ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4280/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 413 din 8 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA Reșița, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene. A fost anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilirea a creanței bugetare din 7 noiembrie 2013 și Decizia nr. X1/2013 emise de pârât, exonerând pe reclamantă de la plata sumei de 1.357.555,33 euro, respectiv 5.987.633,55 RON. Instanța a dispus suspendarea executării celor două acte administrative emise de pârât, până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 628/59/2013 al Curții de Apel Timișoara.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală de Monitorizare Instrumente Financiare Nerambursabile solicitând casarea hotărârii pentru motivele prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 Noul C. proc. civ. În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. a arătat că sentința nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate și nici nu a răspuns apărărilor formulate. Pentru motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 Noul C. proc. civ. se susține că judecătorul fondului a aplicat greșit legea printr-o interpretare eronată a dispozițiilor din O.U.G. nr. 66/2011 care reglementează condițiile de constatare și sancționare a neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene sau a fondurilor publice aferente acestora.

În acest sens se arată că instanța de fond nu a ținut seama de rezultatele controalelor efectuate materializate în actele administrativ-fiscale contestate și care au evidențiat faptul că societatea nu a respectat clauzele contractuale și procedurile de lucru în obținerea și utilizarea fondurilor europene cu referire concretă la Contractul X1 "Asistență tehnică pentru managementul și supervizarea lucrărilor ISPA Caraș"; Contractul nr. X2 "Reabilitarea rețelelor de apă potabilă din orașele Anina, Băile Herculane, Bocșa, Caransebeș, Moldova Nouă, Oravița, Oțelul Roșu". Se mai arătă că temeiurile de drept în baza cărora s-au efectuat controalele, s-au stabilit neregulile și aplicat corecțiile au fost evidențiate în conținutul actelor contestate și s-a făcut trimitere în acest sens la prevederile O.U.G.

nr. 66/2011, H.G. nr. 875/2011, O.G. nr. 92/2003, Memorandumul de finanțare pentru măsura ISPA Caraș-Severin 2005/RO//16/P/PE/003-03 "Îmbunătățirea alimentării cu apă potabilă, canalizare și filtrare apei uzate în județul Caraș-Severin" semnat între Guvernul României și Comisia Europeană la data 14 septembrie 2006 Bruxelles și 25 octombrie 2006 București, condițiile generale FIDIC Galben/Roșu, prevederile contractuale privind eligibilitatea cheltuielilor, Memorandumul de finanțare Anexa 2.3 - prevederi privind eligibilitate a cheltuielilor pentru măsurile ISPA Anexa II.2 Secțiunea X. În privința prejudiciului constatat prin actele administrativ-fiscale contestate se susține că a fost stabilit în raport de clauzele contractuale încălcate, de neregulile stabilite care au determinat caracterul neeligibil a unor cheltuieli stabilite ca urmare Misiunii "on the spot" efectuate, raportul final fiind întocmit la închiderea măsurii.

Se mai susține în cererea de recurs că reclamanta nu a fost în măsură să demonstreze îndeplinirea condițiilor pentru suspendarea actului administrativ prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv "existența unui caz bine justificat" și "iminența producerii pagubei". Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate arătând în motivare, în esență, faptul că instanța de fond a răspuns excepției neîndeplinirii procedurii prealabile invocate de către pârâtul recurent prin Încheierea de ședință din 17 septembrie 2013 și a analizat temeinic și legal cererea de anulare și suspendare a actelor administrativ-fiscale.

Se arată că autoritatea pârâtă prin actele administrativ-fiscale contestate i-a imputat o sumă de bani stabilită în mod "paușal" pentru a acoperi sancțiunile aplicate României de către Comisia Europeană pentru neregulile din sistem imputabile instituțiilor centrale, inclusiv recurentul fiind vinovat de aceste nereguli. O astfel de procedură nelegală și abuzivă, de recuperare de la beneficiarii proiectelor a sumelor imputate României din cauza deficiențelor de sistem înregistrate de către autoritățile centrale a fost recunoscută chiar de către Ministrul Fondurilor Europene în persoana d-lui E.T.

prin declarația făcută la 1 noiembrie 2013. Mai susține că pârâtul nu a demonstrat caracterul cert al vreunui prejudiciu prezent sau posibil de produs prin cererea de recurs, sunt reluate dispozițiile legale care au stat la baza efectuării controlului și a celor referitoare la regimul juridic al actelor administrative contestate, fără a aduce argumente privind existența unei legături de cauzalitate între acțiunile delictuale sau contractuale ale societății și pretinsul prejudiciu. Recurentul nu știe exact ce sume să impute, pentru ce activități, în baza căror dispoziții legale, aspect confirmat și de faptul că la aproximativ 5 luni după emiterea actelor administrative contestate prin prezenta acțiune se mai impută încă o dată aceeași sumă.

Pentru măsura suspendării actelor administrativ-fiscale dispusă de judecătorul fondului susține că sunt îndeplinite condițiile "cazului bine justificat"și ale "pagubei iminente". Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Conform dispozițiilor art. 488 pct. 6 Noul C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei". Nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de către legiuitor pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor care sunt în mod real "ascultate" adică în mod concret examinate de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului impune mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Mai trebuie precizat că motivarea unei hotărâri judecătorești este necesară pentru ca părțile să cunoască temeiurile, fundamentele soluției, reținute de judecător, iar instanța de control să poată aprecia asupra legalității și temeiniciei soluției.

În dreptul intern obligația judecătorului de a-și motiva hotărârea este reglementată de art. 425 alin. (1) lit. b) Noul C. proc. civ., dispoziții potrivit cărora în considerentele hotărârii se vor arăta "obiectul cererii, susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". În speța de față examinând considerentele sentinței instanța de control judiciar constată că într-adevăr hotărârea recurată nu îndeplinește cerințele impuse de acest text de lege. Judecătorul fondului a motivat confuz, sumar, situația de fapt, astfel că instanța de recurs nu poate să determine în ce măsură normele juridice au fost încălcate sau în ce măsură nu sunt aplicabile.

În speță, reține instanța de fond că actele administrativ-fiscale nu sunt motivate în drept, pentru ca apoi să arate că pârâtul nu a demonstrat că s-a produs sau se putea produce un prejudiciu urmare a încălcării de către reclamantă a temeiurilor menționate la Cap. 7 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor, capitol unde într-adevăr sunt indicate temeiurile de drept care au stat la baza efectuării controlului constatării neregulilor și aplicarea corecțiilor financiare. În cuprinsul acelorași considerente este redată definiția noțiunii de "neregulă" în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G.

nr. 66/2011, și apoi concluzionează instanța că pârâtul nu a demonstrat că societatea reclamantă a săvârșit o neregulă la accesarea și utilizarea fondurilor europene, dar nu argumentează de ce sunt înlăturate susținerile pârâtului din întâmpinare unde sunt descrise neregulile constatate de organele de control cu trimitere expresă la clauzele contractuale încălcate și procedurile de lucru nerespectate. Sunt de asemenea anexate întâmpinării contractele la care s-a făcut referire, dar și alte documente întocmite în baza acestor contracte însă nu a fost analizată pertinența și concludența acestor probe. În concluzie instanța de control judiciar constată că hotărârea este nemotivată, iar nemotivarea hotărârii sub aspectele de esență invocate de părți echivalează cu necercetarea fondului cauzei atrăgând casarea sentinței în condițiile prevăzute de art. 497 Noul C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În raport de motivul de casare reținut instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul cererii de recurs, încadrabile în motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 Noul C. proc. civ., acestea vor fi avute în vedere de instanța de fond cu ocazia rejudecării. Pentru toate considerente expuse mai sus, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 497 Noul C. proc. civ., și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Fondurilor Europene împotriva Sentinței nr. 413 din 8 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2014. Procesat de GGC - AZ