ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1194/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18.09.2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate - Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice", suspendarea provizorie a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 20408 din data de 27.08.2015 privind proiectul "Retehnologizare sector producție echipamente tehnologice A.", prin care s-a dispus obligarea sa la restituirea sumei de 1.713.301,67 RON, constituind valoarea creanței bugetare rezultate din nereguli, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare ce va fi promovată împotriva procesului-verbal.

Prin Sentința nr. 2849 din 4 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Direcția Generală Programe, Competitivitate, Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, subsumat temeiului de drept prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că hotărârea primei instanțe nu răspunde exigențelor legale privind motivarea, întrucât nu cuprinde, în concret, motivele pentru care au fost respinse argumentele societății reclamante.

Din analiza sentinței recurate rezultă faptul că instanța de fond a evitat analizarea argumentelor de vădită nelegalitate invocate, referitor la problema piețelor relevante pe care activează A. și B., sub pretextul prejudecării fondului.

În privința motivului de casare, subsumat temeiului de drept prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) și art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu s-a reținut, raportat la motivele invocate, existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.

Astfel, recurenta a invocat faptul că instanța de fond a analizat în mod lacunar motivul de nelegalitate referitor la încălcarea dreptului la apărare al societății, respingând argumentele reclamantei pentru motive care au la bază o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 21 alin. (2

1

) din O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, recurenta a arătat că în mod nelegal instanța de fond a reținut că aspectele de ordin substanțial invocate de societate, referitoare la modalitatea în care autoritatea pârâtă a interpretat și aplicat prevederile legale cuprinse în Ghidul Solicitantului privind criteriile de eligibilitate sau cele din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, reprezintă critici ce antamează fondul cauzei, considerând astfel că exced analizei pe care instanța învestită cu soluționarea acțiunii în suspendare o poate face.

Recurenta a expus detaliat în cererea de recurs aspectele care, în opinia sa, constituie motive evidente de nelegalitate ale actului administrativ atacat și care conduc la existența îndeplinirii condiției cazului bine justificat, precum și pe cele referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente.

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., iar, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 02 noiembrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 20 martie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Critica recurentei, întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., a fost cea referitoare la lipsa unei motivări a sentinței recurate, întrucât instanța de fond nu a arătat care sunt motivele pentru care au fost respinse argumentele societății reclamante.

Înalta Curte, în cercetarea acestui motiv de casare, reține caracterul său nefondat, considerând că, din perspectiva dispozițiilor cuprinse la art. 488 pct. 6 C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea supusă recursului este una care îndeplinește rigorile legale privind motivarea sa adecvată, putând permite, astfel, asigurarea garanțiilor procesuale privind accesul liber la justiție și exercitarea controlului ierarhic superior în cauză.

Este fără îndoială că, dat fiind specificul formulării unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, analiza îndeplinirii condițiilor cerute de temeiul de drept al acestei cereri nu poate fi una fundamentată pe cercetarea legalității actului a cărui suspendare se urmărește, ci ea trebuie să fie grefată pe specificul acestei proceduri sumare de palpare a circumstanțelor formale sau de fond care pot reprezenta indicii de existență a unui caz bine justificat.

În raport de aceste limite ale expunerii raționamentului ce a condus la adoptarea soluției pronunțate în cauză, a cărei recurare se cere în calea de atac exercitată de partea interesată, reține Înalta Curte că prima instanță a arătat, în opinia sa, de ce nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

În continuare, în analizarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 20408 din data de 27.08.2015 emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate.

Prin sentința ce formează obiectul prezentului recurs, Curtea de apel a respins cererea de suspendare a executării formulată de reclamantă.

Prin Sentința civilă nr. 3382 din 4 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., astfel cum a fost modificată, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate - Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, având ca obiect anularea Deciziei nr. 2717/24.02.2016 privind soluționarea contestației și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 20408 din data de 27.08.2015.

În condițiile expuse, Înalta Curte constată că actul administrativ (Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 20408 din data de 27.08.2015) care formează obiectul cererii de suspendare a executării în prezenta cauză în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a format obiectul acțiunii în anulare soluționată în fond prin Sentința civilă nr. 3382 din 4 noiembrie 2016 a Curții de Apel București.

Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Art. 14. - (1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate."

În prezentul litigiu, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi pronunțat soluția de suspendare a executării actului administrativ contestat, această măsură ar fi încetat de drept (conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004) să mai producă efecte juridice prin împlinirea termenului până la care ar fi fost dispusă, respectiv până la "pronunțarea instanței de fond", termen care s-a împlinit deja prin pronunțarea Sentinței civile nr. 3382 din 4 noiembrie 2016.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul prevederilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.C. A. S.A. împotriva Sentinței nr. 2849 din 4 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.A. împotriva Sentinței nr. 2849 din 4 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2018.

Procesat de GGC - NN