ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 727/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x reclamanta S.C. F. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate, suspendarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.09.2015.

Prin sentința nr. 2837 din 3 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. F. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate.

S-a dispus suspendarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.09.2015 până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată, apreciindu-se că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, s-a susținut de către recurentul - pârât că, în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. ț din Legea nr. 554/2004 și de împrejurările legate de starea de fapt și de drept, în speță, nu este vorba despre situația de se fi creat o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar analizarea motivării cererii de suspendare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.

Referitor la condiția privind prevenirea unei pagube iminente, s-a considerat că prima instanță nu a indicat, în concret, care sunt dovezile pe care se întemeiază reținerea cu privire la caracterul prejudiciator al unei eventuale executări silite.

S-a mai invocat de către recurent caracterul de excepție al suspendării actelor administrative, invocându-se Decizia nr. 3486 din 21 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata - reclamantă nu a formulat întâmpinare la recurs.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 28 septembrie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 2837 din 3 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte a luat act de schimbarea denumirii recurentului - pârât în Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, conform prevederilor O.U.G. nr. 1/2017.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării și la dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) din Noul C. proc. civ. recursul urmărește să supună Înaltei Curți examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În fapt, reclamanta S.C. F. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere, prin care a solicitat suspendarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.09.2015 emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate.

Prin procesul-verbal atacat s-a reținut că societatea ar intra în categoria întreprinderilor mijlocii întrucât, prin luarea în calcul a numărului mediu de angajați și prin raportare la toate societățile legate depășește numărul de angajați specific unei întreprinderi mici. În aceste condiții s-a apreciat că nu întrunea condițiile pentru acordarea asistenței financiare nerambursabile.

In drept, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Cu privire la prima condiție legală - existența unui caz bine justificat - constată Înalta Curte, că in cauză nu a fost probată existența unei "îndoieli serioase în privința legalității actului administrativ".

Astfel, autoritatea de control a reținut că S.C. F. S.R.L. avea calitatea de întreprindere mijlocie, întrucât avea un număr total de 52 de salariați, constatându-se caracterul de întreprindere legată cu S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. și Servicii S.R.L.

Din perspectiva întrunirii condițiilor prevăzute de art. 4

4

din Legea nr. 346/2004, forma în vigoare la momentul verificării și emiterii actelor, care definește noțiunea de întreprinderi legate, Înalta Curte constată că această analiză depășește cadrul prevăzut de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Nu pot fi subsumate condiției cazului bine justificat aprecierile referitoare la nelegalitatea unui act administrativ, a cărui suspendare se cere, întrucât acceptarea unui asemenea raționament ar echivala cu o prejudecare a fondului litigiului, care privește examinarea legalității.

De altfel, reclamanta nu critică situația de fapt reținută de organul de control, respectiv că două persoane fizice sunt acționari la cele 5 firme, având în perioada verificată un număr de 52 de angajați, ci modalitatea de interpretare a dispozițiilor Legii nr. 346/2004 cu referire la distincția dintre întreprinderi legate și întreprinderi partenere.

Constată instanța de control judiciar, în dezacord cu instanța fondului că actul administrativ a cărui suspendare se solicită conține motivele pe care se întemeiază soluția adoptată.

Și susținerea privind necompetența pârâtei de a efectua verificări, urmează a fi înlăturată, întrucât potrivit prevederilor art. 5 din O.G. nr. 66/2011, "autoritățile cu competente in gestionarea fondurilor europene au obligația (...) b) luării tuturor masurilor necesare prevenirii neregulilor și fraudelor, inclusiv prin activități ce constau in informarea corecta și la timp a beneficiarilor asupra riscului producerii de nereguli și fraude, in special in ceea ce privește indiciile de frauda".

Or, verificarea împrejurării dacă la data semnării contractului de finanțare reclamanta se încadra în categoria întreprinderilor mici pentru a beneficia de o asistență financiară nerambursabilă în procent de 60% din totalul costurilor eligibile, intră în competența autorității de control.

În ceea ce privește condiția "pagubei iminente" din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș din lege rezultă că noțiunea are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, se reține că intimata-reclamantă nu a justificat nici un prejudiciu material pe care l-ar suferi prin executarea actelor administrativ fiscale, în sensul în care această sintagmă este definită de lege.

În litigiul de față, nu s-a demonstrat de către recurentă în nici un fel vreuna dintre susținerile sale subsumate pretenției de pagubă iminentă, respectiv influența sumei pretinse în ansamblul activității sale.

Având în vedere și dispozițiile art. 1064 alin. (4) din C. proc. civ. care prevăd că "dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii."

6.2 Temeiul legal al soluției adoptate

În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată în sensul respingerii acțiunii și va dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 1000 de RON consemnată prin recipisa nr. x la E. - Unitatea SM București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 2837 din 3 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată in sensul respingerii acțiunii.

Dispune restituirea cauțiunii in cuantum de 1000 de RON consemnată prin recipisa nr. x la E. - Unitatea SM București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2017.