ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3192/2015

Decizia nr. 3192/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. 58628/G/II/11.12.2013 emis de Agenția Națională de Integritate, întocmit în lucrarea nr. 36976/A/II/05.09.2013 la data de 11.12.2013, solicitând anularea acestuia ca netemeinic și nelegal.

Prin sentința nr. 1462 din 12.05.2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea cauzei ca urmare a declinării de competență, a respins contestația formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală, deoarece curtea de apel a reținut în mod greșit că începând cu data de 20.12.2006 și până la data pronunțării hotărârii reclamantul a deținut funcția de administrator al societății comerciale B. SRL.

Arată recurentul că din probele administrate se poate observa că: a fost numit administrator la data de 20.12.2006 cu un mandat de 4 ani, deci pînă la data de 20.12.2010; conform procurii autentificate sub nr. 4635 din 04.12.2007 recurentul a mandatat cu puteri depline pe dl. C. să administreze societatea B. SRL; prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților, numitul A. a fost revocat din funcția de admnistrator, fiind numită d-na D., atât administrator, cât și persoană împuternicită cu depunerea înscrisurilor privind înlocuirea acestuia la Camera de Comerț și Industrie Argeș.

Precizează recurentul că persoana împuternicită nu a depus aceste înscrisuri la Camera de Comerț și Industrie Argeș pentru a fi opozabile terților, însă el nu a mai deținut calitatea de administrator în societate începând cu data semnării Actului Adițional la Actul Constitutiv al societății și a Hotărârii A.G.A. din 15.12.2007.

În opinia recurentului, calitatea sa de administrator în cadrul societății B. SRL a încetat din data de 15.12.2007, dată de la care acesta nu a semnat nici un document și nu a reprezentat societatea, iar societatea nu a desfășurat nici o activitate comercială conform situației financiare depuse, activitatea societății fiind pe zero.

Cu privire la respectarea regimului juridic privind incompatibilitățile, așa cum este el prevăzut de legislația în vigoare, solicită instanței să constate că nu au fost cumulate cele două funcții, și anume cea de primar și cea de administrator al unei societăți comerciale, deoarece calitatea de administrator nu a fost exercitată în cadrul societății B. SRL în sensul Legii nr. 31/1990.

Reiterează faptul că nu a exercitat calitatea de administrator în perioada celor patru ani de mandat, deoarece societatea nu a desfășurat nici o activitate comercială, așa cum rezultă din înscrisurile depuse.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Soluția instanței de fond a fost criticată de către recurent pentru că ar fi fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, temeiul de drept invocat fiind art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, recurentul-reclamant reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin cererea de chemare în judecată, fără a dezvolta un raționament juridic pentru care apreciază că sentința recurată este neîntemeiată.

Instanța a fost învestită cu acțiunea reclamantului de anulare a Raportului de evaluare nr. 58628 din 11 decembrie 2013 emis de către pârâta Agenția Națională de Integritate, raport prin care s-a constatat că acesta se află în stare de incompatibilitate începând cu data de 17.06.2008 și până la data formulării cererii de chemare în judecată, perioadă în care a exercitat funcția de primar al Comunei Nenciulești, jud. Teleorman, concomitent cu funcția de administrator al SC B. SRL, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în excitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și a mediului de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului și a menținut raportul de evaluare întocmit de pârâtă.

Conform art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003: „Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu:

d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice altă funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice;”

Din actele și lucrările dosarului rezultă că în perioada cuprinsă între 17.06.2008 și până la data pronunțării sentinței recurate reclamantul a deținut funcția de primar, iar începând cu data de 20.12.2006 și până la data sentinței a deținut și funcția de administrator al SC B. SRL.

În raportul de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate s-a reținut starea de incompatibilitate a reclamantului care, în calitate de primar, deținea și calitatea de administrator al societății comerciale anterior menționate.

Reclamantul a susținut prin acțiunea introductivă împrejurarea că la data de 04.12.2007 a mandatat în formă autentificată o altă persoană să îndeplinească funcția de administrator al acestei societăți comerciale, iar la data de 15.12.2007 prin Hotărârea A.G.A. s-a hotărât revocarea acestuia din funcția de administrator al societății, fiind numit ca administrator celălalt asociat, recunoscând însă că aceste înscrisuri nu au fost înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului de către persoana împuternicită.

Astfel cum a reținut și curtea de apel, reclamantul a considerat că poate candida la funcția de primar, fără însă a mai verifica dacă formalitățile de înregistrare a revocării din funcția de administrator al societății comerciale au fost finalizate.

Curtea de apel a apreciat în mod corect că procura autentificată invocată de către reclamant nu conduce la concluzia că acesta a renunțat la funcția de administrator, ci ilustrează faptul că reclamantul s-a manifestat exclusiv în sensul că a delegat o altă persoană să exercite această funcție în fața autorităților publice indicate în cuprinsul respectivei procuri autentificate.

Pe de altă parte, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, înscrisul intitulat „Act adițional”, întocmit la data de 15.12.2007, prin care acționarii societății comerciale, inclusiv reclamantul, au hotărât în baza hotărârii adunării generale a asociaților revocarea acestuia din funcția de administrator și numirea în aceeași funcție a numitei D., nu poate înlătura concluzia menționată în raportul de evaluare atacat în prezenta acțiune, având în vedere că nu constituie un înscris care să fie opozabil prin acordarea unei date certe, respectiv prin înregistrarea în registrele prevăzute de lege, în special la Oficiul Registrului Comerțului, astfel încât o asemenea împrejurare să fie opozabilă și terților, inclusiv pârâtei Agenția Națională de Integritate și să fie de natură să înlăture eventuala situație de incompatibilitate rezultată din deținerea concomitentă a celor două funcții de către reclamant.

Singurul înscris care a primit dată certă în acest scop a fost actul constitutiv inițial, prin care reclamantul fusese desemnat drept administratorul societății comerciale în cauză.

În mod corect a apreciat instanța de fond că nu poate fi reținută ca întemeiată susținerea privind împrejurarea că această societate comercială nu a obținut venituri și nu a desfășurat o activitate comercială efectivă, având în vedere că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 interzic deținerea simultană a celor două funcții, situație identificată în cazul reclamantului, nefiind relevantă împrejurarea că acesta nu și-a exercitat în fapt o astfel de funcție în cadrul societății.

Înalta Curte apreciază că nu prezintă importanță împrejurarea că societatea comercială nu a desfășurat activitate în intervalul anterior arătat.

Legea aplicabilă în materia analizată interzice cumulul de calități, necondiționat de venitul realizat din activitățile comerciale.

Așadar, recurentul s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care a exercitat simultan funcția de primar și pe aceea de administrator la o societate comercială, nefiind îndeplinită de către acesta obligația prevăzută de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, respectiv de a demisiona din una dintre cele două funcții în cele mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcția care atrage starea de incompatibilitate.

Astfel, nu se poate considera că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/1993, așa cum a susținut recurentul.

Ca atare, instanța de control judiciar apreciază că este legală soluția pronunțată în sensul existenței stării de incompatibilitate în privința recurentului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1462 din 12 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2015.