ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 929/2016

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 3192 din 16 octombrie 2015, a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 1462 din 12 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Instanța de recurs a reținut că recurentul s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care a exercitat simultan funcția de primar și pe aceea de administrator la o societate comercială, nefiind îndeplinită de către acesta obligația prevăzută de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, respectiv de a demisiona din una dintre cele două funcții în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcția care atrage starea de incompatibilitate, cum corect a apreciat și judecătorul fondului.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul A., invocând prevederile art. 501 alin. (1) din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, contestatorul a arătat că nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent termenul de judecată din data de 16 octombrie 2015, când a avut loc judecata recursului care a format obiectul dosarului nr. x/87/2013, solicitând admiterea contestației și anularea deciziei atacate.

Printr-o cerere distinctă, înregistrată la data de 22 ianuarie 2015, contestatorul a solicitat și suspendarea executării deciziei contestate, în temeiul art. 507 din C. proc. civ., cerere soluționată prin încheierea din 25 februarie 2016.

Prin întâmpinare, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată, având în vedere că la judecata recursului contestatorul a fost legal citat,astfel cum rezultă din actele dosarului.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 și 504 din C. proc. civ.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.,text pe care s-a întemeiat contestația în anulare de față, "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Se constată că nu pot fi primite criticile contestatorului, întrucât la data de 16 octombrie 2015, când a avut loc judecata recursului care a format obiectul dosarului nr. x/87/2013, părțile au fost legal citate, contestatorul fiind citat la adresa din comuna Nenciulești, județul Teleorman, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, aflate la fila 38 din dosarul de recurs, din care rezultă că respectivul act de procedură i-a fost înmânat acestuia, sub semnătură, la data de 19 mai 2015.

Prin urmare, nu se poate reține că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu contestatorul la data când au avut loc dezbaterile asupra recursului și nici că s-a încălcat dreptul la apărare, în condițiile în care partea a fost legal citată, astfel cum rezultă din actele dosarului.

Pentru considerentele expuse și ținând seama de dispozițiile art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3192din 16 octombrie2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 martie 2016.

Procesat de GGC - MM