ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 859/2017

Decizia nr. 859/2017

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția

a IV-a civilă,

la data de 19 aprilie 2013, reclamanta A., în

contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin primarul general și

Primăria Municipiului București, a solicitat obligarea pârâților

la atribuirea în deplină proprietate a unui imobil de aceeași

categorie cu imobilul fost proprietatea sa, situat în București, sector 2,

imobil vândut ilegal în baza Legii nr. 112/1995, iar, în ipoteza în care se va

invoca imposibilitatea atribuirii unui apartament similar, pârâții să

fie obligați la plata contravalorii apartamentului în valoare de 308.686

lei.

În

drept a invocat art. 1349, art. 1357 C. civ.

Prin

sentința civilă nr. 216 din 26 februarie 2016, Tribunalul București,

secția a IV-a civilă, a a

dmis excepția

inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu, și a

respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamanta, ce a fost admis prin Decizia civilă

nr. 434/A din 16 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, fiind anulată hotărârea instanței de fond

și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În

rejudecare, prin sentința civilă nr. 1416 din 25 noiembrie 2015, pronunțată

de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost

admisă excepția

prescripției dreptului la acțiune

privind obligarea pârâților la plata contravalorii apartamentului,

întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a

pârâților, fiind respins, ca prescris, acest capăt de cerere. A fost

respinsă acțiunea formulată de

reclamanta A.

împotriva pârâților Municipiul București prin primarul general și

Primăria Municipiului București,

ca neîntemeiată.

Împotriva

acestei sentințe reclamanta a declarat apel, iar, prin Decizia nr. 653/A

din 14 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost

respins, ca nefondat.

Împotriva

Deciziei nr. 653 din 14 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, recurenta-reclamantă

A.

a declarat

recurs la 6 ianuarie 2017.

Învestită

cu soluționarea căii de atac a recursului

declarat de recurenta-reclamantă

A. împotriva Deciziei nr. 653 din 14 octombrie 2016, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, Înalta Curte, prin rezoluția din data

de 20 februarie 2017, a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în

principiu a recursului în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) C.

proc. civ., în raport constatându-se că recursul nu este admisibil

față de dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 și art. 483 alin.

(1) C. proc. civ.

La

data de 15 martie 2017 Completul 12 filtru, analizând raportul, a constatat

că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C.

proc. civ., dispunând comunicarea acestuia părților litigante, pentru

formularea în scris a unui punct de vedere conform art. 493 alin. (4) C. proc.

civ.

Din

procesele verbale de la filele 20-25 din dosarul de recurs rezultă că

raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat

părților, că niciuna din părți nu a formulat vreun punct

de vedere cu privire la raport, iar, prin rezoluția de la data de 7 aprilie

2017 Completul 12 filtru a stabilit termenul de judecată pentru

soluționarea recursului la 19 mai 2017, conform dispozițiilor art. 493

alin. (5) C. proc. civ.

Examinând

recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei nr. 653

din 14 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta

Curte constată următoarele:

Față

de natura pretenției dedusă judecății, ce vizează

obligarea pârâților

Municipiul București prin primarul

general și Primăria Municipiului București

la plata contravalorii

apartamentului

situat în București, sector 2, vândut în baza Legii nr. 112/199,

contravaloare constând în suma de 308.686 lei

- se constată

că obiectul cererii de chemare în judecată este evaluabil în bani.

Potrivit art. 483 alin.

(1) C. proc. civ.,

„H

otărârile

date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum

și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt

supuse recursului”, iar, conform

alin. (2) din

același cod, „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în

cererile prevăzute la art. 94 pct. 1

lit. a) - j), în cele privind

navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de

muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în

cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000

lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de

instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că

hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.”

Potrivit art.

18 alin. (1) din

Legea nr. 2/2013

privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ., „Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite

începând cu data de 1 ianuarie 2016”, iar, conform alin. (2) al aceluiași

articol, „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a

prezentei legi, 15 februarie 2013, și până la data de 31 decembrie 2015,

termen care, prin O.U.G. nr. 62/2015, a fost extins până la data de 31

decembrie 2016, iar, prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie

2018, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile

prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă

și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de

asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind

repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte

cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De

asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de

instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că

hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.”

Din

perspectiva celor expuse, având în vedere că valoarea pretențiilor

solicitate de reclamantă sunt în cuantum de 308.686 lei, Înalta Curte

constată că decizia sus menționată nu este

susceptibilă de a fi atacată cu recurs, motiv pentru care recursul

formulat de recurenta-

reclamantă A. împotriva Deciziei nr. 653/A din 14

octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie,

urmează a fi respins ca inadmisibil

.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei nr. 653/A

din 14 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, ca

inadmisibil.

Decizia nu

este supusă niciunei căi de atac și se comunică

părților.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 19 mai 2017.