ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1763/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Obiectul cererii introductive

Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 9 aprilie 2015 pe rolul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, reclamanta SC A. SA prin B. SPRL Iași și prin C. SPRL Suceava, a solicitat obligarea pârâtei SC D. SRL, la plata sumei de 1.894.203,68 RON, compusă din suma de 1.456.000 RON, inclusiv TVA, conform Facturii din 22 octombrie 2014, reprezentând contravaloare utilizare parțială Stație Electrică 110 KV pentru perioada 1 februarie 2014 - 12 octombrie 2014, suma de 122.043,68 RON, inclusiv TVA, conform Facturii din 22 octombrie 2014, reprezentând contravaloare utilizare instalații și construcții speciale din sectorul Stație Electrică 110 KV, pentru perioada 10 octombrie 2013 - 12 octombrie 2014 și suma de 316.160 RON, inclusiv TVA, conform Facturii din 22 octombrie 2014, reprezentând contravaloare servicii exploatare - mentenanță pentru instalații și echipamente aferente Stației Electrice 110 KV, pentru perioada 1 februarie 2014 - 12 octombrie 2014.

B. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. 156 din 4 mai 2016, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, prin lichidatori judiciari B. SPRL Iași și C. SPRL Suceava, în contradictoriu cu pârâta SC D. SRL, a obligat pârâta la plata sumei de 1.884.203,68 RON, compusă din: suma de 1.456.000 RON, incluzând TVA, contravaloare Factură din 22 octombrie 2014, suma de 122.043,68 RON, incluzând TVA, contravaloare Factură din 22 octombrie 2014 și suma de 316.160 RON, incluzând TVA, contravaloare Factură din 22 octombrie 2014.

Instanța de fond, prin Încheierea din data de 14 septembrie 2015, a respins excepțiile necompetenței funcționale, a necompetenței teritoriale și a lipsei calității de reprezentant, iar prin Încheierea din data de 12 octombrie 2015 a respins excepția conexității, iar prin Încheierea din data de 16 noiembrie 2015, a respins excepția lipsei de interes a acțiunii, invocată de pârâtă.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva acestei sentințe și a încheierilor de ședință din 14 septembrie 2015, 16 noiembrie 2015, 1 martie 2016, a declarat apel pârâta SC D. SRL, reprezentantă legal de administrator E., criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate.

A solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

D. Hotărârea instanței de apel

Prin Decizia nr. 394 din 29 noiembrie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC D. SRL împotriva Sentinței civile nr. 156 din 4 mai 2016 și a încheierilor de ședință din 14 septembrie 2015, 16 noiembrie 2015, 1 martie 2016 pronunțate de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă.

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC D. SRL, criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

Prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, motiv de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ.

Fiind admisă proba testimonială, s-au încălcat prevederile art. 309 C. proc. civ. și au fost audiați martori aflați în legături de interese cu reclamanta, încălcându-se astfel dispozițiile art. 315 pct. 3 C. proc. civ.

Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii - pct. 6 al art. 488 C. proc. civ.

Recurenta a fost șantajată să accepte condițiile impuse de intimată și să semneze cele 3 contracte la prețurile impuse. Instanța de apel trebuia să rețină violența și să constate că prin sentința de fond se consfințește această violență ca viciu de consimțământ, fapt ce face incidentă excepția lipsei de interes invocată de recurentă.

Contractele au fost încheiate pentru viitor, începând cu 13 octombrie 2014. Perioada anterioară nu este acoperită de aceste contracte, iar prețul aferent trebuia să poarte girul A.N.R.E. pentru perioada februarie - octombrie 2014.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material - pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

În cauză se încalcă prevederile legale incidente în domeniul reglementat al energiei.

Intimata-reclamantă A. a evitat aplicarea dispozițiilor legale în materie de distribuție de energie electrică, unde există tarife reglementate și unde prețul stabilit trebuie avizat de către A.N.R.E., prin mascarea obligațiilor legale pe care le are în calitate de distribuitor sub forma unor contracte de închiriere instalații și prestări servicii, însă acest lucru nu reprezintă altceva decât fraudarea legii, astfel că nu se poate vorbi de contracte legal încheiate, care să aibă putere de lege între părți, astfel cum a reținut instanța.

Nu se pot aplica retroactiv cele 3 contracte deoarece trebuie să existe o manifestare expresă de voință a recurentei în sensul agreării plății chiriei stabilite prin contract retroactiv.

Fiind vorba de servicii, acestea nu aveau cum să fie prestate retroactiv.

Acțiunea reclamantei se fundamentează pe răspundere contractuală, fiind inadmisibilă această acțiune în condițiile în care raporturile dintre părți nu au fost reglementate contractual.

În cadrul negocierilor, deși inițial erau inserate în cuprinsul celor 3 contracte clauze conform cărora SC D. SRL trebuie să plătească retroactiv chiria, recurenta a solicitat expres eliminarea acestor clauze, iar intimata a acceptat această modificare, de vreme ce contractele în forma finală, semnate și însușite de ambele părți, nu cuprind asemenea clauze.

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 1270 C. civ., contractul valabil încheiat având putere de lege între părți și neputând fi modificat decât prin act adițional.

F. Analizând decizia recurată prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În cauză nu sunt întrunite cerințele art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Prin proba testimonială s-a urmărit a se face dovada unor fapte juridice, iar martorii audiați au fost cei care au participat efectiv la negocierile derulate între părți. Instanța de judecată are rolul de a aprecia de la caz la caz, legăturile de interese dintre martor și vreuna din părți, de natură a justifica respingerea martorului propus, sinceritatea depoziției martorului fiind apreciată prin raportare la relațiile juridice dintre părți și interesul pe care l-ar avea față de rezultatul procesului.

În cauză, fiind un litigiu purtat între profesioniști devin aplicabile dispozițiile art. 309 alin. (2): "Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 RON. Cu toate acestea, se poate face dovada cu martori, contra unui profesionist, a oricărui act juridic, indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exercițiul activității sale profesionale, în afară de cazul în care legea specială cere proba scrisă".

Nu sunt întrunite cerințele art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Instanța de apel a reținut în mod corect faptul că obiect al litigiului nu îl constituie daune derivând din prețurile/tarifele neachitate, ci contravaloare utilizare parțială a Stației Electrice pentru perioada 1 februarie - 12 octombrie 2014, a instalațiilor și construcțiilor speciale pentru perioada 10 octombrie 2013 - 12 octombrie 2014, precum și contravaloare exploatare - mentenanță pentru instalațiile și echipamentele aferente Stației electrice, aferente perioadei 1 februarie - 12 octombrie 2014 având semnificația de chirie în considerarea actelor juridice încheiate între părți. Este de necontestat faptul că raporturile juridice dintre părți sunt de natură contractuală.

Așadar, litigiul nu are ca obiect tarife s-au prețuri avizate de A.N.R.E., ci un raport specific locațiunii.

Susținerea potrivit căreia contravaloarea chiriei la care a fost obligată recurenta a fost stabilită prin utilizarea violenței, în lipsa unui aviz prealabil al A.N.R.E. nu poate fi primită.

În cauză SC A. SA nu este licențiată de A.N.R.E. pentru a presta activitatea de distribuție a energiei electrice astfel încât nu are calitatea de operator de distribuție în accepțiunea legii.

Pe de altă parte, instanța nu a fost investită cu o cerere privind legalitatea prețului din cele 3 contracte sau privind anularea celor 3 contracte pentru nesocotirea unor norme de ordine publică la încheierea lor.

SC A. SA conform comenzilor primite de la SC D. SRL a pus la dispoziția acesteia Stația Electrică de 110 KV și a efectuat toate serviciile necesare materializate prin cele trei facturi aflate în litigiu.

În cauză nu au fost încălcate dispozițiile C. civ. în materie de contracte.

Prin Adresa înregistrată la SC A. SA din 7 martie 2014, recurenta D. solicită încheierea unui contract de închiriere a Stației electrice de 110 KV în vederea integrării centralei electrice în cogenerare în sistemul energetic național. În cuprinsul acestei adrese este menționat "clauzele acestui contract vor fi valabile începând cu 1 februarie 2014".

Neîntocmirea unui contract de locațiune în formă scrisă nu afectează valabilitatea raportului juridic, față de prevederile art. 1781 C. civ., potrivit cărora: "Contractul de locațiune se consideră încheiat îndată ce părțile au convenit asupra bunului și prețului".

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 1233 C. civ.: "Dacă un contract încheiat între profesioniști nu stabilește prețul și nici nu indică o modalitate pentru a-l determina, se presupune că părțile au avut în vedere prețul practicat în mod obișnuit în domeniul respectiv pentru aceleași prestații realizate în condiții comparabile sau, în lipsa unui asemenea preț, un preț rezonabil".

S-a reținut, în mod corect, de către instanță faptul că sumele de bani care trebuie plătite de recurentă pentru perioada 1 februarie - 12 octombrie 2014 reprezintă contravaloarea chiriei și a serviciilor și această chirie este identică cu prețurile cuprinse în contractele din 13 octombrie 2014.

Față de aceste considerente, potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC D. SA împotriva Deciziei nr. 394 din 29 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă SC D. SA la plata sumei 1.122,81 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC A. SA prin lichidatori judiciari B. SPRL Iași și C. SPRL Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 noiembrie 2017.

Procesat de GGC - N