ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1328/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice:

(i) anularea, în tot, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 29.05.2014 și înregistrat de către Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" sub nr. x/2014, având în vedere ca actul administrativ contestat nu respectă principiul proporționalității, fiind emis cu exces de putere;

(ii) anularea tuturor actelor subsecvente emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 29.05.2014 și înregistrat la Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" sub nr. x/2014, conform principiului "accesoriul urmează soarta principalului".

(iii) Obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de demersul său procesual.

Ulterior, reclamanta a formulat o cerere modificatoare a acțiunii, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 16882/16.10.2014 prin care pârâtul a respins contestația formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 29.05.2014.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 510 pronunțată în data de 25 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a respins ca neîntemeiată, așa cum a fost modificată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., care a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat casarea hotărârii recurate și pe cale de consecință, în rejudecare, să se admită acțiunea, astfel cum a fost modificată.

În motivarea cererii, recurenta a evocat situația de fapt și aspectele care au dus la emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor contestat în cauză și a arătat că instanța de fond i-a respins cererea în baza unei motivări extrem de sumare, care nu face dovada unei analize corespunzătoare a motivelor de netemeinicie și nelegalitate invocate de recurentă sau a circumstanțelor concrete ale cauzei.

A mai argumentat, în esență, că:

(i) Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit temeiurile de drept invocate de recurentă în susținerea poziției sale și a reținut o situație de fapt eronată, respectiv existența unei fraude;

(ii) Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, ce reglementează principiul proporționalității, precum și dispozițiile art. 2 alin. (81) lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011, ce reglementează frauda. Astfel, trebuiau avute în vedere natura și gravitatea neregulii constatate, amploarea și implicațiile financiare ale acesteia, lipsa culpei recurentei, precum și a intenției acesteia de a comite vreo fraudă.

(iii) Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, ce reglementează excesul de putere. Recurenta a fost sancționată în lipsa unei motivări rezonabile a Autorității de management, în baza unui raport DLAF care reținea o suspiciune privind săvârșirea unei fraude. Rolul instanței de fond era tocmai acela de a administra probe și de a aprecia asupra existenței unei abateri, respectiv a unei fraude.

(iv) Procesul-verbal contestat este nelegal și netemeinic. Certificatul de atestare fiscală nr. x/15.09.2010 a fost emis de Primăria Vânătorii Mici în baza documentelor și informațiilor aflate în dosarul fiscal al recurentei, reflectând obligațiile de plată existente la data de 05.09.2010, potrivit evidenței proprii a organului emitent. Recurenta a fost de bună-credință și nu a bănuit nici un moment faptul că respectivul certificat ar conține informații eronate.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice nu a depus întâmpinare.

Prin notele scrise depuse la dosar, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii primei instanțe, ca legală și temeinică.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 7 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2017, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de casare și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului și casarea hotărârii recurate pentru considerentele expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în dobândirea și utilizarea fondurilor europene, Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 29.05.2014 privind proiectul "Achiziție de utilaje pentru realizarea lucrărilor de construire a drumurilor și autostrăzilor", cod SMIS 14706 și Decizia nr. 16882/16.10.2014 prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal sus-menționat.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 29.05.2014, s-a reținut necesitatea recuperării sumei de 4.493.656,90 RON, ca urmare a încheierii contractului de finanțare în mod fraudulos, în condițiile în care, la data emiterii Certificatului de atestare fiscala nr. 309/15.09.2010, reclamanta înregistra obligații fiscale restante la bugetul local al Comunei Vânătorii Mici in suma de 8.479,58 RON, depășind 1/6 din totalul obligațiilor fiscale datorate în ultimul semestru.

Reclamanta a expus, în acțiunea introductivă de instanță, o serie de critici aduse procesului-verbal contestat, privind încălcarea principiului proporționalității, lipsa vinovăției sale, inexistența vreunui prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene, emiterea procesului-verbal cu exces de putere și, în fine, reținerea și interpretarea eronată a situației de fapt de către autoritatea pârâtă, depunând înscrisuri în susținerea acțiunii sale.

În apărare, pârâtul a argumentat că procesul-verbal de constatare a creanțelor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.06.2014 și actele subsecvente emiterii acestuia sunt legale.

A mai susținut că, potrivit doctrinei de specialitate, contractul are forță obligatorie și în raport cu instanțele de judecată. Solicitarea reclamantei ca instanța să dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, ca fiind întocmit cu încălcarea principiului proporționalității și emis cu exces de putere, este inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât acesta are la bază un raport DLAF din care reiese faptul că încheierea contractului de finanțare s-a făcut în mod fraudulos.

Pronunțându-se asupra aspectelor de fapt și de drept ridicate în cauză, prima instanță a respins excepția inadmisibilității, invocată de pârât, cu motivarea ambiguă și neconcordantă privind faptul că acesta nu s-a prezentat în instanță pentru a susține apărările sale, iar reclamanta, prin concluziile sale a dat de înțeles că excepția urmează a fi respinsă întrucât contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui ce se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ.

În continuare, instanța de fond a respins acțiunea, ca neîntemeiată, arătând că, indiferent de momentul identificării sau constatării neregulilor în utilizarea fondurilor Europene sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, încălcarea legii se sancționează.

A reținut că "reclamanta nu a respectat una din condițiile impuse, în sensul că are obligații de plată care depășesc 1/6 din totalul obligațiilor datorate în ultimul semestru, în cazul certificatului de atestare fiscală emis de autoritățile publice locale, inclusiv pentru toate punctele de lucru înscrise în certificatul constatator" (pagina10 a hotărârii recurate), fără însă ca această constatare să fie justificată de un raționament sau să se raporteze la vreo probă.

Prima instanță a concluzionat, în continuare, că, "față de aspectele arătate mai sus, reclamanta avea posibilitatea semnalării acestora anterior semnării contractului de finanțare" (pg. 10), fără, însă, a fi clar ce aspecte au fost avute în vedere și ce relevanță au acestea în prezenta cauză.

Apărarea reclamantei-recurente privind excesul de putere a fost respinsă cu motivarea că este "injustă", iar cea privind încălcarea principiului proporționalității cu argumentul că este "nejustificată", fără însă ca aceste aprecieri să fie susținute de considerentele sumare care le însoțesc.

Înalta Curte constată că motivarea primei instanțe nu atinge standardele de claritate, acuratețe, coerență și fundamentare logică specifice unei hotărâri judecătorești.

Așa cum s-a arătat mai sus, considerentele expuse de prima instanță nu se constituie într-un raționament convingător, nu reflectă examinarea efectivă a argumentelor aduse de reclamantă în susținerea acțiunii în anulare și nici a apărărilor pârâtului, nu se raportează în concret la materialul probator depus la dosarul cauzei.

O astfel de conduită procedurală nu răspunde exigențelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, drept care nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt în mod real examinate de către instanța sesizată.

Principiul general consacrat de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. impune în sarcina primei instanțe obligația de motivare a hotărârii pronunțate, în sensul de prezenta "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Or, în speță, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală, în lipsa unei analize efective a aspectelor de fapt și de drept relevante, conduită care face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar, impunându-se casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, pentru a asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție.

În fond după casare, instanța de trimitere urmează să examineze toate aspectele de fapt și de drept invocate de părți, pentru a pronunța o hotărâre legală și temeinică.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 510 din 25 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată. Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2018.