ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3226/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 12.11.2013, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, suspendarea și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x din 07.08.2013 și a Deciziei nr. 171/2013 de soluționare a contestației formulate împotriva procesului-verbal menționat emise de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene.

1.2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 154 din 26 mai 2014, a admis acțiunea, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x din 07 august 2013 și Decizia nr. 171/2013, exonerând reclamanta de la plata sumei de 183.612,18 euro - echivalent în cuantum de 813.475 RON, și a suspendat executarea celor două acte administrative până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

2.1. Recursul

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar, în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul respingerii atât a cererii de suspendare, cât și a cererii de anulare a actelor atacate, ca neîntemeiate.

În argumentarea recursului, recurentul a susținut, în esență, că hotărârea recurată nu respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., atât în ceea ce privește soluția referitoare la suspendarea executării actului administrativ cât și cea pe fondul cauzei.

S-a arătat că nu s-a făcut dovada existenței pagubei iminente și a cazului bine justificat, astfel că în mod greșit s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă și s-a dispus suspendarea executării actelor administrative până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

De asemenea, recurentul Ministerul Finanțelor Publice a menționat că actele administrative contestate îndeplinesc cerința motivării, fiind emise în acord cu dispozițiile art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, fiind respectat, atât sub aspect formal cât și sub aspectul motivării modelul prevăzut în Anexa 4 din H.G. nr. 875/2011, astfel că sentința pronunțată de instanța de fond este greșită.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 iulie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 24 martie 2016, Completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

Înalta Curte analizând recursul formulat în raport de motivele de nelegalitate invocate reține că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Astfel cum s-a reținut în cuprinsul prezentei decizii, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, suspendarea și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x din 07.08.2013 și a Deciziei nr. 171/2013 de soluționare a contestației formulate împotriva procesului-verbal menționat, emise de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene.

Prin sentința nr. 154/26.05.2014, instanța de fond a admis acțiunea și a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x din 07 august 2013 și Decizia nr. 171/2013, exonerând reclamanta de la plata sumei de 183.612,18 euro - echivalent în cuantum de 813.475 RON, și a suspendat executarea celor două acte administrative până la soluționarea irevocabilă a cauzei, reținând, în esență, că actele administrative atacate sunt insuficient motivate în fapt și în drept, situație ce atrage nelegalitatea acestora.

De asemenea, s-a reținut că este îndeplinită și cerința cazului bine justificat în condițiile admiterii cererii de fond a anulării acelorași acte, având în vedere că cerința nemotivării actului administrativ constituie o aparență de nelegalitate flagrantă.

A reținut ca fiind îndeplinită și cerința pagubei iminente, motivat de faptul că una din consecințele recuperării sumelor ce formează obiectul titlului de creanță, ar fi lipsa accesului la apă potabilă și canalizare a locuitorilor județului Caraș-Severin.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011:

"Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare trebuie să conțină următoarele elemente: denumirea autorității emitente, data la care a fost emis, datele de identificare a debitorului sau a persoanei împuternicite de debitor, cuantumul creanței bugetare stabilite în urma constatărilor, motivele de fapt, temeiul de drept, numele și semnătura conducătorului autorității emitente, ștampila autorității emitente, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și autoritatea la care se depune contestația, mențiuni privind punctul de vedere al debitorului și poziția exprimată de structura de control competentă, ca urmare a aplicării prevederilor alin. (14) și (15)".

Prin H.G. nr. 875/2011 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

În cuprinsul Anexei 4 a Normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, se regăsește modelul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Examinând Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x din 07.08.2013 și Decizia nr. 171/2013 se constată că acestea respectă cerințele prevăzute de art. 21 alin. (21), art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, cât și modelul prevăzut la Anexa 4 din H.G. nr. 875/2011.

De altfel, împotriva Procesului-verbal nr. x/2013 a formulat contestație reclamanta, care a fost amplu motivată cu privire la toate aspectele de fapt și de drept reținute în cuprinsul procesului-verbal menționat, fără a invoca în vreun fel nemotivarea acestuia.

Ulterior, deși în cuprinsul acțiunii formulate la instanța de contencios administrativ s-a susținut că atât procesul-verbal cât și Decizia nr. 171/2013, contestate, nu cuprind referiri cu privire la temeiul de drept, din examinarea acestora se constată că acestea cuprind temeiul de drept, respectiv considerente de fapt și de drept, cunoscute de altfel reclamantei și în raport de care și-a exercitat dreptul de apărare pe fondul cauzei, fără a invoca/dovedi vreo vătămare din această perspectivă.

Mai mult, din cuprinsul acțiunii formulate la instanța de contencios administrativ rezultă fără putință de tăgadă că reclamantei i-au fost cunoscute documentele probante indicate la pct. 11 din Titlul de creanță nr. 850/2013 și reluate în cuprinsul Deciziei nr. 171/2013, în raport de care și-a susținut apărarea atât cu ocazia contestației cât și prin acțiunea formulată.

Referirea la aceste documente probante avute în vedere atât la emiterea procesului-verbal, a deciziei contestate cât și la temeiul de drept, conduc la concluzia că este satisfăcută cerința motivării actelor administrative a căror anulare se solicită în cauză, întrucât reclamanta și-a putut exercita pe deplin dreptul la apărare în raport de toate considerentele de fapt și de drept reținute de autoritatea pârâtă în cuprinsul actelor contestate.

În consecință, actele administrative contestate satisfac în fapt și în drept cerința motivării.

Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a reținut insuficienta motivare în fapt și în drept a actelor administrative contestate și implicit nelegalitatea acestora, cu atât mai mult cu cât nu a fost menționată/dovedită în mod expres care este vătămarea invocată de reclamantă în raport cu aspectele înfățișate de reclamantă care vizau insuficienta motivare a actelor contestate.

Dincolo de aceste aspecte se reține că raportul juridic fiscal ce o vizează pe reclamantă în ceea ce privește sumele reținute drept cheltuieli neeligibile trebuie definitivat pe fond sub toate aspectele, avându-se în vedere și cele susținute de părți în sensul că și Titlul de creanță nr. 621660 din 17.02.2013 despre care se face vorbire și trimiterea în cuprinsul actelor contestate a fost supus pe fond controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ într-o altă cauză, iar în prezent Dosar nr. x/2016 se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte reține că sentința recurată prin care au fost anulate actele administrative contestate urmare a reținerii insuficientei motivări în fapt și în drept a acestora este nelegală, astfel că în raport de disp. art. 497 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, se impune admiterea recursului formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 154 din 26 mai 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2016.