ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3204/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la data de 30 martie 2015 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Creșterea Competitivității Economice anularea integrală a Notificării nr. x/19 septembrie 2014 privind situația cererii de rambursare nr. x/05.05.2014", emisă în data de 19.09.2014, prin care pârâta a respins cererea de plata cu privire la suma de 2.112.866,84 RON cu consecința achitării de îndată în contul reclamantei a acestei sume, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 161/CA/2015-PI pronunțată în data de 26 octombrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Creșterea Competitivității Economice.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 161/CA din 26 octombrie 2015 și a încheierii pronunțate în data de 12 octombrie 2015 a declarat recurs reclamanta SC A. SA care, invocând 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și a încheierii atacate în principal cu trimitere la instanța inițial învestită în vederea administrării probei cu expertiza contabilă, iar în subsidiar cu reținerea cauzei spre competentă soluționare și în urma rejudecării să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată.

În motivarea cererii, recurenta a reiterat situația de fapt și neregulile constatate prin procesul-verbal contestat.

Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a criticat faptul că, prin încheierea din data de 12 octombrie 2015, instanța de fond a respins cererea sa privind administrarea probei cu expertiză contabilă, fără a motiva această soluție.

A mai susținut că, din lecturarea motivării primei instanțe, se poate observa că aceasta reia starea de fapt și enumeră actele juridice încheiate și depuse de către părți, fără a avea o motivare proprie cu privire la litigiul cu care a fost învestită.

Din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile și clauzele contractelor încheiate, respectiv art. 3 din contractul de achiziție încheiat cu SC B. SRL, art. IV din contractul de achiziție încheiat cu SC C. SRL și art. 4 alin. (6) din contractul de finanțare.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul Ministerul Fondurilor Europene a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului, în condițiile în care motivele de recurs nu reprezintă decât o reiterare a motivelor invocate în fața instanței de fond, și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.

A argumentat, în esență, că instanța de fond în mod corect a apreciat situația de fapt, că în mod întemeiat a fost cenzurată proba cu expertiza solicitată, iar hotărârea primei instanțe a fost temeinic argumentată.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 24 aprilie 2018, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că excepția nulității recursului este nefondată, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de reclamanta SC A. SA ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, constată incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că sentința atacată cu recurs nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Potrivit dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, printre altele, "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Orice parte, în cadrul unei proceduri, are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și dreptul ca acesta să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă toate cererile și observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, aceasta având în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă.

În speță, recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu examinarea legalității Notificării nr. x/19.09.2014 privind situația cererii de rambursare nr. x/05.05.2014, prin care intimata a respins cererea de plata cu privire la suma de 2.112.866,84 RON cu motivarea că respectivele cheltuieli sunt neeligibile.

În motivarea acțiunii, reclamanta a criticat actul contestat din perspectiva art. 7 și art. 4 alin. (6) din Contractul de finanțare, argumentând, în esență, că suma de 100.959,75 RON ar reprezenta o diferență de curs valutar rezultată în urma aplicării prevederilor contractului de finanțare, iar suma de 4.124.773,97 RON corespunde unor achiziții livrate și facturate în perioada de implementare.

Reclamanta a solicitat proba cu expertiza contabilă în susținerea aspectelor invocate.

Prima instanță a respins cererea de chemare în judecată, concluzionând că actele a căror anulare se solicită sunt legale și temeinice, întrucât s-au bazat pe dispoziții contractuale și pe documente contabile.

Din analiza hotărârii astfel pronunțate se constată, însă, că instanța de fond s-a limitat la a da aparența unei minime examinări a legalității actelor administrative contestate, reluând, în realitate, motivarea expusă de pârâtul intimat în decizia privind soluționarea contestației administrative formulată de SC A. SA.

Motivarea primei instanțe nu relevă o examinarea efectivă a aspectelor de fapt și de drept expuse de reclamantă și se raportează strict superficial la materialul probator depus la dosarul cauzei.

Însușirea evidentă a poziției procesuale a uneia dintre părți, fără a expune o analiză proprie a aspectelor de fapt și de drept relevante, nu răspunde exigențelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

Înalta Curte mai reține și că, prin încheierea din data de 12 octombrie 2015, atacată, la rândul său, cu recurs, instanța de fond a respins cererea reclamantei privind administrarea probei cu expertiză contabilă, cu o minimă motivare, care apare insuficientă din perspectiva aspectelor ce se impunea a fi clarificate.

Întrucât, procedând astfel, prima instanță nu a intrat, practic, în cercetarea efectivă a fondului cauzei, devine imposibilă exercitarea controlului judiciar, impunându-se casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, pentru a asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție.

În fond după casare, instanța de trimitere urmează să examineze toate aspectele de fapt și de drept invocate de părți, pentru a pronunța o hotărâre legală și temeinică, urmând a re-aprecia asupra utilității administrării probei cu expertiză financiar-contabilă, solicitată de reclamanta SC A. SA.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva încheierii din 12 octombrie 2015 și Sentinței nr. 161/CA/2015 - PI din 26 octombrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea și sentința recurate. Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL