ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1975/2023

Ședința publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, sub număr de dosar x/2015, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligarea celei din urmă la plata în favoarea sa a sumei de 234.479,53 RON, din care suma de 222.903,26 RON reprezintă contravaloarea energiei electrice, conform facturilor emise în perioada 20 octombrie 2014 - 12 mai 2015 și suma de 11.576,27 RON contravaloarea penalități de întârziere calculate la data de 2 iulie 2015.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1270 și art. 1766 și următoarele din Noul C. civ.

Prin întâmpinarea formulată în cauză și depusă la dosar, pârâta a solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Suceava, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca nefondată.

Prin încheierea de ședință din 25 ianuarie 2016, ulterior punerii în discuția părților, instanța a constatat că argumentația reclamantului vizează mai degrabă susținerea utilității probei cu expertiză contabilă din cauza pe care o invocă, motiv pentru care, în baza art. 413 alin. (1) C. proc. civ., a apreciat că nu este oportună suspendarea facultativă, așa încât a respins această solicitare.

Prin încheierea din 13 iunie 2016, constatând incidența dispozițiilor art. 413 C. proc. civ., în sensul că soluționarea prezentei cauze depinde, în tot sau în parte, de rămânerea definitivă a sentinței nr. 61/04 martie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Suceava, având ca obiect "pretenții", dat fiind faptul că suma achitată în temeiul convenției de fidejusiune, asupra căreia se va pronunța instanța în dosarul nr. x/2015, interesează în prezenta cauză, urmând a fi scăzută din totalul sumelor achitate către reclamantă, pentru a stabili sumele achitate în temeiul contractului de furnizare, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății cererii având ca obiect "pretenții", formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L..

Prin încheierea din 10 ianuarie 2020, instanța a încuviințat cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantă, având în vedere că dosarul nr. x/2015 a fost soluționat definitiv, situație în care s-a impus reluarea judecății.

Prin sentința nr. 124 din 4 iunie 2021, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 191.707,21 RON, cu titlu de contravaloare a energiei electrice, conform facturilor fiscale emise în perioada 20.10.2014 - 12.05.2015; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 11.576,27 RON, reprezentând penalități de întârziere calculate la data de 02.07.2015, astfel cum au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată; a compensat, în parte, cheltuielile de judecată efectuate de părți și, în consecință, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 7.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a respins cererea în rest, ca neîntemeiată; a dispus comunicarea către d-na expert tehnic judiciar C. a unui exemplar al încheierii de ședință din 13 iunie 2016, executorie de drept, prin care instanța a încuviințat onorariul definitiv de expert la suma de 5.223 RON și a pus în vedere pârâtei să achite restul de 4.223 RON în contul său.

Împotriva acestei sentințe, pârâta B. S.R.L. prin administrator statutar D. a declarat recurs, solicitând repunerea în termenul de apel și modificarea în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul compensării și a cheltuielilor cu expertiza contabilă.

În motivarea recursului, arată că, având în vedere faptul că acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, iar din expertiza contabilă rezultă faptul că aceasta a solicitat o sumă de bani mult mai mare decât cea care i se cuvenea, consideră că instanța de fond trebuia să oblige și pe reclamant să suporte o parte din cheltuielile de judecată reprezentate de onorariul total al experților judiciari desemnați în cauză.

Prin încheierea din 21 ianuarie 2022, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei având ca obiect recursul declarat de pârâta B. S.R.L. prin administrator statutar D., împotriva sentinței nr. 124 din 4 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă (dosar nr. x/2015), intimată fiind reclamanta A. S.A.

Prin decizia nr. 244 din 14 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, a fost admisă excepția perimării și s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de pârâta B. S.R.L. prin administrator statutar D., împotriva sentinței nr. 124 din 04 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă (dosar nr. x/2015), intimată fiind reclamanta A. S.A.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ., pârâta B. S.R.L. prin administrator statutar D. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 244 din 14 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În argumentarea cererii de recurs, a susținut, în esență, că, în speță, Curtea de Apel Suceava trebuia fie să recalifice cererea de recurs în cerere de apel, fie să repună părțile în termenul de apel.

În opinia recurentei, pronunțându-se pe o cerere de recurs prin constatarea perimării, instanța a pronunțat o hotărâre în calea de atac a recursului, care poate fi atacată cu recurs, fapt care nu e prevăzut de lege.

Intimata-reclamantă A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii de recurs și excepția nulității recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. Pe fondul recursului, a solicitat, în esență, respingerea acestuia.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., iar prin încheierea din 22 martie 2023 a fost încuviințat în unanimitate raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 24 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, au fost respinse excepțiile netimbrării și nulității recursului, invocate de intimata-reclamantă, prin întâmpinare; a fost admis în principiu recursul și s-a stabilit termen pentru soluționarea acestuia la 11 octombrie 2023.

Prin încheierea din 12 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost preschimbat din oficiu termenul de judecată stabilit la 11 octombrie 2023 pentru 10 octombrie 2023.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele care urmează:

Prin decizia recurată, pronunțată la 14 octombrie 2022, Curtea de Apel Suceava a admis excepția perimării și, în consecință, a constatat perimată cererea de recurs formulată de pârâta B. S.R.L. prin administrator statutar D., reținând, în esență, că ultimul act procedural îndeplinit în cauză a avut loc la 21 ianuarie 2022, dată la care s-a dispus suspendarea judecății, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în considerarea faptului că niciuna din părțile legal citate nu s-a prezentat la termenul respectiv și nici nu s-a solicitat judecata în lipsă, iar, de la momentul suspendării și până în momentul împlinirii termenului de 6 luni, niciuna dintre părți nu a făcut vreun demers pentru repunerea pe rol a cauzei și continuarea judecății.

Înalta Curte subliniază că perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege.

Astfel, fiind o sancțiune procedurală, perimarea operează de drept, instanța putând să constate perimarea și din oficiu, astfel cum reiese și din dispozițiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

Deși a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susținerile recurentei cu referire la împrejurarea că instanța, respectiv Curtea de Apel Suceava, trebuia fie să recalifice cererea de recurs în cerere de apel, fie să repună părțile în termenul de apel ignoră considerentele pe care instanța și-a fundamentat soluția, iar argumentele recurentei sunt străine de rațiunile pentru care Curtea de Apel Suceava, prin decizia ce formează obiectul prezentului recurs, a admis excepția perimării și a constat perimat recursul declarat în cauză.

Se constată că alegațiile recurentei-pârâte prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, iar în lipsa unor argumente care să vizeze considerentele hotărârii atacate, instanța de recurs nu se poate substitui părții, formulând în locul său critici de nelegalitate care să vizeze în mod concret considerentele instanței de apel.

De altfel, recurenta nu se poate prevala de propria pasivitate, derivată din faptul că aceasta nu a efectuat niciun demers în sensul continuării judecății, respectiv nu a formulat cerere de repunere pe rol, nu a exercitat recurs împotriva încheierii de suspendare pronunțată la 21 ianuarie 2022 de Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Potrivit adagiului latin:

"nemo auditor propriam turpitudinem allegans", nimeni nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria sa culpa, nimeni nu poate să obțină foloase invocând propria sa vina, incorectitudine și nici să se apere valorificând un asemenea temei.

În altă ordine de idei, se impune precizarea faptului că, față de caracterul imperativ al dispozițiilor art. 420 C. proc. civ., instanța este obligată să constate perimarea, fără a mai efectua vreun act de procedură.

În mod greșit, recurenta se prevalează de incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susținând că "pronunțându-se pe o cerere de recurs prin constatarea perimării, instanța a pronunțat o hotărâre în calea de atac a recursului, care poate fi atacată cu recurs, fapt care nu e prevăzut de lege".

Aceasta întrucât, art. 421 alin. (2) C. proc. civ. prevede în mod expres că hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare, sens în care, recurenta-pârâtă, de altfel, a și procedat prin prezentul demers judiciar.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu se confirmă motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ., invocate de recurentă, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin administrator statutar D. împotriva deciziei nr. 244 din 14 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, menținând hotărârea recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin administrator statutar D. împotriva deciziei nr. 244 din 14 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2023.