ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 859/2017

Decizia nr. 859/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 19 aprilie 2013, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin primarul general și Primăria Municipiului București, a solicitat obligarea pârâților la atribuirea în deplină proprietate a unui imobil de aceeași categorie cu imobilul fost proprietatea sa, situat în București, sector 2, imobil vândut ilegal în baza Legii nr. 112/1995, iar, în ipoteza în care se va invoca imposibilitatea atribuirii unui apartament similar, pârâții să fie obligați la plata contravalorii apartamentului în valoare de 308.686 lei. În drept a invocat art. 1349, art. 1357 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 216 din 26 februarie 2016, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a a dmis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu, și a respins acțiunea, ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, ce a fost admis prin Decizia civilă nr. 434/A din 16 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, fiind anulată hotărârea instanței de fond și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță. În rejudecare, prin sentința civilă nr. 1416 din 25 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune privind obligarea pârâților la plata contravalorii apartamentului, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a pârâților, fiind respins, ca prescris, acest capăt de cerere.

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. împotriva pârâților Municipiul București prin primarul general și Primăria Municipiului București, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel, iar, prin Decizia nr. 653/A din 14 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 653 din 14 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, recurenta-reclamantă A. a declarat recurs la 6 ianuarie 2017. Învestită cu soluționarea căii de atac a recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei nr. 653 din 14 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte, prin rezoluția din data de 20 februarie 2017, a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., în raport constatându-se că recursul nu este admisibil față de dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 și art. 483 alin. (1) C. proc.

civ. La data de 15 martie 2017 Completul 12 filtru, analizând raportul, a constatat că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., dispunând comunicarea acestuia părților litigante, pentru formularea în scris a unui punct de vedere conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Din procesele verbale de la filele 20-25 din dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, că niciuna din părți nu a formulat vreun punct de vedere cu privire la raport, iar, prin rezoluția de la data de 7 aprilie 2017 Completul 12 filtru a stabilit termenul de judecată pentru soluționarea recursului la 19 mai 2017, conform dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc.

civ. Examinând recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei nr. 653 din 14 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte constată următoarele: Față de natura pretenției dedusă judecății, ce vizează obligarea pârâților Municipiul București prin primarul general și Primăria Municipiului București la plata contravalorii apartamentului situat în București, sector 2, vândut în baza Legii nr. 112/199, contravaloare constând în suma de 308.686 lei - se constată că obiectul cererii de chemare în judecată este evaluabil în bani. Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc.

civ., „H otărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”, iar, conform alin. (2) din același cod, „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.” Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., „Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016”, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, 15 februarie 2013, și până la data de 31 decembrie 2015, termen care, prin O.U.G. nr. 62/2015, a fost extins până la data de 31 decembrie 2016, iar, prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.

De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.” Din perspectiva celor expuse, având în vedere că valoarea pretențiilor solicitate de reclamantă sunt în cuantum de 308.686 lei, Înalta Curte constată că decizia sus menționată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, motiv pentru care recursul formulat de recurenta- reclamantă A. împotriva Deciziei nr. 653/A din 14 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, urmează a fi respins ca inadmisibil . PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei nr. 653/A din 14 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, ca inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2017.