ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2999/2015

Decizia nr. 2999/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 1 Nord-Est Iași solicitând anularea măsurilor luate prin notificările nr. 4954 și nr. 4955 din 03.06.2013 emise de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 1 Nord-Est Iași, anularea deciziei nr. E17801 din 18.07.2013 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, obligarea pârâtei Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 1 Nord-Est Iași la decontarea sumei de 125.301.44 lei, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 31 din 30 ianuarie 2014 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 1 Nord-Est Iași, a dispus anularea măsurilor luate prin notificările nr. 4954 și 4955 din 30.06.2013, emise de pârâtul Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 1 Nord-Est Iași și a deciziei nr. E17801 din 18.07.2013 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și a obligat pârâtul Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 1 Nord-Est Iași la plata către reclamantă a cheltuielii eligibile efectuate de aceasta în cuantum de 125.301,44 lei.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs pârâta, care a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că hotărârea judecătorească contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate critici de nelegalitate ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit Ghidului solicitantului doar dezvoltarea anumitor activități poate fi finanțată prin acordarea de fonduri nerambursabile.

În acest context, este admisă achiziționarea unor mijloace de transport specializate, dar numai ca și utilaje care asistă în mod direct și exclusiv implementarea proiectului.

Prin această măsură pot fi finanțate doar dezvoltarea sau implementarea anumitor activități și investiții non-agricole.

Or, în speța de față, reclamanta propune prin proiect achiziționarea unor camionete care nu se încadrează în categoria mijloacelor de transport specializate conform H.G. nr. 224/2008 cu atât mai mult cu cât acestea nu sunt de natură să deservească în mod direct și exclusiv activitatea specifică propusă prin proiect dat fiind faptul că, acestea au o funcționalitate multiplă, existând posibilitatea ca acestea să fie utilizate și în activități neîncadrate în măsura 312 sau nespecifice activității propuse prin proiect.

În acest context, este admisă achiziționarea unor mijloace de transport specializate, dar numai ca și utilaje care asistă în mod direct, exclusiv și nemijlocit implementarea proiectului

În consecință, finanțarea achiziționării unui mijloc de transport/utilaj cu o funcționalitate multiplă care nu reprezintă un mijloc de transport specializat nu poate fi admisă.

Prin urmare, mijloacele de transport achiziționate de reclamantă nu deservesc în mod direct și exclusiv activitatea aferentă proiectului specificat, achiziționarea de mijloace de transport specializate și utilaje reprezintă o cheltuială eligibilă, atât timp cât acestea deservesc în mod direct activitățile specific desfășurate propuse prin proiect.

Având în vedere situația de fapt, dispozițiile H.G. nr. 224/2008 și ale Ghidului solicitantului este evident că motivarea realizată de Curtea de Apel Iași este netemeinică și nelegală.

Totodată, în cadrul dosarului de fond s-a dovedit că în speță, teoria potrivit căreia aceste mijloace de transport pot fi folosite în oricare alte scopuri decât cele specificate în cererea de finanțare și memoriul justificativ este verificată prin aceea că una dintre foile de parcurs atestă efectuarea unei curse în Spania.

Or, prin memoriul justificativ anexat cererii de finanțare de către SC A. SRL se specifică foarte clar că furnizorii beneficiarului sunt societăți comerciale interne, iar produsele confecționate de reclamantă sunt desfăcute în exclusivitate pe piața din România.

În aceste condiții parcurgerea unei curse în Spania este total străină de proiectul propus spre finanțare pentru care a fost încheiat contractul de finanțare.

Recurenta consideră că instanța de fond a minimalizat importanța acestei probe reținând în mod total injust faptul că parcurgerea acestei curse în Spania reprezintă o situație singulară care nu ar avea înrâurire asupra speței.

Recurenta mai arată faptul că și motivarea regăsită în sentință conform căreia a avizat achiziționarea acestor mijloace de transport este netemeinică raportându-ne la clauzele contractului de finanțare.

Conform Contractului de finanțare, art. 5 pct. 5 (2) „plata se va efectua pe baza cererilor de plată autorizate de Agenție depuse de beneficiari și însoțite de documente justificative. Autorizarea cererilor de plată se face în urma verificării documentelor justificative prezentate de beneficiar conform cerințelor Autorității Contractante prezentate în Instrucțiuni de plată, Anexa V la prezentul contract. Autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli.”

În același sens sunt și dispozițiile art. 3 alin. (1) din Anexa I - Prevederi Generale - la Contractul de finanțare, potrivit cărora: „Beneficiarul se obligă să respecte pe toata durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare.”

În plus în cadrul Anexei V - Instrucțiuni de plată pentru beneficiarii măsurii 312 - capitolul A - Informații cu caracter general - este menționat faptul că: „Nerespectarea clauzelor contractuale și a termenelor de finalizare a investițiilor, asumate prin contractul de finanțare, poate conduce la rezilierea acestuia și implicit la constituirea de debite pentru sumele plătite până la momentul rezilierii contractului.

Beneficiarul va fi informat în ceea ce privește suma autorizată la plată și cheltuielile respinse, precum și motivul respingerii.”

Prin urmare, contrar celor susținute de reclamantă, în accepțiunea contractului de finanțare semnat între părți, după momentul încheierii contractului, în etapa verificării dosarelor de achiziții și a eligibilității cheltuielilor propuse spre decontare prin cererea de plată formulată de către beneficiar, se poate proceda la respingerea cheltuielilor neeligibile din perspectiva Ghidului solicitantului și a fișei măsurii și poate dispune neavizarea dosarelor de achiziții sau refuzul plății. Astfel, parcurgând clauzele contractuale, beneficiarul a avut cunoștință despre această posibilitate.

Principiul de bază al finanțării nerambursabile este acela al rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în prealabil de către beneficiar. Un proiect poate conține cheltuieli eligibile dar și neeligibile. Fondurile nerambursabile vor fi acordate doar pentru decontarea cheltuielilor eligibile, cheltuielile neeligibile urmând a fi suportate integral de către beneficiarul proiectului.

Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 4 pct. 8 din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului

În ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, A.P.D.R.P. trebuie să se asigure că „Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către persoane în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia, de aceste plăți și a obține astfel un avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin.”

Prin urmare, conform clauzelor contractuale cunoscute și asumate de reclamantă prin semnarea contractului de finanțare, beneficiarul se obligă la respectarea prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, reglementărilor în vigoare privind asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și la respectarea tuturor celorlalte clauze ale contractului de finanțare.

Astfel, necunoașterea de către beneficiar a prevederilor legale comunitare și naționale în vigoare nu îl absolvă de respectarea și aplicarea acestora.

Recurenta mai prezintă situația de fapt a cauzei și menționează dispozițiile legale incidente pricinii.

Intimata-reclamantă SC A. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 21 aprilie 2015, recursul a fost admis în principiu.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În vederea accesării finanțării din Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, a fost elaborat de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în baza Regulamentului Consiliului European (CE) nr. 1698/2005 Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, program ce a fost dezvoltat și aprobat de Comisia Europeană.

În cadrul acestui program au fost lansate o serie de măsuri prioritare printre care și măsura nr. 312 vizează „Sprijinul pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi”.

În sesiunea din 2009 de depunere și evaluare a proiectelor aferente Măsurii 312, reclamanta-intimată a depus dosarul cererii de finanțare nr. F312M010913900007 aferent proiectului „Modernizare clădire și înființare atelier pentru fabricare mobilă”.

S-a procedat la verificarea și analizarea îndeplinirii criteriilor de eligibilitate și selecție, iar proiectul depus a fost inclus în Lista proiectelor eligibile.

Ulterior, între A.P.D.R.P. și SC A. SRL a fost încheiat contractul de finanțare nr. C312M010913900007 din 03 mai 2010.

Obiectul contractului de finanțare l-a constituit acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea contractantă pentru punerea în aplicare a cererii de finanțare nr. F312M010913900007 pentru proiectul „Modernizare clădire și înființare atelier pentru fabricare mobilă”.

În cadrul acestui proiect reclamanta-intimată a solicitat achiziționarea a două mijloace de transport specializate, respectiv a unei camionete pentru aprovizionare prevăzută cu adaptări pentru transport sticlă și a unei camionete distribuție mobilă prevăzută cu prelată.

În Fișa Măsurii și în Ghidul solicitantului la capitolul „Eligibilitatea cheltuielilor” la pagina 10 pct. 2.3 s-a prevăzut că „achiziționarea de mijloace de transport specializate și utilaje reprezintă o cheltuială eligibilă, atât timp cât acestea deservesc în mod direct activitățile specifice desfășurate propuse prin proiect”.

În cadrul Contractului de finanțare nr. C C312 M010913900007 din 03 mai 2010 s-a depus Cererea de plată nr. P 312M010913900007.3 prin care s-a solicitat autorizarea la plata a cheltuielilor în valoare de 295.797,93 lei din care suma de 125.301,44 lei reprezentând contravaloarea a 70% din valoarea mijloacelor de transport achiziționate de beneficiar.

Ca urmare a încheierii verificărilor efectuate de Serviciul Autorizare Plăți - C.R.P.D.R.P. Nord-Est Iași din cadrul A.P.D.R.P. a dosarului cererii de plată P 312M010913900007.3, s-a constatat că toate cheltuielile aferente mijloacelor de transport propuse de beneficiar spre decontare nu întrunesc condiția de a fi eligibile din perspectiva Ghidului solicitantului și a Fișei Măsurii 312.

Astfel, prin notificările emise de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Iași s-a apreciat ca fiind neeligibilă suma plătită pentru achiziționarea mijloacelor de transport motivat de faptul că, nu sunt respectate cerințele prevăzute de art. 2 alin. (2) lit. l) din H.G. nr. 224/2008.

Prin decizia nr. E17801 din 18 iulie 2013 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a fost respinsă contestația formulată.

Potrivit art. 2 alin. (2) lit. I) din H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul National de Dezvoltare Rurală 2007-2013: „mijloacele de transport specializate reprezintă autovehicule adaptate la cerințele de transport în cont propriu al materiei prime și/sau al producției obținute și care sunt prevăzute în Studiul de fezabilitate sau în Memoriul justificativ, anexate Cererii de finanțare, vehicule care îndeplinesc aceleași cerințe și au o funcție specifică ce necesită adaptări ale caroseriei și/sau echipamente speciale, precum și mijloacele de transport prevăzute ca eligibile în fișele măsurilor din cadrul P.N.D.R.”;

De asemenea, potrivit Ghidului Solicitantului pe Măsura 312:

„Achiziționarea de mijloace de transport specializate și utilaje reprezintă o cheltuială eligibilă, atât timp cât acestea deservesc în mod direct activitățile specifice desfășurate propuse prin proiect iar necesitatea achiziționării lor este justificată în studiul de fezabilitate/memoriu justificativ”;

În conformitate cu Memoriului justificativ atașat la Cererea de finanțare, beneficiarul justifică achiziționarea celor două mijloace de transport prin aceea că acestea vor fi folosite la transportul materiei prime, cât și la transportul produselor de mobilier.

Înalta Curte constată că nu poate fi primită critica recurentei în sensul că „mijloacele de transport au funcționalitate multiplă existând posibilitatea ca acestea să fie utilizate și în alte activități (...)”.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că intimata-reclamantă a făcut dovada că absolut toate transporturile efectuate cu cele două mijloace de transport s-au circumscris domeniului de activitate pentru care a fost obținută finanțarea.

Relevante în acest sens sunt chiar precizările din cuprinsul Ghidului solicitantului unde sunt indicate, cu titlu informativ, mijloacele de transport ce nu reprezintă cheltuială eligibilă: mijloace de transport pentru transportul muncitorilor și a utilajelor, precum și a mijloacelor de tractare de tip cap tractor.

Transporturile efectuate au fost realizate în sprijinul activității propuse în proiect, aceste achiziții au fost efectuate de intimata-reclamantă cu acordul autorității contractante.

Toate documentele și plățile au fost anticipate de verificări cu privire la caracterul eligibil al cheltuielilor, constatându-se cu maximă exactitate faptul că acestea respectă obiectivele stabilite prin Contract și anexele la acesta, fapt ce a făcut posibilă eligibilitatea și plata din fonduri nerambursabile.

Susținerea conform căreia un transport efectuat în Spania ar conduce la ideea că mijlocul de transport nu este unul specializat este contrazisă de probele administrate, întrucât acest transport a fost efectuat către un cumpărător, conform facturii fiscale emise de intimata-reclamantă.

Astfel fiind, în acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că în mod nejustificat pârâtele au respins de la finanțare suma de 125.301,44 lei reprezentând 70% din valoarea mijloacelor de transport achiziționate și au aplicat sancțiunea pecuniară egală cu valoarea cheltuielilor respinse de la plată. Această cheltuială efectuată de intimata-reclamantă în cadrul proiectului este una eligibilă, fiind îndeplinite cumulativ toate cerințele prevăzute la art. 2 din H.G. nr. 224/2008 și în Ghidul solicitantului.

Din actele depuse la dosar de către reclamanta-intimată rezultă faptul că cele două autovehicule sunt mijloace de transport specializate, deoarece au fost adaptate special, una pentru transportul materiei prime, iar cealaltă pentru transportul produsului finit, a mobilierului, către beneficiari.

Pentru fiecare dintre aceste două vehicule, în vederea îndeplinirii funcțiilor specifice prevăzute în proiect a fost necesară adaptarea caroseriei. Faptul că cele două mijloace de transport sunt apte să transporte și alte categorii de mărfuri nu poate determina neeligibilitatea cheltuielii efectuate în condițiile în care din conținutul contractelor, precum și din foile de parcurs rezultă că acestea deservesc în mod direct și exclusiv activitățile specifice propuse prin proiectul de finanțare.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, Înalta Curte constată că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarant de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 31 din 30 ianuarie 2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2015.