ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2476/2016

Decizia nr. 2476/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea introdusă la data de 8 iulie 2014 reclamanta SC A. SRL a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 13 mai 2014 întocmit de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, până la pronunțarea instanței de fond.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București, prin Sentința nr. 2235 din 28 august 2014 a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. S.R.L în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-reclamantă invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., se precizează că deși instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui caz bine justificat și a unei pagube iminente, nu prezintă nicio explicație pentru care a considerat că argumentele recurentei sub aceste două aspecte nu erau întrunite.

În ceea ce privește cazul bine justificat, se susține că prima instanță nu a arătat în mod concret de ce în opinia acesteia, actul administrativ a cărui suspendare se solicită este motivat, deși acesta constituia primul motiv invocat în susținerea cererii de suspendare.

Astfel, în opinia recurentei a motiva în drept un act administrativ presupune indicarea în concret a textelor de lege a căror prevederi au fost nesocotite de către contribuabil, prin indicarea articolului și eventual al alineatului, aspecte care au făcut obiectul cercetării de către instanțele judecătorești, care au reținut, că referirea generică și imprecisă la un întreg titlu al unui act normativ nu poate constitui o motivare.

Pe de altă parte, referitor la condiția existenței unei pagube iminente, se menționează că instanța de recurs trebuia să aibă în vedere documentele menționate în opisul cu înscrisuri anexate cererii de chemare în judecată.

Se susține că o motivare a existenței sau după caz a inexistenței unei pagube iminente cauzată societății în cazul în care nu s-ar dispune suspendarea actului administrativ, ar fi trebuit în mod obligatoriu să pornească de la analiza înscrisurilor menționate, asupra cărora prima instanță ar fi trebuit să-și aplece atenția pentru a decide dacă într-adevăr fac dovada unui prejudiciu material viitor și previzibil ce ar fi suferit de societatea recurentă în situația în care nu se va dispune suspendarea Procesului-verbal.

1.4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 11 aprilie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei și apărărilor formulate de intimată, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 13 mai 2014 întocmit de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, până la pronunțarea instanței de fond.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Prin Sentința nr. 2235 din 28 august 2014 a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. S.R.L în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" ca nefondată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunță, să dispună: anularea procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 4591 din 15 mai 2014 emis de pârât; anularea Deciziei nr. 12120 din 19 august 2014 de soluționare a contestației administrative emise de pârât.

Prin Sentința nr. 3487 din 23 decembrie 2015, Curtea de Apel București a respins cererea de anulare formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" ca nefondată.

Acțiunea recurentei-reclamante, care viza anularea actelor administrative în litigiu, fiind respinsă ca nefondată de prima instanță, prin sentința menționată, reprezintă implicit o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită.

În consecință, pe de o parte, soluția instanței de fond, învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative, conferă consistență concluziei că actele administrative, ce formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării, se bucură de prezumția de legalitate, nefiind, astfel îndeplinită cerințe prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la existența unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeași lege, în sensul de "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".

Pe de altă parte, soluția dată prezentei cereri de suspendare a executării, chiar în eventualitatea în care aceasta ar fi fost favorabilă reclamantei, și-a epuizat efectele juridice la data pronunțării instanței învestite cu acțiunea în anulare, așa cum prevede expres art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că prezentul demers judiciar al recurentei este lipsit, la acest moment, de finalitatea urmărită.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 2235 din 28 august 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2016.

Procesat de GGC - NN