ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2200/2016

Decizia nr. 2200/2016

Asupra recursului de fața, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 4909/2008, Tribunalul Comercial Cluj a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâții SC B. SA și Oficiul Registrului Comerțului Vrancea, privind anularea numelui comercial și, ca neîntemeiate, celelalte cereri.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 88/2009, a admis apelul reclamantei, dispunând desființarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Comercial Cluj.

Prin decizia nr. 1136 pronunțată la data de 19.03.2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul pârâtei, a dispus casarea deciziei recurate precum și a sentinței comerciale nr. 4909 din 10.12.2008 a Tribunalului Comercial Cluj și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Cluj, secția civilă.

Prin sentința nr. 928 din 04.11.2010, Tribunalul Cluj, secția a IV-a civilă, a admis excepția necornpetenței acestei instanțe și a declinat soluționarea acțiunii în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, care prin sentința nr. 1249 din 21 iunie 2011 a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii introdusă de reclamanta SC A. SA; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Oficiul Național al Registrului Comerțului și Oficiul Registrului Comerțului Vrancea; a respins cererea formulată de aceeași reclamantă împotriva pârâților Oficiul Național al Registrului Comerțului și Oficiul Registrului Comerțului Vrancea, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a respins, ca neîntemeiată., acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA Focșani, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA; a obligat reclamanta SC A. SA la plata către pârâta SC B. SA a sumei de 10.000 lei, cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 151/A din 17.10.2012, Curtea de Apel București a admis apelul, a anulat în tot sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva deciziei de mai sus au declarat recurs ambele părți, care a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4457 din 11 octombrie 2013, fiind casată decizia nr. 151/A din 17.10.2012 și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 288/A din 02.07.2014 a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă SC A. SA, prin administrator judiciar D. IPURL Focșani, împotriva sentinței nr. 1249 din 21.06.2011 a Tribunalului București. A fost desființează, în parte, sentința apelată, fiind trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. A fost menținută sentința în ceea ce privește respingerea excepției inadmisibilității acțiunii.

Împotriva acestei decizii pârâta a formulat recurs ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 rnai 2015.

La termenul din data de 29 septembrie 2015, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederiior art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la termenul din data de 15 noiembrie 2016, în vederea discutării perimării recursului, având în vedere că termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 29 septembrie 2016.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții, situație regăsită în speță.

În raport de aceste considerente, având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., a constatat perimat recursul declarat de pârâta SC B. SA, prin administrator judiciar E., împotriva deciziei nr. 288/A din data de 2 iulie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta SC B. SA, prin administrator judiciar E., împotriva deciziei nr. 288/A din data de 2 iulie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2016.