ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2124/2016

Decizia nr. 2124/2016

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Ministerul Fondurilor Europene, obligarea pârâtului Ministerul Economiei la plata către reclamantă a sumelor de 3.614.213,28 RON, cf. cererii de rambursare CRC 3, respectiv de 2.005.769 RON, cf. cererii de rambursare CRC 4, ambele cereri fiind înregistrate la Ministerul Economiei sub nr. 287.744 din data de 27 iunie 2013, conform contractului de finanțare nr. 211276 din 22 iunie 2010, încheiat cu Ministerul Economiei (denumit la acel moment Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri), în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice".

Prin Sentința nr. 2149 din 7 iulie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Ministerul Fondurilor Europene, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta SC A. SA și pârâtul Ministerul Economiei pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., magistratul-asistent a concluzionat în sensul anulării recursurilor, prefigurând incidența alin. (5) al aceluiași articol.

După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părților pentru a formula un punct de vedere.

Niciuna dintre părți nu a formulat punct de vedere.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând cererile de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.,, la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (...)".

În raport de motivele de casare invocate (art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.), recurenta-reclamantă avea obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în valoare de 200 lei, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

La dosar se află atașată chitanța din data de 13 noiembrie 2014, prin care se face dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 25 lei .

Deși prin rezoluția din data de 21 ianuarie 2014 recurentei i s-a pus în vedere să completeze taxa de timbru cu 175 lei, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea anulării cererii, aceasta nu și-a îndeplinit obligația procesuală.

Dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. arată că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e) precum și cerințele menționate la alin. (2) al aceluiași articol, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Prin urmare, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul reclamantei SC A. SA, ca netimbrat.

2.Recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

În cauză, sentința a fost comunicată recurentului-pârât la data de 03 noiembrie 2014, iar cererea de recurs a fost înregistrată la data de 26 noiembrie 2014.

În condițiile în care termenul de recurs, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 19 noiembrie 2014, recursul este tardiv formulat.

Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual.

Având în vedere aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, nerespectarea termenului de declarare a recursului prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atrăgând aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în temeiul cărora recursul pârâtului Ministerul Economiei va fi respins, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de SC A. SA împotriva Sentinței nr. 2149 din 7 iulie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, ca netimbrat.

Respinge recursul formulat de Ministerul Economiei împotriva aceleiași sentințe, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2016.

Procesat de GGC - GV