ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2283/2016

Decizia nr. 2283/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/59/2014 la data de 14 ianuarie 2014, reclamanta SC A. SRL Săcălaz a chemat în judecată pe pârâta A.P.D.R.P. București, solicitând anularea în tot a Deciziei din 7 noiembrie 2013 privind soluționarea Contestației formulate de reclamantă și înregistrată la A.P.D.R.P. la data de 9 octombrie 2013, precum și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 24 iulie 2013, privind proiectul "Modernizare fermă vegetală prin achiziție utilaje agricole, loc. Otelec, com. Uivar, jud. Timiș" - beneficiar SC A. SRL, înregistrat la M.A.D.R. - A.P.D.R.P. la data de 25 iulie 2013.

Totodată, în temeiul prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării actelor administrative atacate și a măsurilor dispuse în cadrul acestora, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin Sentința nr. 159 din 27 mai 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de suspendare a judecății prezentei cauze până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/30/2013 al Tribunalului Timiș și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P.

II. Calea de atac exercitată

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta SC A. SRL a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, solicitând în principal admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că hotărârea instanței de fond, prin care s-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea cauzei penale și acțiunea pe fond, nu cuprinde motivele pe care se sprijină și este contradictorie în ceea ce privește considerațiile instanței cu privire la legalitatea controlului propriu efectuat cu privire la pretinsele nereguli în derularea contractului de finanțare.

Aceasta în principal în ceea ce privește cuantumul prejudiciului reținut în sarcina societății recurente, în condițiile în care constituirea de parte civilă în dosarul penal a fost la data de 22 mai 2013, iar raportul de control a fost încheiat ulterior la data de 27 iunie 2013.

Recurenta-reclamantă critică ca fiind contradictorie soluția dispusă de instanță prin care a fost respinsă cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea dosarului penal și fiind nemotivată pe fond soluția de respingere a acțiunii în ceea ce privește analizarea condițiilor de antrenare a răspunderii contractuale în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce privește pe fond soluția recurată, se arată că este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011, arătându-se că instanța de fond a făcut o confuzie între noțiunea de "nereguli" și "suspiciunea de fraudă" și a respins nemotivat proba cu expertiza de specialitate, fără a analiza existența unui prejudiciu sau existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită (neregulă) și prejudiciu.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare și dovada soluționării definitive a cauzei penale, respectiv hotărârile judecătorești pronunțate în Dosarul penal nr. x/30/2013, respectiv Sentința penală nr. 89/PI din 6 aprilie 2015 și Decizia penală nr. 927/A din 25 septembrie 2015.

Prin Încheierea din 16 martie 2016, Curtea a admis în principiu recursul conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

III. Soluția instanței de recurs

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat, în cauză neputându-se reține existența unei motivări contradictorii sau a unei lipse de motivare pe cele două soluții dispuse respectiv cererea de suspendare formulată în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și soluția pe fondul cauzei.

În mod corect și o motivare clară, prima instanță a apreciat că în cauză nu se impune suspendarea până la soluționarea procesului-penal, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., deoarece soluția din prezenta cauză care are ca obiect legalitatea unor "nereguli" în sensul disp. O.U.G. nr. 66/2011 nu depinde de soluția din dosarul penal deschis ca urmare a sesizării la DNA a unor infracțiuni, fraude conform Legii nr. 78/2000, în vigoare la data săvârșirii faptelor penale reținute în sarcina societății recurente și a altor persoane fizice.

În ceea ce privește soluția pe fond, instanța respins acțiunea, pronunțându-se în raport de limitele învestirii asupra legalității actelor contestate și apreciind ca instanța de contencios-administrativ asupra neregulilor sesizate de organismele îndreptățite a verifica activitățile finanțate cu contribuția Uniunii Europene.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea apreciază că acest motiv de recurs este nefondat, soluția de respingere a acțiunii pe fond fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, fiind legal emise Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 25 iulie 2013 și Decizia din 7 noiembrie 2013 de soluționare a contestației recurentei în calitate de beneficiar al fondurilor europene.

Curtea apreciază că instanța de fond a verificat corect pe situația de fapt toate motivele de nelegalitate invocate atât în ceea ce privește existența unor nereguli în sens administrativ conform O.U.G. nr. 66/2011, care ar justifica restituirea fondurilor europene cât și apărările care privesc prejudiciul și legătura de cauzalitate între abaterile constatate și pretinsa lipsă de prejudiciu ca element al răspunderii contractuale.

În cauză a fost respectată procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011 pentru constatarea neregulilor și a suspiciunii de fraudă, ambele verificări, administrativă și penală, fiind pornite în baza sesizării DNA din Dosarul penal nr. x/P/2010, sesizare înregistrată la intimată la data de 24 mai 2013.

În urma verificării sesizării formulată de organele de urmărire penală, intimata, cu respectarea procedurii prevăzute de art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011 a emis actul de control ca titlu de creanța în care s-au constatat nereguli cu privire la actele legate de instalația de tratat și selectat semințe, inclusiv prin cea de-a doua procedură de achiziție, nereguli care au determinat stabilirea în sarcina recurentei în calitate de beneficiar a unui debit în cuantum de 1.003.950,39 RON la care se adaugă penalități de întârziere și dobânzile calculate potrivit legislației aplicabile.

Nu se poate reține nelegalitatea sentinței atacate pe motiv de confuzie între "neregulă" și cea de "fraudă". Prima instanța a analizat legalitatea actelor contestate în raport de prevederile contractului de finanțare, iar în cauză încălcarea prevederilor contractuale reprezintă o neregulă potrivit O.U.G. nr. 66/2011 care duce la retragerea finanțării nerambursabile, indiferent dacă neregula constituie și infracțiune conform Legii nr. 78/2000.

Noțiunea de neregulă este definită la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 ca fiind "abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Potrivit art. 16 - Neregularități din Anexa I - Prevederi generale la Contractul de finanțare: "(1) Prin "neregulă" în accepțiunea prezentului contract, se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, reglementărilor în vigoare privind asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și a prevederilor contractului de finanțare, caz în care cheltuiala este neeligibilă și are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităților Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor și a bugetului național".

Conform art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1.083/2006, "neregularitate" înseamnă e încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Potrivit celui de al treilea și celui de al cincilea considerent ale Regulamentului nr. 2.988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, "[...] trebuie combătute în toate domeniile acțiunile de natură să afecteze interesele financiare ale Comunităților" și, în această privință, "în conformitate cu prezentul regulament, normele sectoriale conțin dispoziții cu privire la abateri, precum și la măsurile și sancțiunile administrative pentru sancționarea acestora".

În temeiul art. 4 din Regulamentul nr. 2.988/95, "orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat sau prin pierderea totală sau parțială a garanției constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj acordat sau în momentul primirii unui avans".

Astfel, se constată că la acest moment există neconcordanțe grave între documentele anexate și angajamentele asumate prin Cererea de Finanțare, și situația existentă în prezent fapt, ceea ce echivalează cu o abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, ce induce la declararea proiectului ca neeligibil și la retragerea ajutorului financiar nerambursabil acordat.

Din enunțarea prevederilor de mai sus reiese că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora.

În ceea ce privește aspectul de nelegalitate privind inexistența unui prejudiciu în patrimoniul Uniunii Europene, Curtea apreciază că acesta nu poate fi reținut.

Conform jurisprudenței constante a C.J.U.E., producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene naște automat obligația din partea statului membru privind recuperarea fondurilor utilizate în mod necorespunzător.

Astfel, Curtea s-a pronunțat că, în executarea obligațiilor care le revin, statele membre nu au nicio competență de apreciere privind oportunitatea solicitării restituirii fondurilor Uniunii Europene acordate în mod necorespunzător sau ilegal" (Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, punctul 39, Hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 38) și că există o "obligație pentru statele membre, fără a fi necesară o abilitare prevăzută de dreptul național, de recuperare a fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe" (Hotărârea Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 40, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'Indre, C-465/10, punctul 35).

Prin urmare, obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Recuperarea prejudiciului produs din culpa recurentei-reclamante este obligatorie pentru derularea FEADFR în condițiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. SRL împotriva Sentinței nr. 159 din 27 mai 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2016.

Procesat de GGC - N