ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 594/2017

Decizia

nr. 594/2017

Asupra cauzei de față, prin raportare

la dispozițiile art. 499 C. proc. civ,, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 20 noiembrie 2016, revizuenta A.

a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 132 F din 21 decembrie 2016

a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost

respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva

sentinței civile nr. 31/F din 9 martie 2016, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2014*,

în soluționarea unui conflict negativ de competență.

Recurenta invocă, în sinteză, faptul că

hotărârea atacată conține o motivare contradictorie. Astfel, pe

de o parte, se motivează că hotărârea care evocă fondul

cauzei este aceea prin care se soluționează cererea de chemare în

judecată și celelalte cereri principale sau incidentale, iar, pe de

altă parte, se arată în considerente că hotărârea care

stabilește competența nu evocă

fondul cauzei. Or, cererea privind excepția de

necompetență, inclusiv soluționarea conflictului,

reprezintă o cerere incidentală și face parte din fondul cauzei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție la data de 9 februarie 2017 și

repartizat completului C2.

În baza rezoluție din data de 21 februarie 2017 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție,

raportului

asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat

părților la data de 1 martie 2017, potrivit dovezilor aflate la

filele 27-31 în dosarul acestei instanțe.

La data de 9 martie 2017, recurenta a depus punct de

vedere ia raport

prin care invocat faptul că recursul

este admisibil în raport de dispozițiile art. 513 C. proc. civ.

Prin

rezoluție din data de 15

martie 201

7, s-a acordat termen la data de 28 martie 2017,

în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în vederea soluționării

recursului.

îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la 5 mai 2014, pe rolul

Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ

și fiscal,

reclamanta A. a chemat in judecata pe

pârâții Primăria Municipiului București prin primar, Prefectura

Municipiului București prin prefect, B. - C., D. și E., solicitând

acordarea măsurilor reparatorii care i se cuvin referitor la imobilul

demolat și expropriat la adresa menționată, în sensul de a se

soluționa notificarea din 10 octombrie 2001, inclusiv întinderea acestor

măsuri reparatorii și a se dispune în concret acordarea acestor

măsuri într-un termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Prin

sentința

civilă nr. 5904 din 22 septembrie 2015, Tribunalul București,

secția a ll-a de contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția necompetenței sale materiale, declinând

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția civilă.

Prin sentința civilă nr. 1493 din 9 decembrie

2015, Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

a admis excepția necompetenței funcționale, declinând

competența de soluționare a cererii de chemare în judecată

formulată de reclamantă în favoarea

Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ

și fiscal, și constatând ivit conflictul negativ de

competență, a înaintat dosarul Curții de Apel București, în

vederea soluționării conflictului,

Prin sentința civilă nr. 31/F,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/3/2014**,

în ședința din camera de consiliu din 09 martie 2016,

a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Prin cererea înregistrată la data de 18

aprilie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,

reclamanta A. a solicitat revizuirea sentinței civile

nr. 31/F din 9 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel

București secția a IIl-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2014*.

Revizuenta a susținut că instanța

nu a analizat, pe fond, excepția privind competența materială a

instanței și că a interpretat eronat dispozițiile art. 131 alin.

(2) C. proc. civ., De asemenea, instanța s-a pronunțat asupra unui

lucru care nu s-a cerut și anume asupra amânării dispusă de

instanța de contencios a Tribunalului București privind întâmpinarea

tardivă depusă de E.; nu s-a pronunțat asupra unui lucru care

s-a cerut și anume asupra competenței materiale, având în vedere

capetele cererii de chemare în judecată și temeiul juridic formulat

de reclamantă și a dat mai mult decât s-a cerut, anume interpretarea

prorogării competenței materiale la termenul de 22 septembrie 2015,

având în vedere că la termenul de 26 mai 2015 părțile erau legal

citate, instanța avea cunoștință de conținutul

întâmpinărilor, iar prorogarea competenței nu se efectua conform

condițiilor art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.

509 alin. (1) pct. l C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 132/F din 21

decembrie 2016 a Curții de Apel București,

secția

a IV-a civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de revizuenta A.

Instanța de revizuire a reținut

că, având în vedere principiul general în materia revizuirii, respectiv

că sunt supuse revizuirii numai hotărârile care evocă fondul

cauzei, potrivit art. 509 C. proc. civ., instanța a observat, în primul

rând, că hotărârea sus-citată, atacată cu revizuire, nu

evocă fondul cauzei, fiind pronunțată în regulator de

competență, judecata

fiind

limitată, astfel cum rezultă și din dispozitivul ei, la

stabilirea unei instanțe competente.

În al doilea rând, deși există

și excepții de la principiul menționat, indicate de art. 509 alin.

(2) C. proc. civ., cererea de revizuire nu este întemeiată pe

dispozițiile indicate de acest text de lege, deoarece motivarea nu

cuprinde aspecte ce ar putea ti analizate în baza art. 509 alin. (1) pct. 3, pct.

4 sau pct. 7 - 10 C. proc. civ., ci se referă la pronunțarea

instanței asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat

asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut, cazuri

prevăzute de art. 509 pct. 1 C. proc. civ., care se referă numai la o

hotărâre care evocă fondul cauzei.

Având în vedere că hotărârea care

evocă fondul cauzei este aceea prin care instanța

soluționează cererea de chemare în judecată și celelalte

cereri principale sau incidentale rezultă că hotărârea care

soluționează conflictul de competență nu evocă fondul

cauzei și nu poate fi atacată în calea de atac a revizuirii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta, la data de 20 noiembrie 2016

Se reține că, potrivit art. 135 alin.

(4) C. proc. civ. „Instanța competentă să judece conflictul va

hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părților,

printr-o hotărâre definitivă".

Totodată, art. 634 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ. prevede că, „sunt hotărâri definitive, cele date in apel,

fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (1) C.

proc. civ., hotărârile date în apel cele date potrivit legii,

fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile

expres prevăzute de lege simt supuse recursului.

Din interpretarea coroborată a art. 135

alin, (4) și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportată la

interpretarea per a contraria a dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc.

civ., în condițiile în care nu există o prevedere expresă în

sensul posibilității exercitării recursului, rezultă

că hotărârea prin care este soluționat conflictul negativ de

competență este definitivă, nefiind supusă căii de

atac a recursului.

Se mai reține că, potrivit art. 513 alin.

(5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă

căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea

revizuită.

Față de cele arătate mai sus,

cum hotărârea prin care este soluționat conflictul negativ de

competență nu este supusă căii de ataca a recursului,

față de dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici

hotărârea prin care a fost soluționată cererea de revizuire a

hotărârii prin care a fost soluționat conflictul negativ de

competență nu poate fi atacată cu recurs.

Principiul legalității căilor de atac,

înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre

judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac

reglementate expres de lege. în afară de căile de atac pe care legea

le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se

obține reformarea sau retractarea unei hotărâri

judecătorești.

În concluzie, în raport cu dispozițiile legale

anterior menționate, sentința civilă nr. 132/F din 21 octombrie

2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, nu

este supusă căii de atac a recursului.

Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de revizuenta A. împotriva sentinței nr. 132/F din 21 octombrie

2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 28 martie 2017