ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3323/2018

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/272015 reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generala Programe Competitivitate (D.G.P.C), suspendarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 04.09.2015 încheiat de către pârâta D.G.P.C., până la pronunțarea pe fond a instanței competente cu privire la legalitatea și temeinicia actului administrativ-fiscal.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 2.689 din 20.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate și s-a dispus suspendarea executării procesului-verbal nr. x din 04.09.2015 încheiat de DGPC până la pronunțarea instanței de fond.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței nr. 2.689 din 20 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă SC A. SRL a formulat întâmpinare, fără a invoca excepții de ordine publică, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16 aprilie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și dispozițiile art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 26 septembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 15 octombrie 2018.

Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate cererea de recurs, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes, excepție care face inutilă în tot expunerea detaliată și cercetarea în fond a recursului declarat pentru considerentele ce urmează a fi arătate. Așa cum rezultă din lucrările dosarului de fond, prin sentința civilă nr. 2689 din 20.10.2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate și a dispus suspendarea executării procesului-verbal nr. x din 04.09.2015 încheiat de DGPC până la pronunțarea instanței de fond. Cu privire la dosarul de fond, Înalta Curte constată că prin acțiunea înregistrată la data de 10.11.2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015 reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generala Programe Competitivitate (D.G.P.C) solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 04.09.2015 încheiat de către pârâta D.G.P.C., prin care s-a stabilit obligarea societății reclamante la restituirea sumei de 57.612 RON reprezentând 10% fondurilor nerambursabile aferent contractului nr. x din 03.12.2013 și a Deciziei de respingere a contestației nr. x din 14.09.2015 formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal mai sus indicat. Prin Sentința civilă nr. 205 din data de 30.01.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate, ca neîntemeiată. Or, în situația în care suspendarea executării procesului-verbal nr. x din 04.09.2015 încheiat de DGPC s-a dispus până la pronunțarea instanței de fond, activitatea judiciară din prezenta cauză nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat. Literatura de specialitate și practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Astfel, conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs. Mai mult, conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Așadar, interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual. Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului, ori folosul practic pe care îl poate obține pârâtul prin promovarea căii de atac. Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac. În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes. Astfel, recurentul-pârât nu justifică un folos practic, legitim, în obținerea unei soluții de admitere a recursului, de modificare a sentinței atacate și de respingere a cererii de suspendare a executării procesului-verbal nr. x din 04.09.2015 încheiat de DGPC deoarece, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea de anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 04.09.2015 încheiat de către pârâta D.G.P.C., prin care s-a stabilit obligarea societății reclamante la restituirea sumei de 57.612 RON reprezentând 10% fondurilor nerambursabile aferent contractului nr. x din 03.12.2013 și a Deciziei de respingere a contestației nr. x din 14.09.2015 formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal mai sus indicat. 6. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 493 alin. (6) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârât ca lipsit de interes, fără a mai analiza motivele invocate prin cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă și inoperantă.