ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3389/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x pe rolul Curții de Apel București la data de 24.10.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE - AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL, a solicitat anularea Deciziei nr. 15627/30.09.2014 emisă de pârât și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/2.07.2014, precum și suspendarea procesului-verbal nr. x până la soluționarea definitivă a cauzei.

De asemenea a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 918 din 01 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE - AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL "CREȘTEREA COMPETITIVITĂȚII ECONOMICE" și a anulat Decizia nr. 15627/30.09.2014 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/2.07.2014.

S-a dispus suspendarea procesului-verbal sus indicat până la soluționarea definitivă a cauzei.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1394,98 RON, cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene, în baza mandatului legal acordat prin art. II alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2013, aprobată cu completări prin Legea nr. 195/2013, solicitând casarea sentinței recurate și după rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, recurentul a arătat următoarele:

Instanța de fond a apreciat în mod greșit că autoritatea pârâtă ar fi interpretat eronat dispozițiile Ordinului ministrului economiei și finanțelor nr. 184/2008.

Aprecierea instanței de fond, potrivit căreia, "în mod corect, reclamanta a invocat prevederile art. 2 din H.G. nr. 759/2007 și a susținut că acele cheltuieli reprezentând diferențe de curs valutar se încadrează în acest text de lege pentru a fi considerate cheltuieli eligibile", este greșită. Pe de o parte, instanța de fond nu a indicat, în concret, de ce ar fi corectă susținerea reclamantei în sensul menționat anterior.

Pe de altă parte, este important de reținut faptul că H.G. nr. 759/2007 reglementează cu privire la regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale.

Este adevărat că, așa cum a reținut și instanța de fond, "cheltuiala privind diferențe de curs valutar nu se regăsește în prevederile art. 12 din H.G. nr. 759/2007, însă, acest fapt nu presupune calificarea cheltuielii privind diferențele de schimb valutar, ca fiind eligibilă.

Trebuie avut în vedere faptul că, art. 2 din H.G. nr. 759/2007 condiționează încadrarea unei cheltuieli ca fiind eligibilă, de îndeplinirea cumulativă a mai multor cerințe. Or, în cazul de față, cheltuiala-privind diferențele de schimb valutar nu îndeplinește cumulativ cerințele prevăzute de actul normativ.

Autoritatea pârâtă a încadrat cheltuielile în discuție ca fiind neeligibile în raport de prevederile Ordinului ministrului economiei și finanțelor nr. 184/2008.

Astfel, trebuie avut în vedere faptul că, potrivit art. 13 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007,,,în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, autoritățile de management stabilesc liste cu cheltuielile eligibile, având în vedere conținutul programului operațional gestionat și prevederile art. 34 alin. (2) din Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006, ale art. 7 alin. (3) și art. 8 din Regulamentul nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului și ale art. 3 alin. (7) și art. 11 alin. (4) din Regulamentul nr. 1.081/2006."

Prin Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 184/2008 au fost aprobate listele de cheltuieli eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul operațiunilor 1.1. a "Sprijin pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv prin investiții tangibile și intangibile" - Domeniul Major de Intervenție 1.1 - Investiții productive și pregătirea pentru competiția pe piață a întreprinderilor, în special a IMM, și 1.3.b "Sprijin pentru consultanță acordat IMM" - Domeniul Major de Intervenție 1.3 - Dezvoltarea durabilă a antreprenorialului, în cadrul axei prioritare 1 "Un sistem de producție inovativ și ecoeficient" din cadrul Programului operațional sectorial "Creșterea competitivității economice" (POS CCE) 2007 - 2013.

Câtă vreme cheltuielile nu se încadrează în dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 759/2007, nu se poate susține că autoritatea pârâtă ar fi dat o altă interpretare prevederilor Ordinului ministrului economiei și finanțelor nr. 184/2008, cum greșit a reținut instanța de fond.

A mai reținut instanța de fond în cuprinsul hotărârii judecătorești faptul că, ". potrivit art. 4 alin. (1) din contractul de finanțare din cauză nr. 44/21M/28.12.2010, articol privitor la eligibilitatea cheltuielilor, se prevede că «sunt eligibile acele cheltuieli, realizate în conformitate cu prevederile H.G. nr. 759/2007, cu completările și modificările ulterioare, ale OMEF nr. 184/2008

Textul redat de instanța de fond din cuprinsul contractului, este corect, însă acestea nu sunt singurele prevederi contractuale pe care instanța de fond trebuia să le aibă în vedere.

Instanța de fond a mai reținut următoarele: "La bugetul proiectului/surse de finanțare la detalierea costurilor proiectului pe fiecare categorie de cheltuială este prevăzut la categoria alte cheltuieli - diferențe de curs valutar, iar la valoarea eligibilă a acestei cheltuieli este prevăzută suma de 380.524,88 RON, adică o sumă inferioară celei considerate neeligibilă de către pârât." În realitate, suma de 380.524,88 RON este superioară, iar nu inferioară sumei considerate neeligibilă de către pârât (total 266.728,18 RON, din care 186.709,72 RON contribuția din fonduri UE și 26.139,36 RON contribuția națională de la bugetul de stat).

Lipsite de relevanță sunt și cele reținute de instanța de fond, potrivit căreia,,,aceeași sumă (de 380.524,88 RON - n.n.) apare și în lista cheltuielilor eligibile și neeligibile ale proiectului, tot la categoria de cheltuieli eligibile. Suma se regăsește indicată ca și cheltuială eligibilă și în cele două acte adiționale la contractul de finanțare, nr. 1/21.07.2011 și nr. 2/11.07.2012."

Instanța de fond a ignorat prevederile art. 3 din același contract (nr. x/2IM/28.12.2010), care, la alin. (4-6), au următorul conținut:

"(4) Beneficiarul poate efectua modificări asupra bugetului, dacă acestea nu afectează scopul principal al proiectului și impactul financiar se limitează la transferul de maximum 10% din suma înscrisă inițial în cadrul fiecărei cheltuieli eligibile, în cadrul aceleiași categorii, fără a se modifica valoarea totală eligibilă a proiectului. Beneficiarul va transmite "Ol IMM bugetul astfel modificat, în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data modificării acestuia.

(5) Valoarea eligibilă nerambursabilă aprobată prin prezentul contract nu poate fi modificată în sensul majorării acesteia.

(6) în cazul în care valoarea Proiectului și implicit valoarea eligibilă a acestuia crește față de valoarea convenită prin prezentul contract de finanțare, diferența fată de finanțarea nerambursabilă maximă menționată la alin. (2) este suportată în întregime de Beneficiar".

Așa cum rezultă din contractul de finanțare și din actele adiționale încheiate ulterior, valoarea-eligibilă aprobată pentru stația de mixturi asfaltice a fost de 3.470.775 RON, pentru stația de sortare, de 1.241.065 RON, iar pentru concasor, 1.220.030 RON.

Din cuprinsul cererii de rambursare rezultă că facturarea utilajelor achiziționate s-a făcut în euro, valoarea utilajelor în RON fiind valoarea rezultată din conversia sumei în euro la cursul din data plății.

în realitate, așa zisele diferențe de curs valutar solicitate de reclamantă reprezintă depășiri ale valorii eligibile aprobate prin Contractul de finanțare, sume de bani ce sunt neeligibile.

Important de reținut că, așa cum rezultă din cererea de rambursare, contractul încheiat cu furnizorul celor 3 mijloace fixe are ca dată 22.11.2011. De asemenea, din aceeași cerere de rambursare rezultă că facturile aferente celor trei mijloace fixe au fost emise în intervalul 03.01.2012 -24.08.2012, acestea fiind achitate în intervalul 09.01.2012 - 29.08.2012. Astfel, factura pentru concasor a fost emisă la data de 03.01.2012, prima factură pentru stația de mixuri a fost emisă la data de 02.04.2012, iar prima factură pentru stația de sortare, a fost emisă tot la data de 02.04.2012.

Așadar, este cert faptul că, la momentul încheierii actului adițional nr. x din data de 11.07.2012, reclamanta avea cunoștință de faptul că era depășită valoarea din contract aferentă celor trei bunuri.

Din cuprinsul Suspiciunii de neregulă rezultă că neregula cu privire la diferentele de curs valutar a fost constatată inițial de ofițerii de verificare din cadrul biroului de verificare proiecte din cadrul Organismului Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice Sud Muntenia, ulterior de Autoritatea de Audit din cadrul Curții de Conturi și, în final, de ofițerii de verificare din cadrul Biroului de Verificare Proiecte din cadrul Autorității de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice.

Instanța de fond nu a ținută seama de această situație, limitându-se să arate că, "dacă inițial s-ar fi considerat neeligibile aceste cheltuieli din diferențe de curs valutar atunci nu ar fi avut nicio rațiune emiterea notei de respingere temporară."

Este adevărat că diferențele de curs valutar provin din achiziția stației de mixuri, a celei de sortare și a concasorului, însă aceste sume, așa cum am arătat mai sus, reprezintă, în realitate, depășirea valorii eligibile aprobată prin Contractul de finanțare.

Dacă s-ar da credit celor reținute de instanța de fond, ar conduce la situația în care s-ar accepta ca valoarea indicată (în luna decembrie 2010) de reclamantă ca și estimare a prețurilor de achiziție (astfel cum se regăsește la Anexa VI din contractul de finanțare) să fie exact aceeași cu cea pentru care s-au emis facturile (in perioada ianuarie - iulie 2012).

Astfel, dacă ne raportăm la valoarea de 3.470.775 RON (estimarea pentru stația de mixuri), rezultă că suma estimată în euro pentru achiziția acestui bun era de 809.585,73 euro, adică exact valoarea facturată prin facturile emise la data de 02.04.2012 și 05.07.2012, în valoare de 80.958,57 RON și, respectiv, de 728.627,16 euro. În cazul stației de sortare, valoarea estimată a acestui bun, de 1.241.065 RON, reprezenta, la data de 28.12.2010, suma de 289.488,23 euro, adică exact valoarea facturată prin facturile emise la data de 02.04.2012 și, respectiv, la data de 24.08.2012, în valoare de 28.948,82 euro, respectiv de 260.539,41 euro. Același lucru se întâmplă și în cazul concasorului, pentru care a fost estimată o valoare de 1.220.030 RON, adică 284.581,65 euro, exact valoarea cuprinsă în factura emisă la data de 03.01.2012.

Important de reținut și faptul că, prin Scrisoarea de informare privind rezultatul evaluării tehnico-financiare a proiectului nr. ITF 19 din 19.07.2010, autoritatea pârâtă a comunicat reclamantei că proiectul ar putea fi finanțat din FEDR în condițiile precizate în Lista cheltuielilor eligibile și neeligibile ale proiectului (anexată Scrisorii de informare), în cuprinsul căreia, de exemplu, valoarea estimată pentru stația de mixuri era de 4.164.930 RON.

Cu privire la același bun, în cuprinsul celor două acte adiționale la Contractul de finanțare, valoarea estimată este de 3.470.775 RON.

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că redactarea contractului (care conține inclusiv anexele) a fost realizată cu aproximativ două săptămâni anterior înregistrării/datării acestuia (perioadă în care a fost semnat de toți reprezentanții celor două părți), astfel că o anticipare exactă a cursului valutar din ziua înregistrării contractului, era, practic, imposibilă.

Mai mult decât atât, trebuie avut în vedere faptul că, la art. 11.1.1 din Actul adițional nr. x din 21.07.2011 se prevede că derularea procedurilor de achiziție se face între prima și a opta lună de la data încheierii contractului, în timp ce recepția utilajelor și echipamentelor și integrarea în fluxul de producție se realizează între a 11-a lună și a 12-a lună de la data semnării contractului.

Or, contractul de finanțare este datat 28.12.2010 și, așa cum rezultă din Cererea de rambursare, contractul încheiat de beneficiar cu furnizorul celor trei bunuri are data de 22.11.2011, iar facturile aferente acestora au fost emise în perioada 03.01.2012 - 24.08.2012.

Altfel spus, pentru a nu rezulta depășirea valorii estimate a achiziției bunurilor, au fost emise facturi aferente acestora exact la valoarea de la data înregistrării contractului (rezultată din folosirea cursului valutar de la acel moment), ulterior diferențele fiind incluse ca și cheltuieli de diferențe de curs valutar.

Situația menționată anterior nu poate fi imputată autorității de management, calificarea cheltuielilor de curs valutar ca neeligibile fiind corectă.

Este evident faptul că instanța de fond nu a ținut seama de aceste aspecte, din moment ce a reținut în considerentele hotărârii că, "toate aceste cheltuieli cu achiziția respectivelor mijloace fixe (tangibile - potrivit bugetului proiectului) sunt cheltuieli eligibile și îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 759/2007, neregăsindu-se la cheltuielile neeligibile indicate la art. 12 din același act normativ."

De asemenea, aspectul reținut de instanța de fond, potrivit căreia,,,de altfel, se constată că aceste cheltuieli sunt prevăzute ca și eligibile în anexa 1 pct. 3 din ordinul nr. 184/2008 (Cheltuieli pentru achiziția de bunuri din categoria mijloacelor fixe sau a obiectelor de inventar (imobilizări corporale)" este lipsit de fundament. În realitate, așa cum s-a arătat mai sus, cheltuielile reprezentând diferențe de curs valutar nu se regăsesc în cuprinsul Ordinului ministrului economiei și finanțelor nr. 184/2008.

De altfel, instanța și-a fundamentat soluția pe ideea principală că, dacă în legătură cu anumite cheltuieli nu se prevede în vreun act normativ că sunt neeligibile, atunci acestea sunt eligibile,.

Premisa de la care a plecat instanța de fond este în mod evident greșită, o interpretare precum cea a instanței de fond golind de conținut atât dispozițiile H.G. nr. 759/2007, cât și pe cele ale Ordinului ministrului economiei și finanțelor nr. 184/2008, astfel încât această interpretare nu poate fi reținută.

În ceea ce privește remarca instanței de fond, potrivit căreia,,,reținerile pârâtului sunt contrazise și de mențiunile din Ghidul solicitantului (cap. III ultimul și penultimul paragraf ~ fila 235 din dosar) și instrucțiunile din acest ghid privind întocmirea bugetului proiectului, precum și în instrucțiunile de completare a cererii de finanțare ",:;.această remarcă dovedește, încă o dată, faptul că instanța de fond nu a analizat contractul de finanțare în integralitate, ci s-a limitat să invoce exclusiv prevederile care, aparent, conduceau spre o soluție favorabilă reclamantei.

Astfel, instanța de fond a reținut următorul pasaj din ghidul solicitantului: «în completarea Secțiunii 4,,Bugetul proiectului" din Cererea de finanțare, Solicitantul va ține cont de criteriile de eligibilitate a cheltuielilor și stabilirea contribuției proprii detaliate în capitolul II al prezentului Ghid, precum și va include în cadrul acesteia a unei linii de,,Alte cheltuieli" care are ca obiect acoperirea eventualelor diferențe de curs valutar peste estimările inițiale. Rezerva va putea fi utilizată în implementarea proiectului numai pe bază de justificare, transmisă AM/OI și acceptată de acestea .»

Pe de o parte, trebuie reținut faptul că Ghidul solicitantului are rol de îndrumare. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că textul redat anterior prevede posibilitatea utilizării rezervei exclusiv pe bază de justificare, lucru care nu s-a întâmplat în cazul de față.

O dovadă în sensul celor menționate anterior constă și în aceea că, așa cum rezultă din suspiciunea de neregulă, ofițerii de verificare din cadrul biroului de verificare proiecte din cadrul OIPOSCCE Sud Muntenia a considerat că suma de 186.709,72 RON - diferențe de curs valutar, este neeligibilă.

însă, cel mai important aspect, pe care, însă, instanța de fond l-a ignorat cu desăvârșire, este acela că, din lecturarea integrală a Contractului de finanțare, rezultă că prevederi cu privire la diferențele de curs valutar se regăsesc exclusiv la alin. (6) al art. 5, al căror conținut este următorul: "în cazul încheierii, de către Beneficiar, a unor contracte cu furnizori externi, când pot apărea diferențe de curs valutar între momentul emiterii facturii și momentul efectuării plății, Beneficiarul va solicita prin cererea de rambursare valoarea corespunzătoare cursului valutar valabil la data efectuării plății."

Așadar, numai și numai în situațiile în care Beneficiarul încheie contracte cu furnizori externi și în care pot apărea diferențe de curs valutar între momentul emiterii facturii și momentul efectuării plății sunt aplicabile prevederile cu privire la diferențele de curs valutar, însă nicidecum prin raportare la data încheierii Contractului de finanțare.

Astfel, trebuie avut în vedere faptul că suma stipulată în Contractul de finanțare este în RON, iar Beneficiarul, la momentul înregistrării în contabilitate a facturilor emise de furnizorii externi, are obligația de a face conversia în RON, atât la momentul înregistrării facturii, cât și la momentul efectuării plății.

În aceste condiții, rezultă că valoarea mijloacelor fixe achiziționate depășește valoarea estimată (alocată pentru acestea) în bugetul Contractului de finanțare și, pe cale de consecință, încadrarea {acestor depășiri de buget, ca și diferențe de curs valutar, atrage neeligibilitatea acestora, cum corect a reținut autoritatea pârâtă.

În drept a fost invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând că sentința atacată este legală și temeinică.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24.02.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15.06.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin sentința atacată, Curtea de Apel București - SCAF a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE - AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL "CREȘTEREA COMPETITIVITĂȚII ECONOMICE, a anulat decizia nr. 15627/30.09.2014 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/2.07.2014, a dispus suspendarea procesului-verbal sus indicat până la soluționarea definitivă a cauzei și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1394,98 RON, cheltuieli de judecată.

Argumentând această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

La data de 28.12.2010 intre MECMA in calitate de OI pentru Intreprinderi mici și mijlocii și reclamanta in calitate de beneficiar s-a incheiat contractul de finantare nr. 44/2IM/pentru acordarea finantarii nerambursabile de catre AM POS CCE pentru implementarea proiectului nr. 15895 «Complex preparare alte produse nemetalice». Au fost incheiate doua acte aditionale privind valoarea finantarii nerambursabile și valoarile eligibile și neeligibile ale contractului.

Prin Procesul Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrului obiectivului de convergență nr. x echipa de control având în vedere suspiciunea de neregulă (SN) emisă de AM POS CCE sub numărul 5256/22.05.2014, a sustinut ca s-a confirmat această suspiciune deoarece "suma de 186.709,72 RON (valoare eligibilă nerambursabilă), aferentă categoriei de cheltuieli "Diferente de curs valutar", a fost plătită necuvenit beneficiarului, aceasta reprezentând cheltuieli neeligibile conform Ordinului MEF 184/2008". Reclamanta a formulat contestatie impotriva acestui proces-verbal, contestatie ce i-a fost respinsa prin decizia atacata nr. x/30.09.2014.

Reclamanta a solicitat anularea atat a deciziei cat și a procesului-verbal mai sus indicate solicitand totodata sa se constate ca decizia a fost emisa cu nerespectarea termenului de solutionare a contestatiei prevazut de art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 și, de asemenea, sa se contate inexistent unei nereguli și nelegalitatea sanctiunii.

Desi reclamanta a invocat ca și capete distincte de cerere ultimele doua solicitari de constatare a nelegalitatii celor doua atacate, curtea de apel a retinut ca in fapt aceste capete de cerere sunt motive pentru care pot fi anulate actele administrative atacate.

Obiectul unei cereri intemeiate pe dispozititiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 1, 8, 18 din legea nr. 554/2004, la care face trimitere articolul din ordonanta sus invocata, poate fi anularea unui act administrativ, cum este acela al anulării deciziei și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creantelor bugetare sau obligarea autoritatii la emiterea unui act administrativ, eliberarea unui inscris sau efectuarea unei operatiuni administrative. Prin urmare instanta de contencios administrativ nu solutioneaza actiuni in constatare, constatarile instantei putand motiva admiterea sau nu a cererii de anulare a actelor administrative atacate.

In privinta faptului ca decizia de solutionare a contestatiei reclamantei impotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creantelor bugetare a fost emisa cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevazut de art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 instanta de fond a retinut ca acest motiv nu duce la nulitatea deciziei atacate pentru ca legea nu prevede aceasta sanctiune pentru nerespectarea acestui termen. In fapt, este vorba despre un termen de recomandare care poate atrage alte sanctiuni, dar in niciun caz anularea deciziei pentru acest motiv. Niciodata, nici in procedura civilă, atunci cand legea a prevazut un termen de solutionare a unei cauze sau pentru motivarea unei hotarari nu s-a retinut nelegalitatea hotararii pentru depasirea acestor termene și nu a fost anulata hotararea pentru acest motiv. Doar in cazul in care legea prevedea sanctiunii nulitatii pentru depasirea termenului respectiv atunci decizia atacata putea fi anulata pe acest considerent.

In ceea ce priveste nelegalitatea procesului-verbal atacat și a deciziei de solutionare a contestatiei impotriva acestuia, judecatorul fondului a apreciat ca sustinerile reclamantei referitoare la eligibilitatea sumei de 186709,72 RON reprezentand cheltuieli din diferente de curs valutar sunt intemeiate.

In mod eronat parata a interpretat dispozitiile ordinului MEF nr. 184/2008.

Potrivit art. 2 din acest ordin « Cheltuielile eligibile pentru operațiunile menționate la art. 1, din cadrul axei prioritare 1 "Un sistem de producție inovativ și ecoeficient", vor respecta prevederile prezentului ordin, ale Hotărârii Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, precum și ale schemelor de ajutor de stat corespunzătoare, aprobate. » Ordinul a fost emis tocmai in baza H.G. nr. 759/2007, astfel incat prevederile acestuia nu pot fi interpretate decat in lumina prevederilor acestui act normativ de putere superioara.

In mod corect reclamanta a invocat prevederile art. 2 din H.G. nr. 759/2007 și a sustinut ca acele cheltuieli reprezentand diferente de curs valutar se incadreaza in acest text de lege pentru a fi considerate cheltuieli eligibile.

Mai mult la art. 12 din aceasi hotarare sunt prevazute categoriile de cheltuieli care nu sunt eligibile. Cheltuiala privind diferente de curs valutar nu se regaseste in acest din urma articol.

In situatia in care cheltuiala respectiva nu se regaseste expres nici intre cheltuielile eligibile și nici intre cele neeligibile, parata nu era in drept sa le considere neeligibile, ci trebuia sa le incadreze intr-una dintre categoriile de cheltuieli prevazute in actele normative, fie ele eligibile, fie neeligibile, urmand ca apoi sa justifice neeligibilitatea motivand de ce categoria respectiva de cheltuieli intra la o alta categorie prevazuta in actele normative incidente.

In alta ordine de idei se retine ca potrivit art. 4 alin. (1) din contractul de finantare din cauza nr. x, articol privitor la eligibilitatea cheltuielilor se prevede ca « sunt eligibile acele cheltuieli, realizate in conformitate cu prevederile HG nr. 759/2007 cu completarile și modificarile ulterioare, ale OMEF nr. 184/2008 de aprobare a listei de cheltuieli eligibile, cu completarile și modificarile ulterioare, cu regulamentele aplicabile ajutorului de stat, care sunt prezazute in cererea de finantare aprobata - anexa VI la prezentul contract.

La bugetul proiectului/surse de finantare la detalierea costurilor proiectului pe fiecare categorie de cheltuiala este prevazut la categoria alte cheltuieli - diferente de curs valutar, iar la valoarea eligibila a acestei cheltuieli este prevazuta suma de 380524,88 RON, adica o suma inferioara celei considerate neeligibila de catre parat. Aceeasi suma apare și in lista cheltuielilor eligibile și neeligibile ale proiectului, tot la categoria de cheltuieli eligibile. Suma se regaseste indicata ca și cheltuiala eligibila și in cele doua acte aditionale la contractul de finantare, nr. 1/21.07.2011 și 2/11.07.2012.

Daca initial s-ar fi considerat neeligibile aceste cheltuieli din diferente de curs valutar atunci nu ar fi avut nicio ratiune emiterea notei de respinge temporara.

Din detalierea calcului difentelor de curs valutar de la dosar reiese ca aceste diferente provin din achizita statiei de mixuri, a celei de sortare și a concasorului.

Toate aceste cheltuieli cu achizitia respectivelor mijloace fixe (tangibile - potrivit bugetului proiectului) sunt cheltuieli eligibile și indeplinesc conditiile prevazute de art. 2 din H.G. nr. 759/2007, neregasindu-se la cheltuielile neeligibile indicate la art. 12 din acelasi act normativ.

De altfel se constata ca aceste cheltuieli sunt prevazute ca și eligibile in anexa 1 pct. 3 din ordinul nr. 184/2008 (Cheltuieli pentru achiziția de bunuri din categoria mijloacelor fixe sau a obiectelor de inventar (imobilizări corporale). Din chiar procesul-verbal contestat reiese ca diferentele de curs valutar au fost aferente cheltuielilor privind achizitia statiei de mixuri, a statiei de sortare și a concasorului, cheltuielile cu achizitia acestor mijloace fixe fiind eligibile conform celor mai sus indicate.

Asadar nu se poate aprecia ca intemeiata sustinerea paratei in sensul ca diferentele de curs valutar aferente unei achizitii de mijloace fixe, achizitie care reprezinta o cheltuiala eligibila nu sunt cheltuieli eligibile in contextul in care niciun act normativ nu prevede expres ca aceste cheltuieli ca urmare a diferentei de curs valutar datorate diferentelor de pret intre momentul intocmirii proiectului, momentul aprobarii și momentul achizitionarii bunurilor, nu ar fi eligibile.

Retinerile paratului sunt contrazise și de mentiunile din Ghidul solicitantului (cap. III ultimul și penultimul paragraf - fila 235 din dosar) și instructiunile din acest ghid privind intocmirea bugetului proiectului, precum și in instructiunile de completare a cererii de finantare . Prin urmare nu se poate retine nicio incalcare a unei dispozitii comuntare și/sau nationale care sa fi rezultat dintr-o actiune sau dintr-o omisiune a reclamantei, ori incalcari ale contractului de finantare.

Asa fiind nu se poate retine existenta unei nereguli asa cum s-a retinut la pct. 7, 9 și 11 din procesul-verbal contestat.

Prin urmare se constata ca sunt nelegale și netemeinice atat procesul-verbal cat și decizia contestata.

Referitor la cererea de suspendare formulata de reclamanta in temeiul art. 14 și 15 din legea nr. 554/2004 instanta fondului a retinut ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru suspendarea executarii procesului-verbal contestat.

In baza art. 451 și urmatoarele C. proc. civ. a fost obligata parata la plata catre reclamanta a sumei de 1394,98 RON cheltuieli de judecata, taxa de timbru și onorariu aparator conform dovezilor de la dosar.

Înalta Curte apreciază drept legală sentința atacată și își însușește considerentele acesteia, criticile formulate de recurent nefiind fondate.

Astfel, nu este întemeiată critica prin care se susține neeligibilitatea cheltuielilor cu diferențele de curs valutar, în raport cu prevederile Ordinului Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 184/2008. Aceasta întrucât, pe de o parte, după cum a arătat în mod corect și instanța de fond, aceste cheltuieli sunt prevazute ca și eligibile in anexa 1 pct. 3 din ordinul nr. 184/2008, întrucât reprezintă cheltuieli pentru achiziția de bunuri din categoria mijloacelor fixe sau a obiectelor de inventar - imobilizări corporale. Din chiar procesul-verbal contestat rezultă că diferențele de curs valutar au fost aferente prețului de achiziție a stației de mixuri, a stației de sortare și a concasorului.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că cheltuielile cu diferențele de curs valutar nu pot fi considerate neeligibile, ca efect al neincluderii lor în mod explicit în categoria celor eligibile, atâta timp cât dispozițiile art. 12 din H.G. nr. 759/2007, act normativ cu forță juridică superioară Ordinului Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 184/2008 stabilesc în mod limitativ cheltuielile neeligibile, iar cele cu diferențele de curs valutar nu se regăsesc între acestea.

Înalta Curte apreciază că nu pot fi primite nici celelalte critici cuprinse în motivele de recurs, prin care se susține, în esență, greșita calificare drept eligibile a cheltuielilor cu diferențele de curs valutar, în raport cu:

- neîndeplinirea cumulativă a condițiilor generale de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 759/2007;

- aplicarea clauzei din contractul de finanțare referitoare la diferențele de curs valutar numai în relația cu furnizorii externi și numai pentru perioada cuprinsă între momentul emiterii facturii și cel al efectuării plății;

- depășirea cuantumului cheltuielilor eligibile stabilit prin contractul de finanțare.

Dincolo de împrejurarea că recurenta nu a indicat în mod concret ce condiție generală de eligibilitate nu respectă cheltuielile cu diferențele de curs valutar, Înalta Curte constată că aceste critici sunt lipsite de relevanță, dat fiind că exced obiectului litigiului - procesul-verbal de constatare a neregulilor contestat în prezenta cauză a avut drept unic temei al întocmirii plata necuvenită către intimata beneficiară a sumei de 186.709,72 RON, aferentă categoriei de cheltuieli "Diferențe de curs valutar", deoarece acestea reprezintă cheltuieli neeligibile conform Ordinului Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 184/2008, neregăsindu-se în cadrul listei de cheltuieli eligibile cuprinse în ordinul menționat (pct. 1 lit. a), 6 și 8 din procesul-verbal). În cuprinsul procesului-verbal contestat nu se face nicio referire la existența vreunei nereguli rezultând din neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 759/2007, la aplicarea clauzei din contractul de finanțare referitoare la diferențele de curs valutar numai în relația cu furnizorii externi și numai pentru perioada cuprinsă între momentul emiterii facturii și cel al efectuării plății, ori la depășirea cuantumului cheltuielilor eligibile stabilit prin contractul de finanțare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 noul C. proc. civ., reținând că nu există motive de reformare a sentinței va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat, iar în temeiul art. 453 alin. (1) noul C. proc. civ. va obliga recurentul la plata către intimată a sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloare onorariu avocațial, conform chitanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene), reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 918 din 1 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice Și Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene), reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 1.500 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2017.