ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1253/2017

Decizia nr. 1253/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 8 iunie 2017 sub nr. x/1/2017 revizuenții A., B., C. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 101/R din 16 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apei București, secția a IV-a civilă în Dosar nr. x/1748/2008**, ca fiind contradictorie cu Decizia nr. 533 din 31 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în Dosar nr. x/2/2016.

În motivare, revizuenții au arătat ca prin Decizia nr. 101/R din 16 februarie 2017 a fost încălcată puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 533 din 31 mai 2016, în sensul că, în timp ce prin Decizia nr. 533 din 31 mai 2016 instanța dispune casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului doar în ceea ce privește stabilirea sultelor datorate revizuenților la valoarea bunurilor din masa de partajat de la momentul ieșirii din indiviziune, fără alte dispoziții și luând în calcul că la dosarul cauzei există expertize evaluatorii administrate în faza judecății în fond, prin Decizia nr. 101/R din 16 februarie 2017 se dispune casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului motivat de faptul că nu s-ar fi respectat dispozițiile deciziei de casare, impunându-se administrarea unei noi expertize evaluatorii.

Cum în Decizia nr. 533 din 31 mai 2016 nu există nicio dispoziție referitoare la necesitatea reevaluării bunurilor la momentul actual al judecății, revizuenții apreciază că prin ultima hotărâre pronunțată în recurs se încalcă dispozițiile penultimei hotărâri pronunțate în recursul anterior, sens în care se impune desființarea ultimei hotărâri. Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 8 iunie 2017. Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti "în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri. Având în vedere dispozițiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

a fost depășit, întrucât decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată la data de 16 februarie 2017, prezenta cerere a fost formulată la data de 8 iunie 2016, conform vizei de înregistrare, iar pretinsele hotărâri contradictorii sunt pronunțate de către instanțe de recurs, ceea ce atrage aplicabilitatea tezei a II-a art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în sensul că termenul de o lună se calculează de la data pronunțării ultimei hotărâri, Faptul că aceste decizii evocă sau nu fondul cauzei reprezintă o chestiune ce ține de admisibilitatea revizuirii și nu un element după care să se aprecieze data declarării căii extraordinare de atac, astfel cum susțin recurenții, în condițiile în care dispozițiile art. 324 alin, 1 pct. 1 C. proc.

civ. nu disting cu privire la o astfel de împrejurare. Legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. În speță, revizuenții au încălcat prevederile art. 324 alin. (3) pct. 1 C. proc.

civ., deoarece au formulat cererea cu depășirea termenului legal prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din același cod, excepția tardivității cererii fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului. Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă, ca tardivă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B. și C. împotriva Deciziei nr. 101R din 16 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2017. Procesat de GGC - ED