ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4280/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 413 din 8 octombrie 2013 a

Curții de Apel Timișoara a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC A.

SA Reșița, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene.

A fost anulat

Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilirea a creanței

bugetare din 7 noiembrie 2013 și Decizia nr. X1/2013 emise de pârât, exonerând

pe reclamantă de la plata sumei de 1.357.555,33 euro, respectiv 5.987.633,55

RON.

Instanța a dispus

suspendarea executării celor două acte administrative emise de pârât, până la

soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 628/59/2013 al Curții de Apel

Timișoara.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția

Generală de Monitorizare Instrumente Financiare Nerambursabile solicitând

casarea hotărârii pentru motivele prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 Noul C.

proc. civ.

În susținerea

motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. a arătat că

sentința nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază

soluția, nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate și nici nu a răspuns

apărărilor formulate.

Pentru motivul de

recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 Noul C. proc. civ. se susține că judecătorul

fondului a aplicat greșit legea printr-o interpretare eronată a dispozițiilor

din O.U.G. nr. 66/2011 care reglementează condițiile de constatare și

sancționare a neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor

europene sau a fondurilor publice aferente acestora.

În acest sens se

arată că instanța de fond nu a ținut seama de rezultatele controalelor

efectuate materializate în actele administrativ-fiscale contestate și care au

evidențiat faptul că societatea nu a respectat clauzele contractuale și

procedurile de lucru în obținerea și utilizarea fondurilor europene cu referire

concretă la Contractul X1 "Asistență tehnică pentru managementul și

supervizarea lucrărilor ISPA Caraș"; Contractul nr. X2 "Reabilitarea

rețelelor de apă potabilă din orașele Anina, Băile Herculane, Bocșa, Caransebeș,

Moldova Nouă, Oravița, Oțelul Roșu".

Se mai arătă că

temeiurile de drept în baza cărora s-au efectuat controalele, s-au stabilit

neregulile și aplicat corecțiile au fost evidențiate în conținutul actelor

contestate și s-a făcut trimitere în acest sens la prevederile O.U.G. nr.

66/2011, H.G. nr. 875/2011, O.G. nr. 92/2003, Memorandumul de finanțare pentru

măsura ISPA Caraș-Severin 2005/RO//16/P/PE/003-03 "Îmbunătățirea

alimentării cu apă potabilă, canalizare și filtrare apei uzate în județul Caraș-Severin"

semnat între Guvernul României și Comisia Europeană la data 14 septembrie 2006

Bruxelles și 25 octombrie 2006 București, condițiile generale FIDIC

Galben/Roșu, prevederile contractuale privind eligibilitatea cheltuielilor,

Memorandumul de finanțare Anexa 2.3 - prevederi privind eligibilitate a

cheltuielilor pentru măsurile ISPA Anexa II.2 Secțiunea X.

În privința

prejudiciului constatat prin actele administrativ-fiscale contestate se susține

că a fost stabilit în raport de clauzele contractuale încălcate, de neregulile

stabilite care au determinat caracterul neeligibil a unor cheltuieli stabilite

ca urmare Misiunii "on the spot" efectuate, raportul final fiind

întocmit la închiderea măsurii.

Se mai susține în

cererea de recurs că reclamanta nu a fost în măsură să demonstreze îndeplinirea

condițiilor pentru suspendarea actului administrativ prevăzute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv

"existența unui caz bine justificat" și "iminența producerii

pagubei".

Intimata a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate arătând în motivare, în

esență, faptul că instanța de fond a răspuns excepției neîndeplinirii

procedurii prealabile invocate de către pârâtul recurent prin Încheierea de

ședință din 17 septembrie 2013 și a analizat temeinic și legal cererea de

anulare și suspendare a actelor administrativ-fiscale.

Se arată că

autoritatea pârâtă prin actele administrativ-fiscale contestate i-a imputat o

sumă de bani stabilită în mod "paușal" pentru a acoperi sancțiunile

aplicate României de către Comisia Europeană pentru neregulile din sistem

imputabile instituțiilor centrale, inclusiv recurentul fiind vinovat de aceste

nereguli.

O astfel de procedură

nelegală și abuzivă, de recuperare de la beneficiarii proiectelor a sumelor

imputate României din cauza deficiențelor de sistem înregistrate de către

autoritățile centrale a fost recunoscută chiar de către Ministrul Fondurilor

Europene în persoana d-lui E.T. prin declarația făcută la 1 noiembrie 2013.

Mai susține că

pârâtul nu a demonstrat caracterul cert al vreunui prejudiciu prezent sau

posibil de produs prin cererea de recurs, sunt reluate dispozițiile legale care

au stat la baza efectuării controlului și a celor referitoare la regimul

juridic al actelor administrative contestate, fără a aduce argumente privind

existența unei legături de cauzalitate între acțiunile delictuale sau

contractuale ale societății și pretinsul prejudiciu.

Recurentul nu știe

exact ce sume să impute, pentru ce activități, în baza căror dispoziții legale,

aspect confirmat și de faptul că la aproximativ 5 luni după emiterea actelor

administrative contestate prin prezenta acțiune se mai impută încă o dată aceeași

sumă.

Pentru măsura

suspendării actelor administrativ-fiscale dispusă de judecătorul fondului

susține că sunt îndeplinite condițiile "cazului bine justificat"și

ale "pagubei iminente".

Analizând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și a apărărilor cuprinse

în întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform dispozițiilor

art. 488 pct. 6 Noul C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere

"când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când

cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Nemotivarea hotărârii

judecătorești este sancționată de către legiuitor pornind de la obligația

statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat

de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care include

printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră

pertinente pentru cauza lor care sunt în mod real "ascultate" adică

în mod concret examinate de către instanța sesizată.

Cu alte cuvinte art.

6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului impune mai ales în

sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor,

al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților cel puțin pentru a le

aprecia pertinența.

Mai trebuie precizat

că motivarea unei hotărâri judecătorești este necesară pentru ca părțile să

cunoască temeiurile, fundamentele soluției, reținute de judecător, iar instanța

de control să poată aprecia asupra legalității și temeiniciei soluției.

În dreptul intern

obligația judecătorului de a-și motiva hotărârea este reglementată de art. 425

alin. (1) lit. b) Noul C. proc. civ., dispoziții potrivit cărora în considerentele

hotărârii se vor arăta "obiectul cererii, susținerile pe scurt ale

părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor

administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția,

arătându-se motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au

înlăturat cererile părților".

În speța de față

examinând considerentele sentinței instanța de control judiciar constată că

într-adevăr hotărârea recurată nu îndeplinește cerințele impuse de acest text

de lege.

Judecătorul fondului

a motivat confuz, sumar, situația de fapt, astfel că instanța de recurs nu

poate să determine în ce măsură normele juridice au fost încălcate sau în ce

măsură nu sunt aplicabile.

În speță, reține

instanța de fond că actele administrativ-fiscale nu sunt motivate în drept,

pentru ca apoi să arate că pârâtul nu a demonstrat că s-a produs sau se putea

produce un prejudiciu urmare a încălcării de către reclamantă a temeiurilor

menționate la Cap. 7 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor, capitol

unde într-adevăr sunt indicate temeiurile de drept care au stat la baza

efectuării controlului constatării neregulilor și aplicarea corecțiilor

financiare.

În cuprinsul

acelorași considerente este redată definiția noțiunii de "neregulă"

în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, și apoi

concluzionează instanța că pârâtul nu a demonstrat că societatea reclamantă a

săvârșit o neregulă la accesarea și utilizarea fondurilor europene, dar nu

argumentează de ce sunt înlăturate susținerile pârâtului din întâmpinare unde

sunt descrise neregulile constatate de organele de control cu trimitere expresă

la clauzele contractuale încălcate și procedurile de lucru nerespectate.

Sunt de asemenea

anexate întâmpinării contractele la care s-a făcut referire, dar și alte

documente întocmite în baza acestor contracte însă nu a fost analizată

pertinența și concludența acestor probe.

În concluzie instanța

de control judiciar constată că hotărârea este nemotivată, iar nemotivarea

hotărârii sub aspectele de esență invocate de părți echivalează cu necercetarea

fondului cauzei atrăgând casarea sentinței în condițiile prevăzute de art. 497

Noul C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

În raport de motivul

de casare reținut instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune

analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul cererii de

recurs, încadrabile în motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 Noul C. proc. civ.,

acestea vor fi avute în vedere de instanța de fond cu ocazia rejudecării.

Pentru toate

considerente expuse mai sus, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 497 Noul

C. proc. civ., și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul,

va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Fondurilor Europene împotriva Sentinței nr. 413 din 8

octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ