ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3713/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3713/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea introdusă la data de 8 iulie 2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 13 mai 2014, întocmit de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, până la pronunțarea instanței de fond.
1.2. Sentința primei instanțe
Curtea de Apel București, prin Sentința nr. 2235 din 28 august 2014, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice", ca nefondată.
1.3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
1.4. Decizia pronunțată în recurs în complet de filtru
Prin Decizia nr. 2476 din 6 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2014, a fost respins recursul formulat, ca nefondat.
1.5. Contestația în anulare formulată
Împotriva Deciziei nr. 2476 din 6 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2014, recurenta-reclamantă a formulat contestație în anulare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., solicitând admiterea contestației în anulare, anularea deciziei contestate și rejudecarea recursului.
1.6. Decizia pronunțată în contestația în anulare
Prin Decizia nr. 1441 din 30 martie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis contestația în anulare formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 2476 din 6 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2014, a anulat decizia atacată și a respins recursul formulat de SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 2235 din 28 august 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.
1.7. Contestația în anulare ce face obiectul prezentului dosar
Împotriva Deciziei nr. 1441 din 30 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat o nouă contestație în anulare contestatoarea SC A. SRL, invocând prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., fără a depune însă și dovada plății taxei judiciare de timbru corespunzătoare căii de atac exercitate.
La data de 03 iulie 2017 s-a comunicat contestatoarei obligația de a depune la dosar, sub sancțiunea nulității cererii, taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.
Având în vedere că partea nu și-a îndeplinit această obligație legală, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția netimbrării contestației în anulare și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții, astfel cum rezultă din practicaua prezentei hotărâri.
1.8. Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta contestație în anulare
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția netimbrării contestației în anulare, invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va anula contestația formulată ca netimbrată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Înalta Curte constată că, deși contestatoarea a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, datorată conform art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, respectiv din actele și lucrările dosarului, partea nu și-a îndeplinit această obligație legală.
Devine astfel incidentă sancțiunea anulării contestației în anulare, în raport cu dispozițiile art. 148 alin. (6) și art. 197 C. proc. civ., conform cărora:
"Titlul IV - Actele de procedură, Cap. I - Forma cererilor
Art. 148. - Condițiile generale [...]
(6) Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel."
"Art. 197. - Timbrarea cererii
În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 32 și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013:
"Art. 32. - Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.
Art. 33. - (1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
(2) Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. [...]"
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248, coroborat cu art. 148 alin. (6) și art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 26 alin. (1), art. 32 și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va dispune anularea, ca netimbrată, a contestației în anulare formulată de contestatoarea SC A. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1441 din 30 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - CT