ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1380/2017

Decizia nr. 1380/2017 Asupra cauzei de față, reține următoarele: 1. Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 5 mai 2014, reclamanta A. a chemat în judecata pe pârâții Primăria Municipiului București, prin Primar, Prefectura Municipiului București, prin Prefect, A.N.R.P.- Direcția de Contencios și pentru Coordonarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Ministerul Finanțelor, solicitând acordarea măsurilor reparatorii care i se cuvin referitor la imobilul demolat și expropriat la adresa menționată, în sensul de a se soluționa notificarea nr. 4026 din 10 octombrie 2001, inclusiv întinderea acestor măsuri reparatorii și a se dispune în concret acordarea acestor măsuri într-un termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, termen rezonabil și conform drepturilor sale stabilite prin Convenție.

2. Judecata în primă instanță După declinări succesive și reciproce de competență, soluționate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Sentința civilă nr. 31F din 09 martie 2016 care a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 607 din 04 mai 2016, Tribunalul București, secția IV-a civilă, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc.

civ., ca inadmisibilă, a admis excepția prematurității și pe cale de consecință, a respins, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului București prin Primar, Prefectura Municipiului București, prin Prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția de Contencios și pentru Coordonarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind prematură.

3. Judecata în apel Prin Decizia civilă nr. 836 din 29 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins excepția tardivității apelului declarat împotriva dispozițiilor sentinței privitoare la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. declarat împotriva dispozițiilor Sentinței civile nr. 607 din 04 mai 2016 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, privitoare la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, a admis apelul declarat de apelanta-reclamanta A. - împotriva dispozițiilor Sentinței civile nr. 607 din 04 mai 2016 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, privind soluționarea cererii de chemare în judecată, în contradictoriu cu Primăria Municipiului București, prin Primarul General, Prefectura Municipiului București, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (A.N.R.P.) - Direcția de Contencios și pentru Coordonarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (continuatoare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor), și Ministerul Finanțelor Publice, a schimbat, în parte, sentința apelată în sensul că a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtele Primăria Municipiului București, prin Primarul General,

Prefectura Municipiului București, prin Prefect, A.N.R.P. și Ministerul Finanțelor Publice ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A luat act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. 4. Judecata în recurs. Completul de filtru Împotriva acestei decizii a formulat prezentul recurs reclamanta A. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 11 aprilie 2017 și repartizat Completului filtru nr. 10 (CF 10). Prin rezoluția completului de filtru din 19 aprilie 2017, a fost dispusă întocmirea de către magistratul asistent a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 26 mai 2017, conform dovezilor, iar la data de 06 iunie 2017, prin email, recurenta-reclamantă, prin avocat B., a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea în principiu a recursului.

La termenul din 27 septembrie 2017, completul de filtru a rămas în pronunțare asupra admisibilității în principiu a recursului, din perspectiva legalității căii de atac; cu privire la care reține următoarele: Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acțiune, așa cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, aflată la Dosarul nr. x/2/2014 al Curții de Apel București, în art. 26 alin. (3) teza a 2-a, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, prevede că "Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel" . Reiese deci, că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2011, hotărârea tribunalului de soluționare a contestației împotriva deciziei sau a dispoziției motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului de competența curții de apel.

De asemenea, dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare, în primă instanță, dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010. Or, în cauză hotărârea tribunalului a fost pronunțată ulterior acestei date, respectiv la 04 mai 2016. Prin urmare, prezentei cauze, îi sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în forma modificată de Legea nr. 202/2010.

În cauză, sunt însă incidente și dispozițiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010, care a modificat Legea nr. 10/2001, care prevăd că "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede ca hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea folosește o altă expresie similară." Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012, rezultă că Decizia civilă nr. 836 A din 29 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, pronunțată în acest dosar, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Văzând conținutul dispozițiilor art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", având în vedere că inadmisibilitatea căii de atac reprezintă o excepție procesuală de procedură, absolută și peremptorie care împiedică analiza oricăror alte chestiuni, inclusiv excepții, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc de către instanța de recurs. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 836 A din 29 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 836 A din 29 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se va comunica părților, în temeiul prevederilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2017. Procesat de GGC - CT