ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 401/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 401/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 27 februarie 2024
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 881.809,05 RON, reprezentând contravaloarea facturii seria x din 17.09.2018.
De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru fiecare zi de întârziere, până la achitarea efectivă a debitului restant.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270, 1516 și urm. C. civ. și art. 1350 C. civ.
Prin sentința civilă nr. 170 din 22 septembrie 2022 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a fost respinsă, ca nefondată, cererea de chemare în judecată.
A fost obligată reclamanta să-i achite expertului D. suma de 6.603 RON, reprezentând diferență onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A. S.R.L., care a fost admis prin decizia nr. 47 din 9 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, fiind schimbată în parte sentința apelată, în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată și obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 495.737,19 RON reprezentând lucrări și a contravalorii TVA aferente.
De asemenea, au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta C. S.A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.
În susținerea recursului, s-a invocat interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1.617 C. civ. și respectiv art. 90 și 114 din Legea nr. 85/2014.
Recurenta a arătat că, în ceea ce privește facturile nr. x din 11.11.2015 și nr. 7755 din 22.06.2016, în valoare de 467.528,71, inclusiv TVA, instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale aplicabile, apreciind eronat că nu mai poate constata compensarea legală a creanțelor, în condițiile în care pârâta și-a înscris creanța la masa credală a reclamantei în cadrul procedurii colective. Or, susține recurenta, compensarea de drept a creanțelor nu poate fi afectată de înscrierea creanței la masa credală, cea din urmă fiind doar o formă de conservare a creanței până la momentul compensării legale.
Astfel instanța de apel avea obligația de a constata că sumele cuvenite au fost parțial compensate de drept cu creanțele pârâtei, conform facturilor nr. x din 11.11.2015 și 7755 din 22.06.2016.
La data de 26 iunie 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata A. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., prin care au fost invocate excepțiile inadmisibilității, tardivității și nulității recursului. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Totodată, s-a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 3 iulie 2023 a fost înregistrată cererea de renunțare la judecată formulată de recurenta C. S.A., în temeiul art. 406 C. proc. civ.
Cererea a fost depusă în original, fiind semnată atât de reprezentantul legal al societății recurente, cât și de avocatul semnatar al recursului, fiind însoțită, totodată, de delegația avocațială aferentă formulării cererii de renunțare la judecată, la dosarul de recurs.
Cererea de renunțare la judecată a fost comunicată intimatei la data de 07.07.2023, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, fără ca aceasta să exprime un punct de vedere referitor la înscrisul ce i-a fost comunicat.
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin încheierea din 14 noiembrie 2023, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părțile neexercitându-și însă acest drept.
În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 27 februarie 2024.
Constituită în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, cererea de renunțare la judecata recursului, asupra căreia reține următoarele considerente:
Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o achiesare la hotărârea instanței de fond, un act de dispoziție al recurentei ca expresie a disponibilității recunoscute de lege părții, conform art. 9 C. proc. civ.
Art. 406 C. proc. civ. reglementează condițiile în care poate opera renunțarea reclamantului la judecată, aceasta reprezentând un act procesual de dispoziție, iar conform alin. (5) din norma legală evocată atunci "când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză".
Actul de dispoziție în cauză nu urmează regimul art. 406 C. proc. civ., deoarece dispoziția reglementează renunțarea la cererea de chemare în judecată, ca act începător al procedurii judiciare, iar nu renunțarea la calea de atac pe care partea a promovat-o.
Manifestarea de voință a recurentei, în sensul renunțării la judecata recursului, are valența unei achiesări la hotărâre, în acord cu prevederile art. 463 - 464 C. proc. civ.
Potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.
Având în vedere dispozițiile legale evocate, precum și manifestarea expresă de voință a recurentei-pârâte, care îmbracă una dintre formele prevăzute de art. 464 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să ia act de achiesarea acesteia la decizia nr. 47 din 9 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.
Referitor la cererea intimatei-reclamante A. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".
Intimata-reclamantă nu a depus la dosarul cauzei dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată, motiv pentru care Înalta Curte va respinge cererea privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de achiesarea pârâtei C. S.A. la decizia nr. 47 din 9 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.
Respinge cererea formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2024.