ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 919/2024

Ședința publică din data de 23 aprilie 2024

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 97 din 17 mai 2023 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 12 iunie 2023 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a fost admisă sesizarea din oficiu, dispunându-se îndreptarea erorii materiale din cuprinsul minutei sentinței nr. 97 din data de 17 mai 2023 1, în sensul că, în loc de "Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de recurs depunându-se la Tribunalul Suceava", s-a trecut "Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Tribunalul Suceava".

Prin decizia nr. 240 din 27 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a fost respins apelul reclamantei, ca nefondat.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. reclamanta a invocat că decizia instanței de apel este motivată inadecvat, insuficient și incomplet, cuprinzând și motive străine de natura cauzei.

Astfel, motivarea instanței de apel este inexactă, întrucât situația de fapt reținută este contrazisă de probele administrate, dar și insuficientă, deoarece nu cuprinde considerentele de drept corespunzătoare, din care să rezulte că în mod corect instanța de apel și-a format convingerea în sensul respingerii căii de atac, aceste carențe echivalând cu nemotivarea hotărârii.

S-a arătat că limitele învestirii în apel, în conformitate cu art. 477 C. proc. civ. au vizat verificări legate de factura având ID x, serie x nr. x, din data de 02.03.2011, respectiv ce tip de factură reprezintă, temeiul acesteia și, cu precădere, legalitatea emiterii, din perspectiva legislației aplicabile și a contractului dintre părți, dacă reflectă energie electrică consumată în mod efectiv ori, dimpotrivă, cauzele consumului eronat, precum și modul în care neregulile pot fi remediate.

Potrivit reclamantei, s-a invocat înregistrarea eronată a consumului însă instanța nu a analizat aceste susțineri, cu toate că legislația specifică se referă la ipoteza consumului înregistrat eronat dar și la faptul că eventualele nereguli de înregistrare pot fi corectate.

Nefiind analizate susținerile reclamantei privind emiterea unei facturi de regularizare și estimare a unui consum stabilit incorect, ca urmare a unor erori de înregistrare, rezultă că motivarea instanței de apel este străină de natura cauzei, inadecvată, dar și insuficientă și incompletă, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

În continuare, reclamanta a citat prevederile art. 2.2, art. 5.2, art. 5.4 și art. 5.5 din contractul de furnizare a energiei electrice nr. x din 30.06.2017, art. 42, art. 43, art. 44 și art. 48 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la clienții finali din 20.12.2019, parte integrantă din Ordinul ANRE nr. 235/2019, art. 72, art. 75 și art. 82 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la clienții finali din 14.07.2014, parte integrantă din Ordinul ANRE nr. 64/2014 și respectiv art. 4.2 alin. (2) și (4), art. 6.3. alin. (4) și (6) și art. 6.4. alin. (2), (3), (6) și 25 din Ordinul ANRE nr. 88/2015, Anexa 4.

A susținut reclamanta că instanța de apel nu analizat aceste dispoziții legale din perspectiva sancțiunii lipsei explicațiilor privind suma facturată și a modului în care a fost stabilită cantitatea de energie electrică facturată, prin verificarea detaliilor privind semnificația fiecărei obligații de plată cuprinse în factură, respectiv energia facturată, corecțiile de energie, prin raportare la consumul mediu înregistrat în perioada 11.08.2017-21.12.2020.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reclamanta a invocat excluderea de la aplicare a dispozițiilor legale privind remedierea consumului de energie electrică în caz de înregistrare eronată, instanța de apel nealizând prevederile Ordinelor ANRE nr. 121/2015 și nr. 190/2020.

Totodată, s-a susținut interpretarea greșită a contractului dintre părți și respectiv a prevederilor Regulamentelor aprobate prin Ordinele ANRE nr. 235/2019, nr. 64/2014 și nr. 88/2015 sub aspectul legalității facturii de energie electrică, dar și a condițiilor în care se realizează, în mod legal, estimarea și regularizarea consumului de energie electrică.

La data de 23 februarie 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata B. prin care, în principal, s-a invocat nulitatea recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. iar, în subsidiar, s-a solicitat respingerea acestuia, ca neîntemeiat.

La data de 11 martie 2024 a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin care s-a solicitat respingerea excepției nulității recursului.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același cod, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nu este astfel suficient ca partea să indice unul dintre cazurile de casare prevăzute de lege, ci incidența unui motiv de recurs trebuie argumentată în concret, respectiv recurentul trebuie să arate în ce constă încălcarea legii de către instanța a cărei hotărâre este atacată.

În cauză, reclamanta și-a întemeiat calea de atac pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Pentru invocarea motivului de recurs prevăzut la pct. 6 al articolului menționat, este necesară individualizarea ipotezei reglementate de această dispoziție legală de care se prevalează autorul căii de atac, iar dacă este vizat caracterul contradictoriu ori străin al considerentelor, se impune precizarea cu claritate a argumentelor reținute prin decizia recurată împotriva cărora se îndreaptă critica.

Totodată, motivul de casare prevăzut de pct. 8 al normei evocate impune recurentului nu numai indicarea normei de drept material pretins nesocotită, încălcată sau interpretată greșit, dar și expunerea unui raționament prin care autorul căii de atac, enunțând modul în care apreciază că prevederea legală se interpretează sau aplică în cauză, să dezvolte critici concrete din care să rezulte caracterul nelegal al deciziei pronunțate de instanța de apel deoarece neîncadrarea criticilor în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de lege se sancționează cu anularea recursului.

Această soluție se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă în mod explicit din dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Transpunând aceste considerente la cauza ce face obiectul analizei, se reține că motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. au invocate formal.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta-reclamantă pretinde că decizia instanței de apel este motivată inadecvat, insuficient și incomplet, cuprinzând și motive străine de natura cauzei.

Cu toate acestea, din analiza susținerilor formulate, se reține că în realitate recurenta contestă situația de fapt reținută în fond ca urmare a valorificării probelor, deși aceste aspecte nu pot fi reapreciate de instanța de recurs și, implicit, nici rezultatul la care a ajuns instanța de apel în ceea ce privește problemele de fapt și de drept deduse judecății.

În continuare, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta invocă în mod generic interpretarea greșită a dispozițiilor contractuale și legale aplicabile, pe care le redă în cererea de recurs, fără însă a argumenta în concret erorile de raționament ale instanței de apel și modul în care prevederile invocate trebuie aplicate în cauza dedusă judecății.

Rezultă astfel că susținerile recurentei vizează, în realitate, aspecte de netemeinicie a deciziei atacate, cu toate că în recurs nu are loc o rejudecare a fondului cauzei.

În egală măsură, Înalta Curte notează că prin memoriul de recurs recurenta-reclamantă reiterează susținerile din cuprinsul acțiunii introductive și a cererii de apel, fără însă a le adecva hotărârii atacate, cu privire la care, în mod concret nu se formulează critici în conformitate cu motivele de casare invocate.

Recurenta reia teza nelegalității facturii de energie, ca urmare a unor erori la înregistrarea consumului, redă situația de fapt dedusă judecății, face trimitere la probele care îi susțin poziția procesuală și invocă nenumărate prevederi ale unor ordine emise de ANRE, dar omite a dezvolta critici de nelegalitate privitoare la motivarea expusă de instanța de apel în justificarea soluției pronunțate.

Verificând decizia recurată, se reține că motivele invocate de reclamantă au fost analizate de către instanța de apel, reclamanta primind un răspuns în ceea ce privește pretinsele motive de nelegalitate a facturii contestate.

Astfel, instanța de apel, observând că, în esență, se contestă modalitatea de întocmire a facturii, a reținut că susținerile acesteia pornesc de la premisa greșită a măsurării și înregistrării eronate a consumului de energie electrică, deși probele administrate în cauză nu au relevat o asemenea ipoteză.

În acest sens, s-a reținut prin decizia recurată că, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, factura în litigiu cuprinde informațiile prevăzute la art. 48 și 49 din Ordinul ANRE nr. 235/2019, fiind emisă într-o modalitate transparentă, coerentă și care permite verificarea și înțelegerea de către un consumator cu nivel mediu de înțelegere. De asemenea, s-a arătat că același raport de expertiză a relevat și faptul că nu au existat erori la înregistrarea consumului de energie electrică, pentru toate punctele de consum ale reclamantei fiind măsurat, în medie, același nivel de consum, fără a exista diferențe semnificative între perioade similare, astfel că expertul judiciar a exclus ipoteza facturării unui consum nereal, eronat, de energie electrică.

Totodată, în ceea ce privește normele ANRE citate, instanța de apel a reținut că reclamanta se prevalează de o serie de prevederi care nu prezintă relevanță în cauză, neimpunându-se analiza acestora, deoarece factura contestată nu vizează situația unui consum de energie electrică înregistrat eronat.

Înalta Curte constată astfel că motivele pentru care reclamanta a acționat pârâta în judecată au fost deja cenzurate în calea de atac devolutivă, instanța de apel argumentând netemeinicia demersului juridic promovat.

În consecință întrucât recursul este o cale extraordinară de atac formulată împotriva deciziei pronunțate de ultima instanță de fond, rezultă că recurenta-reclamantă avea obligația, conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., să se raporteze în concret la considerentele instanței de apel, să le combată și să dezvolte un raționament juridic contrar, apt să releve nelegalitatea deciziei recurate, din perspectiva motivelor de casare invocate, condiție neîndeplinită în cauză.

Contrar exigențelor impuse de lege, în cauză nu sunt criticate considerentele instanței de apel și nu sunt indicate motivele punctuale pentru care hotărârea atacată este contrară legii, neexistând o corespondență între susținerile reclamantei și motivarea instanței de apel.

Dimpotrivă, recurenta, reiterând susținerile din etapele procesuale anterioare, privitoare la nelegalitatea facturii de energie electrică, ignoră existența judecății anterioare și decizia recurată, făcând abstracție, totodată, de natura căii de atac extraordinare a recursului.

În concluzie, se reține că recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate posibil a fi examinate în recurs, ci, exprimându-și nemulțumirea în raport cu soluția de respingere a apelului și, implicit, a acțiunii formulate, urmărește reevaluarea împrejurărilor de fapt deduse judecății și a materialului probator existent la dosarul cauzei. Un atare demers ar presupune, însă, un control de fond, incompatibil cu examenul de legalitate pe care instanța supremă îl poate desfășura în această cale extraordinară de atac.

Devine astfel incidentă sancțiunea nulității recursului, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aplicabilă nu numai în ipoteza în care motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul celor care nu se încadrează în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 din același cod, situație în care, deopotrivă, sunt încălcate exigențele legii de procedură privind motivarea căii de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 240 din 27 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 240 din 27 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 aprilie 2024.