ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1253/2017

Decizia nr.

1253/2017

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, la data de 8 iunie 2017 sub nr.

x/1/2017 revizuenții A., B., C. au solicitat, în temeiul

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 101/R

din 16 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apei București,

secția a IV-a civilă în Dosar nr. x/1748/2008**, ca fiind

contradictorie cu Decizia nr. 533 din 31 mai 2016 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie în Dosar nr. x/2/2016.

În motivare, revizuenții au

arătat ca prin Decizia nr. 101/R din 16 februarie 2017 a fost

încălcată puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 533 din 31 mai

2016, în sensul că, în timp ce prin Decizia nr. 533 din 31 mai 2016

instanța dispune casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului doar în ceea

ce privește stabilirea sultelor datorate revizuenților la valoarea

bunurilor din masa de partajat de la momentul ieșirii din indiviziune,

fără alte dispoziții și luând în calcul că la dosarul

cauzei există expertize evaluatorii administrate în faza judecății

în fond, prin Decizia nr. 101/R din 16 februarie 2017 se dispune casarea cu

trimitere spre rejudecarea apelului motivat de faptul că nu s-ar fi

respectat dispozițiile deciziei de casare, impunându-se administrarea unei

noi expertize evaluatorii.

Cum în Decizia nr. 533 din 31 mai 2016

nu există nicio dispoziție referitoare la necesitatea

reevaluării bunurilor la momentul actual al judecății,

revizuenții apreciază că prin ultima hotărâre

pronunțată în recurs se încalcă dispozițiile penultimei

hotărâri pronunțate în recursul anterior, sens în care se impune

desființarea ultimei hotărâri.

Analizând cauza, Înalta Curte

constată următoarele:

Căile de atac și termenele

în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine

publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a

înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod

nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici

părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe

cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru

exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea

se calculează.

Cererea de revizuire a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție la data de 8 iunie 2017.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti

"în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de

la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date

de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare;

pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la

pronunțarea ultimei hotărâri.

Având în vedere dispozițiile

legale anterior citate, Înalta Curte constată că termenul

prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost

depășit, întrucât decizia a cărei revizuire se solicită a

fost pronunțată la data de 16 februarie 2017, prezenta cerere a fost

formulată la data de 8 iunie 2016, conform vizei de înregistrare, iar

pretinsele hotărâri contradictorii sunt pronunțate de către

instanțe de recurs, ceea ce atrage aplicabilitatea tezei a II-a art. 322

pct. 7 C. proc. civ. în sensul că termenul de o lună se

calculează de la data pronunțării ultimei hotărâri,

Faptul că aceste decizii

evocă sau nu fondul cauzei reprezintă o chestiune ce ține de

admisibilitatea revizuirii și nu un element după care să se

aprecieze data declarării căii extraordinare de atac, astfel cum

susțin recurenții, în condițiile în care dispozițiile art.

324 alin, 1 pct. 1 C. proc. civ. nu disting cu privire la o astfel de

împrejurare.

Legea sancționează cu

decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru

exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat și

dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea

oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea,

afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește

că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința

sa.

În speță, revizuenții

au încălcat prevederile art. 324 alin. (3) pct. 1 C. proc. civ., deoarece

au formulat cererea cu depășirea termenului legal prevăzut de

textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind

prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte

aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în

conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din același cod,

excepția tardivității cererii fiind o excepție procesuală

absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza

fondului.

Pentru aceste considerente, cererea de

revizuire va fi respinsă, ca tardivă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de

revizuire formulată de revizuenții A., B. și C. împotriva

Deciziei nr. 101R din 16 februarie 2017 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2017.

Procesat de

GGC - ED