ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 394/2016

Decizia nr. 394/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. x/113/2010, reclamantul A. Brăila, a chemat în judecată pe pârâtul B. - C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 75 din 24 februarie 2010 și a Procesului-verbal din 08 ianuarie 2010 emise de pârât și înlăturarea imputației asupra sumei de 182.884,71 euro.

Prin sentința civilă nr. 955/2010, Tribunalul Brăila a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 263 din 30 mai 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis contestația și a dispus anularea Procesului-verbal din 2010 întocmit de C. din cadrul B. și a Deciziei nr. 75/2010, prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva acestui proces verbal și exonerarea reclamantei de plata sumelor stabilite prin aceste acte administrative.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul C. din cadrul B., preluat de D., a formulat recurs, care a fost admis prin Decizia nr. 1103 din 05 martie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, dispunându-se casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut omisiunea primei instanțe de a analiza în mod efectiv susținerile părților care, în raport de actele și lucrările dosarului, necesitau un răspuns specific, astfel că au fost nesocotite dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, cel puțin în privința recurentului-pârât.

Cauza trimisă spre rejudecare a fost înregistrată la data de 06 mai 2014, sub nr. x/44/2010*.

La termenul de judecată din data de 09 octombrie 2014 s-a dispus citarea D. prin reprezentant B., având în vedere dispozițiile art. II alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 107/2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare, publicată în M. Of. nr. 782 din 13 decembrie 2013.

Prin sentința civilă nr. 71 din 03 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de chemare în judecată având ca obiect „anulare act administrativ”, promovată de reclamantul A. Brăila, în contradictoriu cu pârâții D. prin reprezentant legal B. și B. - C.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

La data de 08 ianuarie 2010, prin Procesul-verbal de constatare din 2010, pârâtul a stabilit în sarcina reclamantului un debit de 182.884,71 euro, din care 128.019 euro reprezintă finanțare E., iar suma de 54.865,41 euro reprezintă finanțare a Băncii Europene de Investiții.

Împotriva procesului-verbal, reclamanta a formulat contestație, aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 75 din 24 februarie 2010.

La data de 15 februarie 2001, la Bruxelles, și la data de 01 iulie 2001 la București, s-a încheiat Memorandumul de finanțare între Guvernul României și Comisia Europeană, prin care s-a convenit acordarea de asistență financiară nerambursabilă prin Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare pentru măsura „Reabilitarea și extinderea rețelei de canalizare și construirea unei stații de epurare a apelor uzate în municipiul Brăila, România”.

Ponderea asistenței acordate de Comunitatea Europeană în cadrul măsurii a fost de 75%, un procent de 25% urmând să fie asigurat prin asistență financiară din partea Băncii Europene de Investiții.

La data de 07 iunie 2004, între C., în calitate de autoritate contractantă, și SC F. SA Grecia, în calitate de contractor, a fost încheiat Contractul de execuție lucrări E. - „Extinderea rețelei de canalizare și finalizarea colectorului principal Roșiori”, durata inițială a contractului a fost de 30 de luni, iar valoarea contractului a fost stabilită la 17.750.000 euro.

În noiembrie 2005, Memorandumul de finanțare a fost amendat prin Actul adițional nr. 4, prin care a fost extins obiectul inițial al contractului cu 8 km de rețea de canalizare, fiind prevăzute totodată și sumele necesare executării acestor lucrări suplimentare. Justificarea amendării Memorandumului de finanțare prin acest act adițional a constat în pagubele neprevăzute produse în unele zone ale municipiului Brăila în urma inundațiilor din vara anului 2005, cauzate de precipitațiile abundente și de creșterea nivelului Dunării peste cotele de avarie.

La data de 22 mai 2006, prin adresa din 22 mai 2006, Comisia Europeană prin Delegația Consiliului European la București, exercitând controlul ex ante informează că cererea de derogare de la procedurile standard adresată de pârâtul C. este în conformitate cu prevederile G. și cele ale Memorandumului de finanțare.

La data de 31 mai 2007 se adoptă de către beneficiarul local Hotărârea A. Brăila nr. 192/31 mai 2007, urmată de Declarația primarului Municipiului Brăila din 01 iunie 2007, prin care aceștia s-au angajat ca „în cazul în care, pe viitor, în urma unei misiuni de audit, lucrările ce urmează a fi executate conform Addendum-ului nr. 1 la Contract (...) vor fi considerate neeligibile, ne angajăm, în calitate de Beneficiar Local, să suportăm aceste cheltuieli”.

La data de 17 iulie 2007 se încheie între C. și SC F. SA Actul adițional nr. 1 la Contractul de execuție lucrări E., înaintat către C. după aprobarea Beneficiarului Final, prin care s-a stipulat, în acord cu prevederile Actului adițional nr. 4 la Memorandumul de finanțare, creșterea volumului de lucrări, precum și suplimentarea valorii contractului cu suma de 4.674.723,21 euro, precum și o extindere a duratei contractului cu 9 luni în vederea realizării lucrărilor suplimentare, în baza unei proceduri de negociere directă cu contractorul inițial SC F. SA, organizată sub egida C.

La data de 13 februarie 2009, prin Raportul de audit înregistrat sub nr. 40224/AP din 13 februarie 2009, Autoritatea de audit din cadrul Curții de Conturi a declarat neeligibil Actul Adițional nr. 1 la Contractul de execuție lucrări E., reținând că încredințarea directă a unor lucrări de canalizare și drumuri pe străzi necuprinse în contractul inițial, fără organizarea unei noi licitații, determină caracterul neeligibil al întregii valori stabilite prin Actul adițional (4.674.678,2 lei).

Referitor la motivele de nelegalitate ale actelor administrative contestate, prima instanță a reținut că sunt neîntemeiate, invocând în special următoarele argumente:

Prin procesul-verbal din 08 ianuarie 2010, la cap. 2, au fost enumerate expres actele normative care cuprind dispozițiile legale în materia efectuării controlului și recuperării fondurilor comunitare, condițiilor în care a fost acordată finanțarea nerambursabilă, implementării contractului/răspunderii pentru executarea contractului.

Faptul că în actul administrativ prin care s-a stabilit debitul în cuantum de 182.884,71 euro în sarcina A. Brăila nu s-a detaliat încadrarea în drept a faptelor constatate, în condițiile în care starea de fapt a fost în mod clar și integral expusă, nu atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 46 C. proc. fisc. privitoare la nulitatea actelor administrative fiscale.

Reclamantului nu i s-a încălcat dreptul la apărare, întrucât a luat cunoștință de faptele imputate și a cunoscut în raport de acestea ce apărări este necesar să formuleze.

Reclamantul apreciază că angajarea sumelor aferente lucrărilor suplimentare calificate de finanțator ca fiind neeligibile nu ar reprezenta o neregulă.

Sfera noțiunii de neregulă este stabilită de art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare.

Potrivit textului, ori de câte ori se încalcă o prevedere legală sau contractuală dintre cele menționate de art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, care este de natură să prejudicieze bugetul Comunității, suntem în prezența unei nereguli.

Neeligibilitatea cheltuielilor a fost stabilită de către finanțator - Comisia Europeană - care în cadrul audierii Statului Membru (România), a reținut încălcarea prevederilor art. 5.7 din G.

În raport de aceste precizări, mențiunea din cap. 7 al procesului-verbal, potrivit căreia art. 5 din O.G. nr. 17/2001 pentru ratificarea Memorandumului de finanțare convenit între Guvernul României și Comisia Europeană privind asistența financiară nerambursabilă acordată prin Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare pentru măsura „Reabilitarea și extinderea rețelei de canalizare și construirea unei stații de epurare a apelor uzate în municipiul Brăila, România”, impune respectarea legilor și politicilor comunitare, este de natură să indice condițiile în care s-a născut dreptul autorității contractante de a întocmi actul administrativ.

Cu privire la caracterul separabil al lucrărilor suplimentare efectuate, reclamanta nu a făcut dovada că, din punct de vedere tehnic, la data întocmirii studiului de fezabilitate pentru contractul E. au existat erori tehnice și că, din această cauză nu s-a considerat necesară reabilitarea celor 8 km suplimentari. Potrivit studiului, expertul a apreciat ca fiind necesară și suficientă reabilitarea doar a 30 km de străzi.

Singurul argument adus de reclamantă în sprijinul caracterului inseparabil al lucrărilor este împrejurarea că într-o anumită perioadă a anului 2005 s-au produs o serie de inundații. Acestea s-au produs însă într-un alt areal decât cel corespunzător celor 30 de km prevăzuți pentru reabilitare.

Expertul care a realizat lucrarea de expertiză în cauză nu a justificat, cu înscrisuri, cum s-a ajuns ca în actul adițional nr. 1 prețul lucrărilor de canalizare să fie cu 23% mai mare decât în contractul inițial și cum în actul adițional nr. 1 prețul lucrărilor de drumuri să fie cu 157% mai mare decât în contractul inițial.

De asemenea, nu au fost prezentate nici calculele matematice sau informațiile în baza cărora s-a concluzionat că executarea separată a lucrărilor ar fi determinat un cost suplimentar aproape dublu.

În actele administrative contestate se arată împrejurările în care s-a născut obligația de plată în sarcina reclamantului. Se face trimitere la împrejurarea că beneficiarul A. Brăila a solicitat C. suplimentarea lucrărilor de canalizare aferente contractului.

De asemenea, se arată C. a fost de acord cu modificarea obiectului contractului, sub rezerva clauzei suspensive, potrivit căreia în cazul în care finanțatorul apreciază natura lucrărilor suplimentare ca fiind „cheltuieli neeligibile”, beneficiarul A., din fonduri proprii, să suporte sumele în cauză.

Se arată faptul că, prin Hotărârea Consiliului local nr. 192 din 31 mai 2007, reclamantul și-a asumat obligația de plată a oricăror cheltuieli calificate de finanțator ca fiind cheltuieli neeligibile (sume aferente lucrărilor suplimentare).

În concluzie, prima instanță a reținut că procesul-verbal contestat este legal și temeinic și a dispus respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondată, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței civile nr. 71 din 03 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul, susținând că aceasta este nelegală, pentru următoarele motive:

3.1. În mod eronat prima instanță a respins motivul de nelegalitate potrivit căruia Procesul-verbal de constatare din 2010 a fost încheiat cu încălcarea prevederilor imperative ale H.G. nr. 1306/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare utilizate necorespunzător.

În acest sens, recurentul a menționat că în procesul-verbal contestat organul emitent indică baza legală a verificării, însă nu menționează temeiul legal în baza căruia a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a suporta cheltuielile declarate ca neeligibile de către Autoritatea de audit a Curții de Conturi.

Prin sentința recurată, instanța de fond a respins acest motiv de nelegalitate, cu motivarea că nu se poate reține vreo cauză de nulitate în sensul art. 46 din O.G. nr. 92/2003 și că omisiunile invocate nu i-au cauzat reclamantului nicio vătămare.

Această motivare a instanței este străină susținerilor reclamantului, în condițiile în care vătămarea există - obligația de restituire a unor sume plătite, în opinia reclamantului, legal și oportun din fondurile C. și E., iar intimatul nu a adus nicio probă în combaterea acestor susțineri.

3.2. Prima instanță a apreciat în mod greșit și superficial probele administrate, schimbând și natura și înțelesul vădit al acestora în următoarele situații:

(i) Indicarea ca bază legală a obligației de plată a angajamentului luat prin Hotărârea A. Brăila nr. 192 din 31 mai 2007 și prin declarația primarului Municipiului Brăila nr. 359 din 01 iunie 2007 este în contradicție conținutul acestor două acte prin care autoritatea locală (care nu a fost și nu este parte contractantă) s-a obligat să suporte eventualele cheltuieli care vor fi considerate neeligibile ale lucrărilor executate în baza Addendum-ului nr. 1, și nu „asumarea răspunderii în cazul constatării neeligibilității Addendum-ului nr. 1”, cum se reține în mod eronat prin procesul-verbal de constatare atacat.

(ii) C. susține recuperarea sumei de la autoritatea locală, A. Brăila, reclamantul din prezenta cauză, în situația în care C. a fost și este organismul responsabil cu implementarea măsurii E., este responsabil cu licitațiile și corectările potrivit pct. 2 lit. a) din Secțiunea a II-a, Anexa 3.2. la Memorandumul de finanțare, efectuează cheltuieli eligibile conform pct. 2 lit. b) din Secțiunea a II-a, Anexa 3.2. la Memorandumul de finanțare, raportează cheltuielile la plățile certificate și făcute efectiv susținute de facturi plătite cu valoare probantă și, totodată, este autoritatea competentă în gestionarea fondurilor comunitare.

În condițiile în care A. Brăila nu a semnat niciun act și nu a luat nicio decizie prealabilă sau contemporană încheierii Addendum-ului nr. 1, acesta nu are calitate de persoană responsabilă față de încheierea Addendum-ului, ci numai față de executarea acestuia.

Instanța nu a răspuns în niciun fel solicitării reclamantului de a se constata că procesul-verbal a fost încheiat împotriva unei persoane care nu are calitatea de a răspunde fiscal și financiar, nefiind parte în contract și neasumându-și niciodată obligația de a suporta costurile neeligibilității Addendum-ului nr. 1.

3.3. Instanța de fond nu s-a pronunțat nici asupra faptului că în conținutul procesului-verbal nu se arată care sunt neregulile, în sensul prevederilor O.G. nr. 79/2003, a căror constatare îndreptățește organul de control să procedeze la recuperarea sumei declarate neeligibile.

Din analiza conținutului procesului-verbal atacat se constată că singura împrejurare reținută de organul de control ca determinantă este aprecierea făcută de către Autoritatea de audit a Curții de Conturi în ceea ce privește caracterul neeligibil al valorii Actului adițional nr. 1.

Or, această împrejurare, dincolo de faptul că nu poate fi încadrată în noțiunea de „neregulă” circumscrisă de O.G. nr. 79/2003, este exterioară voinței reclamantului și, mai mult, contrazice flagrant concluziile controlului ex-ante al Delegației Comisiei Europene.

3.4. Sentința recurată este nelegală și prin raportare la prevederile Ghidului eligibilității cheltuielilor, în contextul proiectelor cofinanțate din Fondul E., emis C. în luna martie 2005, pe care le interpretează greșit și fragmentar, omițând să se pronunțe asupra incidenței prevederilor Secțiunii a 3-a a Ghidului conform cărora „Dacă selectarea proiectului, procesul de contractare și oferta sunt aprobate ex-ante de către Comisie, cheltuielile sunt eligibile de finanțare din fondurile de asistență” (art. 12.1) din Regulile Consiliului nr. 1266/99/CE din 21 iunie 1999). Rezultă că în toate cazurile în care modalitatea de contractare a fost supusă aprobării Delegației Comisiei Europene, cheltuielile respective sunt eligibile pentru finanțare comunitară.

Acesta este un alt motiv de nelegalitate a actelor atacate, în condițiile în care încheierea Addendum-ului nr. 1 a fost aprobată de Delegația Comisiei Europene, care a transmis în acest sens adresa din 22 mai 2006 potrivit căreia „cererea se încadrează în prevederile G. și ale Memorandumului de finanțare”.

Referitor la greșita aplicare a legii și greșita apreciere a probelor din dosar, se impune ca instanța de recurs să aibă în vedere faptul că suplimentarea valorii contractului prin Actul adițional nr. 1, cât și atribuirea lucrărilor suplimentare către contractorul SC F. SA respectă prevederile Ghidului Practic pentru Procedurile de Contractare, astfel cum rezultă din Scrisoarea Inginerului I., înaintată C. la data de 24 februarie 2006 și cum s-a stabilit prin expertiza tehnică administrată în cauză.

Astfel, reclamantul a invocat și demonstrat că Actul adițional în cauză a fost încheiat la data de 17 iulie 2007, ținându-se seama de prevederile relevante ale G., cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor instituite de către acesta, respectiv:

a) necesitatea atribuirii lucrărilor suplimentare să fie determinată de o cauză neprevăzută;

b) lucrările suplimentare să fie inseparabile din punct de vedere tehnic și economic de contractul inițial;

c) valoarea acestora să nu depășească 50% din valoarea contractului inițial.

Deși intimatul afirmă că prețurile lucrărilor au fost cu mult mai mari față de contractul inițial, această afirmație nu e probată, prețurile fiind în realitate, așa cum s-a dovedit, cu 17% mai mici.

Din toate probele aflate la dosar (înscrisuri și două expertize tehnice) rezultă că aceste lucrări suplimentare au fost necesare, obiectiv și economic, inseparabile de contractul inițial și generate de cauze neprevăzute, exterioare voinței reclamantului.

Față de motivele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației, astfel cum a fost formulată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9, art. 304

1

și art. 261 alin. (5) C. proc. civ., O.G. nr. 92/2003, art. 20-28 din Legea nr. 554/2004.

Intimatul B. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză;

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, contrar susținerilor recurentului, din analiza conținutului procesului-verbal contestat rezultă că la emiterea acestuia au fost respectate condițiile de formă și de fond prevăzute de H.G. nr. 1306/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, întrucât au fost expuse baza legală a verificării, aspectele verificate și cele constatate, cu referire la probele pe care organul de control și-a fundamentat concluziile verificării.

De asemenea, au fost menționate prevederile legale și contractuale încălcate, respectiv art. 5 din O.G. nr. 17/2001 și art. 5.7 G., conform constatărilor Autorității de Audit din cadrul Curții de Conturi a României.

În raport de elementele de fapt și de drept expuse detaliat în procesul-verbal contestat, în mod legal prima instanță a reținut că reclamantul a fost în măsură să-și exercite dreptul la apărare sub aspectul tuturor prerogativelor acestuia, atât în procedura administrativă, cât și în instanță.

Astfel, în mod corect prima instanță a reținut că, prin Hotărârea A. Brăila nr. 192 din 31 mai 2007 și Declarația primarului Municipiului Brăila nr. 192 din 31 mai 2007, aceștia s-au angajat ca, în cazul în care, pe viitor, în urma unei misiuni de audit lucrările ce urmează a fi executate conform Addendum-ului nr. 1 la Contract vor fi considerate neeligibile, să suporte aceste cheltuieli, în calitate de Beneficiar Local.

Constatările primei instanțe în această privință sunt în concordanță cu conținutul acestor două înscrisuri, nefiind vorba de o schimbare a naturii și înțelesului vădit al acestora, cum afirmă recurentul.

De asemenea, în considerentele hotărârii pronunțate, prima instanță a evidențiat argumentele de fapt și de drept care au fundamentat instituirea obligației de plată în sarcina A. Brăila, făcând o analiză atât a constatărilor din procesul-verbal contestat, cât și a probatoriilor administrate în cauză.

Prin urmare, nu se poate afirma că instanța nu ar fi răspuns susținerilor reclamantului privitoare la lipsa calității acestuia de persoană responsabilă fiscal și financiar pentru cheltuielile declarate neeligibile.

Totodată, nu se poate reține că în procesul-verbal contestat nu au fost evidențiate neregulile constatate, în sensul prevederilor O.G. nr. 79/2003, și că prima instanță nu ar fi analizat susținerile reclamantului în această privință.

Astfel, la cap. 6 și 7 din Procesul-verbal de constatare din 08 ianuarie 2010 și în considerentele hotărârii primei instanțe se regăsesc atât faptele reținute în sarcina reclamantului, cât și prevederile legale și contractuale încălcate, toate acestea fiind analizate de instanță prin raportare la noțiunea de „neregulă”, astfel cum aceasta este definită de art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003.

Astfel, prin adresa din 22 mai 2006, Delegația Comisiei Europene la București informează, în principiu, că cererea de derogare (de la procedurile standard) este în conformitate cu prevederile G. și cele ale Memorandumului de finanțare.

Poziția exprimată de Comisia Europeană prin această adresă nu poate fi interpretată în sensul că, independent de respectarea condițiilor stipulate în Procedura de achiziții specifică proiectelor de cooperare la granițele externe ale Uniunii Europene (G.), cheltuielile sunt eligibile la finanțare din fondurile de asistență.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât poziția Comisiei Europene a fost revizuită în urma audierii reprezentanților Statului român și a verificării documentației, în sensul constatării neeligibilității cheltuielilor pentru încălcarea prevederilor art. 5.7 din G.

S-a reținut în acest sens faptul că:

„Nu toate condițiile prevăzute de G. au fost respectate de autoritățile naționale când au decis să acorde în mod direct lucrările suplimentare. Nu toate condițiile cumulative din clauza 5.7 din G. au fost respectate. Lucrările suplimentare nu au legătură cu străzile care au fost incluse inițial în Contractul de lucrări nr. 2. Acestea au fost introduse pentru a acoperi deficiențe din specificațiile tehnice ale dosarului licitației - Proiectare și planificare deficitare, așadar nu este vorba de - circumstanțe de neprevăzut”.

Poziția revizuită a Comisiei Europene a fost fundamentată pe Nota din 9 iulie 2007 adresată B. și contrasemnată de primarul Municipiului Brăila, directorul general al Autorității de Management pentru fosta E. și directorul C., precum pe informațiile și constatările cuprinse în scrisoarea din 27 ianuarie 2006 a inginerului supraveghetor I., al căror conținut a fost prezentat de prima instanță în considerentele hotărârii atacate și necontestat de recurent.

Reevaluând probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte constată, în acord cu cele reținute de prima instanță, că în cauză nu s-a făcut dovada respectării condițiilor cumulative prevăzute de clauza 5.7 din G. în privința lucrărilor suplimentare, astfel că în mod legal s-au reținut în sarcina reclamantului neregulile menționate în procesul-verbal contestat, în accepțiunea dată noțiunii de neregulă prin art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare.

În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, astfel că va fi menținută, iar recursul declarat de reclamant va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. (1865).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. Municipal Brăila împotriva sentinței civile nr. 71 din 3 martie 2015 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 februarie 2016.