ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2878/2024

Ședința publică din data de 28 mai 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 03.03.2023, sub nr. x/2023, reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se dispună constatarea existenței calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Prin sentința civilă nr. 951 din 7 iunie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității acțiunii, ca fiind neîntemeiată; a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A..

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Cu privire la tardivitatea formulării cererii de chemare în judecată de către CNSAS, a arătat că a întemeiat această excepție pe dispozițiile art. 37 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare și funcționare a CNSAS.

În cauză, Nota de Constatare nr. x/14.07.2022 însoțittă de avizul Direcției Juridice nr. 193/06.12.2022 a fost aprobată de către Colegiul CNSAS la data de 18.01.2023 conform procesului-verbal nr. x al Ședinței din data de 18.01.2023, astfel ca CNSAS a emis Hotărârea nr. 31/19.01.2023.

Acțiunea în constatare formulată de către CNSAS are nr. de înregistrare de ieșire din instituție Reg. 327/23 din data de 02.03.2023, astfel că CNSAS a introdus acțiunea la data de 03.03.2023, așa cum rezultă de pe portalul instanței de judecată.

Analizând aceste date se poate constata că a fost depășit termenul de 30 de zile prevăzut de pe art. 37 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare și funcționare a CNSAS, având în vedere că motivarea în drept a declanșării procedurii de verificare este art. 3 lit. g), din O.U.G. nr. 24/2008 ori în acest caz termenul de 30 de zile prevăzut de art. 37 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008 este obligatoriu.

Conform textelor legale în materie, consideră că în cauza de față sunt incidente dispozițiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 care este o lege specială în materia deconspirării persoanelor care au făcut poliție politică. Însă, problema esențială pentru dezlegarea excepției tardivității este că acest act normativ nu prevede vreun termen în care acțiunile în constatare pot fi introduse la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În schimb, Hotărârea nr. 2/2008 privind Regulamentul de organizare și funcționare a CNSAS (pe mai departe, Regulamentul CNSAS) prevede un astfel de termen, stabilind, în mod imperativ la art. 37 alin. (1) faptul că " . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .acțiunea în constatare a calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia se introduce la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data adoptării notei de constatare".

În aceste condiții, interpretarea coroborată a celor două acte normative trebuie să conducă la concluzia că CNSAS trebuia să respecte toate condițiile prevăzute de acestea pentru formularea acțiunii împotriva pârâtului, neavând discreția de a înlătura prevederile Regulamentului CNSAS. In lipsa unui obiect comun de reglementare, anume termen pentru formularea acțiunii de față, nu se pune problema prevalentei vreunui act normativ asupra celuilalt.

Faptul că O.U.G. nr. 24/2008 tace sub aspectul impunerii vreunui termen nu echivalează cu vreo derogare de la prevederile Regulamentului CNSAS, fiind știut că derogările nu pot fi decât exprese, nu și tacite, consideră că o concluzie contrară ar însemna invalidarea efectelor juridice ale prevederilor Regulamentului CNSAS, ceea ce nu este permis.

Cu privire la netemeinicia acțiunii formulate de către CNSAS, a solicitat să se țină cont de condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și de faptul că acestea nu sunt îndeplinite în cazul pârâtului.

Referitor la prima condiție impusă de textul de lege, a arătat că semnarea unui Angajament și primirea unui nume conspirativ nu este suficientă pentru constatarea calității de colaborator al Securității, în lipsa îndeplinirii cumulative a tuturor condițiilor impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În calitate de pârât nu contestă faptul că a semnat un angajament de colaborare cu fosta Securitate și nici că a furnizat informații acestei structuri, dar la dosarul cauzei nu se afla note informative olografe, ci doar Rapoarte, Rapoarte informative, Nota de analiză, Nota raport, Raport de investigație, toate aceste documente fiind întocmite și semnate de ofițerul de securitate.

Referitor la cea de-a doua condiție impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul consideră că nu este îndeplinită în cauză, întrucât nu rezultă că pârâtul a furnizat informații despre persoanele nominalizate de ofițerul de securitate în documentele întocmite.

Cu referire la cea de-a treia condiție impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, consideră că aceasta are un vădit conținut neclar și imprecis, întrucât noțiunea de "drepturi și libertăți fundamentale" are o arie de acoperire mult prea mare și poate conduce la aprecieri subiective și la atribuirea calității de colaborator al Securității unor persoane care, în realitate, să nu fi îndeplinit această ultimă condiție legală.

Astfel cum rezultă din textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru ca o persoană să fie considerată colaborator al Securității, este necesar ca informațiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Altfel spus, prin furnizarea acestor informații, cel care le oferea trebuia să aibă reprezentarea faptică a îngrădirii drepturilor și libertăților persoanei care ar fi fost vizată de acele informații.

Concluzionând, a arătat faptul că susținerile CNSAS nu au fost dovedite, singura probă adusă în sensul că pârâtul ar fi colaborat cu Securitatea fiind angajamentul și nicio notă informativă cu semnătura conspirativă, astfel că nu sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv prin informațiile furnizate să se denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. În mod corect instanța de fond a respins excepția tardivității acțiunii, iar pe fond, a admis acțiunea și a constatat calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A., reținând ca fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

II. Decizia instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârât este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește critica recurentului ce vizează tardivitatea acțiunii promovate de CNSAS, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, constatând că instanța de fond a făcut o corectă interpretare în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, coroborate cu cele ale Regulamentului de organizare și funcționare a CNSAS, aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008.

O.U.G. nr. 24/2008 nu cuprinde vreo prevedere legală care să impună formularea acțiunii într-un anumit termen de la data aprobării Notei de constatare.

Pe de altă parte, Regulamentul CNSAS este un act administrativ normativ care, care, față de calitatea sa de act dat în aplicarea legii, nu poate adăuga la lege prin instituirea de termene de decadere care nu sunt prevazute în cadrul său și nu poate deroga de la legea în temeiul căreia a fost emis.

Astfel fiind, chiar dacă prin regulament s-a prevăzut un termen de 30 de zile pentru introducerea acțiunii, acesta nu poate avea decât natura unui termen administrativ de recomandare, în raport de care autoritatea să își adapteze conduita, nefiind stipulată nicio sancțiune pentru nerespectarea sa.

Cele doua intervale de timp de 15 zile și de 30 de zile la care se face referire nu sunt termene imperative a căror nerespectare atrage sancțiunea decaderii din dreptul de a mai face un act de procedură, deoarece nu se prevede nicăieri în cuprinsul Regulamentului instituirea sancțiunii decăderii.

Termenele stabilite prin Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității au ca rol organizarea activității diferitelor structuri componente ale Consiliului, pentru buna desfășurare a activității, fără a fi prevăzută natura juridică și nici vreo sancțiune, în cazul nerespectării acestora.

Așadar, în acord cu instanța de fond și Înalta Curte reține că termenul stabilit de art. 37 din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu are natura juridică a unui termen de prescripție sau de decădere pentru introducerea unei acțiuni în contencios administrativ, ci este un termen de recomandare care are rolul să organizeze activitatea la nivel intern în cadrul CNSAS, motiv pentru care criticile recurentului privind tardivitatea introducerii acțiunii de către CNSAS, nu pot fi primite.

Nu în ultimul rând, trebuie reținut și faptul că termenul de 30 de zile se referă la zile lucrătoare, iar nu calendaristice (fără socotirea sâmbetelor, a duminicilor și a sărbătorilor legale). Or, raportat la data aprobării Notei de constatare - 19.01.2023 și data înregistrării acțiunii în constatare la Curtea de Apel București - 3.03.2023, termenul de 30 zile calculat pe "zile lucrătoare", a fost respectat.

În ceea ce privește însă criticile ce vizează fondul acțiunii, Înalta Curte reține că prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței constatarea calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului A., în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Reținând ca fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamant și a constatat calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A., după ce, în realabil, a respins excepția tardivității acțiunii, invocată de către pârât.

Instanța de control judiciar constată că soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate, criticile formulate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea sentinței atacate.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.(…)"

Potrivit acestor dispoziții, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității; a doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul denunțării de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În prezenta cauză, este de necontestat că recurentul-pârât a semnat olograf două angajamente, datate 28.11.1980, respectiv 26.06.1986, preluând numele conspirativ "B.", recrutat de Securitate pentru a rezolva sarcini de investigații în zona cartierului Artralis (Perioada: 1980-1986), respectiv pentru a încadra informativ unele obiective din spațiul RFG și Austria, precum și legăturile acestora (Perioada: 1986-1989).

Totodată, reține instanța de control judiciar că intimatul-reclamant a prezentat în probațiune înscrisuri care atestă transmiterea de informații către Securitate, în acest sens fiind reținute Notă-raport, datată 24.11.1986 și Raport informativ, datat 15.12.1987.

Constată Înalta Curte, fără a relua conținutul acestor înscrisuri, că notele cuprind relatări despre cetățeni determinați, cu privire la activități și atitudini interzise și considerate potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv intenția de fugi din țară, legătura cu străinătatea.

În deplin acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată, față de conținutul materialelor informative prezentate de recurentul-reclamant, în cauză sunt îndeplinite condițiile care vizează calitatea și efectele informațiilor furnizate, respectiv s-au denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În ceea ce privește Decizia Curții Constituționale a României nr. 672/2012, invocată de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că prin aceasta, Curtea Constituțională a admis, în parte, excepția de neconstituționalitate invocată în dosarele nr. x/2011 și nr. y/2011 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității", din cuprinsul art. 2 lit. b) teza I din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, sunt neconstituționale.

Curtea Constituțională a avut în vedere două aspecte, și anume: pe de o parte, faptul că relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității nu pot fi administrate și apreciate, individual, ca probe unice, ci se impun a fi coroborate cu date sau informații provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă, iar pe de altă parte sintagmele respective au fost constatate ca fiind neconstituționale în măsura în care s-ar încălca principiul egalității armelor în ceea ce privește administrarea probatoriilor, respectiv în ipoteza în care partea interesată a avut sau nu posibilitatea efectivă de a contesta autenticitatea probelor și de a propune dovezi contrarii.

Cu alte cuvinte, Curtea Constituțională a avut în vedere ca interpretarea sintagmelor "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" să nu aducă atingere dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție, și dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție, respectiv să nu se creeze posibilitatea ca instanța judecătorească, în absența obiectivă a altor probe legale, verosimile, pertinente și concludente, să soluționeze acțiunea în constatare exclusiv pe baza relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității.

Or, în speță, nu sunt incidente dispozițiile Deciziei nr. 672 din 26 iunie 2012 a Curții Constituționale, în condițiile în care recurentul-pârât a avut posibilitatea să formuleze apărări cu privire la aspectele ce se rețin sarcina sa, iar pe de altă parte, prima instanță nu a avut în vedere la analiza calității de colaborator al Securității doar rapoartele și notele de analiză consemnate de către lucrătorii Securității cu privire la persoana și activitatea recurentului-pârât, ci s-a raportat, așa cum reiese cu claritate din considerentele hotărârii recurate, la Angajamentele semnate olograf și la alte documente din dosar, precum note-raport din care rezultă faptul că pârâtul a furnizat informații Securității.

În ceea ce privește celelalte două condiții din ipoteza normei legale, Înalta Curte constată, în deplin acord cu judecătorul fondului, că și acestea sunt îndeplinite, respectiv prin informațiile furnizate Securității de către recurentul-pârât s-au denunțat activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, apte să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Astfel, informațiile furnizate de recurentul-pârât serveau scopului notoriu al Securității de a monitoriza cu atenție orice legătură pe care cetățenii români o aveau cu persoane din străinătate, încercând să descurajeze și să limiteze aceste relații, precum și să prevină o eventuală emigrare a acestora. Orice informație, bun sau persoană provenită din străinătate era privit ca o vulnerabilitate pentru orânduirea comunistă și ca o amenințare la adresa ordinii de stat, fiind atent supravegheată și descurajată.

Prin furnizarea acestor informații, recurentul-pârât a conștientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunea sa se pot lua măsuri de urmărire și verificare prin care se încalcă drepturi fundamentale ale omului și a acceptat această consecință. Așadar, au fost încălcate, din considerente exclusiv politice, dreptul la viața privată, dreptul de a purta o corespondență liberă și dreptul la circulație, consacrate de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte reține că activitatea desfășurată de recurentul-pârât în calitate de informator al organelor de Securitate se circumscrie ipotezei prevăzute de art. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței civile nr. 951 din 7 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 mai 2024.