soluționarea excepției de nelegalitate, Înalta Curte a decis, la termenul la care a fost invocată, că se va pronunța asupra acesteia odată cu fondul recursului, având în vedere aspectele comune cuprinse în motivarea recursului și în cea a excepției de nelegalitate și care determină analiza, în parte, a unor aspecte comune.

La același termen, după supunerea ei dezbaterii contradictorie a părților, Înalta Curte a rămas în pronunțare și asupra excepției inadmisibilității recursului declarat de recurentul C., prin mandatar D., împotriva sentinței civile nr. 471/2019, invocate din oficiu.

Prin decizia nr. 1736 din 23 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu; s-a respins, ca fiind inadmisibil, recursul declarat de recurentul C., prin mandatar D., împotriva sentinței civile nr. 471 din 20 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; s-a respins, ca fiind nefondat, recursul declarat de recurentul C., prin mandatar D. împotriva încheierii de amânare a pronunțării, din data de 5 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; s-a respins, ca fiind inadmisibilă, excepția de nelegalitate invocată de recurentul-pârât A.; s-a respins, ca fiind nefondat, recursul, astfel cum a fost precizat la data de 5 noiembrie 2021, declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței nr. 471 din 20 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; s-a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul E., în interesul intimatului-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Împotriva deciziei nr. 1736 din 23 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, recurentul-pârât A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii, în esență, revizuentul a susținut că au fost descoperite înscrisuri care nu au fost utilizate ca mijloc de probă în procesul care a generat hotărârea a cărei revizuire o solicită, apreciind că în fața instanțelor judecătorești CNSAS avea obligația de a face dovada clară a situației verificărilor revizuentului A. și a datei în care au fost preluate documentele invocate de autoritatea publică pentru fundamentarea acțiunii în constatare. În schimb, CNSAS a menționat în nota de constatare un element irelevant care a fost "predat CNSAS la 08.04.2019" (cadrul de semnalare a dosarului x de pe rola de microfilm corespunzătoare din fondul rețea păstrat la Constanța") și a ascuns instanței judecătorești existenta unui document cu privire la centralizarea situației verificărilor, document întocmit în noiembrie 2019, precum si înscrisurile din care rezultă preluarea celor două dosare de arhivă care conțineau notele informative în luna octombrie a anului 2005.

În opinia sa, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul legal invocat ca temei juridic al cererii de revizuire, respectiv: înscrisurile care constituie motivul revizuirii preexistau la momentul la care s-a pronunțat decizia Înaltei Curți; a existat o imposibilitate a prezentării înscrisurilor din cauza faptului că au fost reținute de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; înscrisurile invocate ca temei al revizuirii sunt apte să determine o altă soluție decât cea pronunțată de instanța de recurs.

În stadiul procesual al revizuirii nu s-au formulat întâmpinări.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de 509-513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluția din data de 29 iunie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 27 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

La data de 29 noiembrie 2022, revizuentul A., prin reprezentant convențional, a depus la dosar cerere de renunțare la cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 406 C. proc. civ., la care a atașat mandatul special prevăzut de lege (împuternicirea avocațială seria x nr. x/2022), cererea fiind comunicată celorlalte părți litigante.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Analizând cererea de renunțare la judecata cererii de revizuire formulată de revizuentul A., Înalta Curte urmează să ia act de manifestarea de voință a acestuia.

Constatând că, în cauză, recurentul-pârât/revizuentul a formulat cerere de renunțare la judecarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 406 C. proc. civ., instanța de control judiciar are în vedere și prevederile art. 22 din C. proc. civ., republicat, care prevăd că: " (…) (4) Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. (…) (6) Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Amintește instanța de control judiciar că potrivit art. 9 din C. proc. civ.:

"(...) (2) Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților. (3) În condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege."

Totodată, art. 406 C. proc. civ. prevede următoarele:

"(1)Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. (...) (5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. (...)"

Așa fiind, dispozițiile art. 406 din C. proc. civ. reglementează dreptul reclamantului de a renunța la judecata cererii de chemare în judecată, în fața instanței de fond sau în calea extraordinară de atac.

În cauză, cererea de renunțare la judecarea cererii de revizuire formulată de recurentul-pârât A. la data de 29 noiembrie 2022 reprezintă în fapt o achiesare la hotărârea instanței de recurs atacată cu revizuire, reglementată de dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., care prevăd că "achiesarea reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre".

Prin urmare, manifestarea de voință în sensul renunțării la judecarea căii de atac exercitate este un act de dispoziție, o desistare a părții, prin care aceasta achiesează la hotărârea împotriva căreia a declarat o cale de atac, fiind vorba despre acceptarea de către parte a unei situații procesuale apreciate ca nefavorabile la momentul exercitării căii de atac respective.

În cauză, revizuentul a solicitat, în mod expres, pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să ia act de renunțarea la judecarea revizuirii exercitate împotriva deciziei nr. 1736 din 23 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, decizie prin care s-a respins recursul declarat de acesta împotriva sentinței prin care s-a soluționat pe fond cauza.

În aceste condiții, având în vedere manifestarea de voință a revizuentului, neîndoielnică și neechivocă, în sensul de a renunța la judecata căii de atac exercitate, ce reprezintă o desistare, un act de dispoziție al titularului acesteia, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, reglementat de art. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să ia act de renunțarea revizuentului la judecarea cererii de revizuire exercitată în cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 463 coroborat cu art. 9 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de cererea formulată de revizuentul A. privind renunțarea la judecata cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea formulată de revizuentul A. privind renunțarea la judecata cererii de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 1736 din 23 martie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.